Eterniseed › Curriculum › Galateni
Galateni 6 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Expunerea atentă a Scripturii de către Ioan Calvin continuă să ghideze credincioșii secole mai târziu cu claritatea și profunzimea sa. În comentariul său la Galateni capitolul 6, Calvin se îndreaptă spre împlinirea practică a libertății creștine și a vieții în comunitate. El arată cum Evanghelia modelează răspunsurile noastre față de slăbiciunile unuia față de altul și folosirea resurselor. Cuvintele sale ne invită să examinăm atât blândețea noastră față de cei căzuți, cât și perseverența în a face binele. Prin acest studiu suntem atrași mai adânc în viața condusă de Duh care cinstește pe Hristos în relațiile și responsabilitățile de fiecare zi.
Citește
Acordă-ți timp acum să citești Galateni capitolul 6 încet și cu rugăciune. Observă îndrumările apostolului despre restaurarea celor căzuți, purtarea sarcinilor și semănarea pentru Duh. Lasă textul să se așeze în inima ta înainte de a te întoarce la perspectivele lui Calvin. Gândește-te cum aceste versete vorbesc atât despre sfințenia personală, cât și despre viața împreună în trupul lui Hristos.
Studiu
Studiază
Calvin începe prin a sublinia duhul necesar pentru îndreptare.
Suntem învățați aici să îndreptăm greșelile fraților într-un mod blând și să nu considerăm nicio mustrare ca având un caracter religios și creștin dacă nu respiră duhul blândeții. Pentru a atinge acest scop, el explică scopul mustrărilor evlavioase, care este să-l restaureze pe cel căzut, să-l așeze în starea sa de mai înainte. Acest scop nu va fi niciodată împlinit prin violență, sau printr-o dispoziție de a acuza, sau prin asprime de maniere sau limbaj; și, în consecință, trebuie să arătăm un duh blând și smerit, dacă intenționăm să vindecăm pe fratele nostru. Și ca nu cumva vreun om să se mulțumească cu asumarea formei exterioare, el cere duhul blândeții; căci niciun om nu este pregătit să mustre un frate până nu a reușit să dobândească un duh blând. [95]Trecând la sprijinul reciproc, Calvin abordează purtarea sarcinilor.
2. Purtați-vă sarcinile unii altora. Slăbiciunile sau păcatele sub care gemem sunt numite sarcini. Această expresie este deosebit de potrivită într-o îndemnare la purtare bună, căci natura ne dictează că cei care se apleacă sub o povară trebuie să fie ușurați. El ne poruncește să purtăm sarcinile. Nu trebuie să îngăduim sau să trecem cu vederea păcatele prin care frații noștri sunt apăsați, ci să-i ușurăm, -- ceea ce se poate face doar prin îndreptare blândă și prietenoasă. Sunt mulți adulteri și hoți, multe caractere rele și părăsite de tot felul, care ar dori cu bucurie să-L facă pe Hristos complice la crimele lor. Toți ar alege să pună pe credincioși sarcina de a le purta sarcinile. Dar deoarece apostolul ne-a îndemnat imediat înainte să restaurăm un frate, modul în care creștinii sunt chemați să poarte sarcinile unuia altuia nu poate fi greșit.Calvin leagă apoi această practică de împlinirea legii lui Hristos.
Și astfel împliniți legea lui Hristos. Cuvântul lege, când este aplicat aici lui Hristos, servește locului unui argument. Există un contrast implicit între legea lui Hristos și legea lui Moise. „Dacă sunteți foarte dornici să păziți o lege, Hristos vă poruncește o lege pe care sunteți obligați să o preferați tuturor celorlalte, și anume să cultivați bunătatea unii față de alții. Cel care nu are aceasta nu are nimic. Pe de altă parte, el ne spune că, atunci când fiecare își ajută cu compasiune aproapele, legea lui Hristos este împlinită; prin care el sugerează că tot ceea ce nu pornește din dragoste este de prisos; căci compoziția cuvântului grecesc anaplerosate transmite ideea a ceea ce este absolut desăvârșit. Dar deoarece niciun om nu împlinește în toate privințele ceea ce cere Pavel, suntem încă la distanță de desăvârșire. Cel care se apropie cel mai mult de ea în ceea ce privește pe alții, este totuși departe în ceea ce privește pe Dumnezeu.
Considerați
Reflectează
În aplicare ulterioară, Calvin explorează principiul semănării pentru duh.
Dar cel care seamănă pentru duh. Prin duh înțeleg viața duhovnicească, la care se spune că seamănă cei ale căror priviri sunt îndreptate mai mult spre cer decât spre pământ, și a căror viață este reglementată de dorința de a ajunge la împărăția lui Dumnezeu. Din ocupațiile lor duhovnicești vor secera în cer rod nestricăcios. Aceste ocupații sunt numite duhovnicești din cauza scopului lor, deși în unele privințe sunt exterioare și se referă la trup, ca în cazul de față al susținerii păstorilor. Dacă papistașii vor încerca, în modul lor obișnuit, să clădească pe aceste cuvinte dreptatea faptelor, am arătat deja cât de ușor pot fi expuse absurditățile lor. Deși viața veșnică este o răsplată, nu rezultă nici că suntem îndreptățiți prin fapte, nici că faptele sunt meritorii pentru mântuire. Bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu apare chiar în actul de a onora faptele pe care harul Său ne-a dat putere să le împlinim, promițându-le o răsplată la care nu au dreptul.
Răspunde
Unde în viața ta te invită Domnul la o mai mare blândețe atunci când abordezi greșeala altuia? Cum ai putea purta mai credincios sarcinile celor din jurul tău în această săptămână? În ce fel semeni pentru Duh mai degrabă decât pentru fire prin alegerile tale zilnice?
Roagă-te
O, Doamne Dumnezeul nostru, care prin harul Tău suveran ne-ai chemat să umblăm prin Duhul, formează-ne în blândețe ca să-i restaurăm pe cei surprinși într-o greșeală și în generozitate ca să purtăm sarcinile unii altora. Păzește-ne de oboseală în a face binele, ca să semănăm cu credincioșie Duhului și să secerăm secerișul veșnic promis în legământul Tău. Împlinește legea lui Hristos în dragostea noastră, spre lauda harului Tău glorios singur. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →