← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Ioan

2 Ioan 1 — cu Whedon

2 Ioan 1Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În disciplina liniștită a citirii zilnice a Scripturii ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament. Cu atenție reverentă ascultăm cum această voce metodistă din secolul al XIX-lea deschide scrisoarea scurtă dar importantă a celei de-a doua Ioan. Expunerea clară arminiană a lui Whedon păzește credința istorică invitând fiecare credincios să umble în adevărul care rămâne pentru totdeauna. Același Duh care l-a călăuzit pe apostol să ne călăuzească și nouă auzirea și trăirea.
Citește

Citire

Să citim acum a doua Ioan capitolul unu într-un duh de așteptare rugătoare. Ascultă salutul bătrânului, bucuria lui pentru copiii credincioși și avertismentul său solemn împotriva celor ce tăgăduiesc pe Hristosul întrupat. Primește cuvântul ca pe o scrisoare vie adresată casei credinței, ca adevărul și dragostea să ne țină neclintiți până în ziua arătării sale.
Studiu
Whedon începe prin a prezenta modesta autodesemnare a bătrânului și semnificația ei. Versetul 1. Adresare introductivă și binecuvântare, 2 Ioan 1:1-3. 1. Bătrânul. Potrivit obiceiului său modest, Sfântul Ioan nu rostește propriul nume și nu își dă titlul cel mai înalt, apostol. El nu a fost, ca Sfântul Pavel, silit de potrivnici la o asemenea îndrăzneață afirmare de sine. Toată lumea știa că el era singurul supraviețuitor al celor doisprezece și era gata să-l numească apostol; sau, cum a fost numit mai târziu, theologos, teolog. Fiindcă fiecare apostol era prin rang un prezbiter, Sfântul Ioan, ca și Sfântul Petru (1 Petru 5:1), se numește pe sine prin acest titlu mai mic. Dar în timp ce Sfântul Petru este un co-prezbiter, Sfântul Ioan este prezbiterul; bătrânul pe care toată Asia Mică îl cunoștea. Prezbiteri erau destui, dar nu era decât unul singur, bătrânul, în Asia. El cântărește apoi adresarea către doamna aleasă și posibilele ei înțelesuri. Acest titlu este o adăugire ulterioară greșită la numele său, izvorâtă din faptul că pare a fi menționat ca unul dintr-un număr de prezbiteri; dar prezbiteri în sensul de părinți timpurii sau străvechi ai Bisericii. Doamnă aleasă. Epitetul aleasă este folosit aici, ca în 2 Ioan 1:13, ca termen de cinste. Aleasă de Dumnezeu printr-o credință binecuvântată în Hristos și astfel una aleasă printre femei. De asemenea împodobind acea credință cu haruri creștine și astfel una aleasă, o doamnă foarte aleasă, printre creștini. Dar este probabil ca cuvântul grecesc pentru doamnă aici, Kyria (sau Cyria, asemenea formei masculine Cyrus), să fie un nume propriu. Exemple ale unei asemenea folosiri se găsesc. Ar trebui doar să tipărim cuvântul doamnă cu majusculă pentru a păstra dubla însemnare pe care, poate, Sfântul Ioan a intenționat-o. Mulți comentatori, inclusiv Huther și Wordsworth, susțin că cuvântul doamnă este folosit simbolic despre o Biserică creștină căreia i-a fost adresată această epistolă. Whedon descoperă apoi scopul central al epistolei în avertizarea împotriva rătăciților. Versetele 7-11. Motivele acestei rugăminți: răspândirea largă a rătăciților, 2 Ioan 1:7-11. Scopul principal al epistolei se descoperă acum: a avertiza pe doamna credincioasă și pe copiii ei împotriva amăgitorilor gnostici, care învățau un Hristos fantasmă.
Considerați

Considerare

Whedon încheie prin a sublinia necesitatea de a rămâne în învățătura lui Hristos. Versetul 9. 9. Călca. Mai degrabă: Oricine merge înainte sau conduce. Adică oricine se ridică drept conducător și nu rămâne în învățătura realistă a lui Hristos. Nu îl are pe adevăratul Dumnezeu, care este Tatăl lui Hristos și al nostru în evanghelie. Și pe Tatăl și pe Fiul. Aceeași distincție ca în 2 Ioan 1:3 și din același motiv. Docetistul, care idealiza pe Hristos, ar fi înclinat să idealizeze pe Dumnezeu și să fie panteist; sau ar putea accepta pe Jove și să fie păgân. Dar după cum a distrus pe adevăratul Fiu, tot așa a distrus și pe adevăratul Tată. Creștinismul s-a evaporat când Hristos a fost idealizat.
Răspunde

Răspuns

Cum provoacă titlul smerit al bătrânului dorința noastră de recunoaștere în biserică? În ce fel păzim atât adevărul cât și dragostea în casele noastre de credință? Unde ne cheamă Domnul la o poziție mai fermă împotriva învățăturilor care micșorează pe Fiul întrupat?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a slujitorului tău Ioan și pentru mărturia clară păstrată în paginile lui Daniel D. Whedon. Fă-ne să umblăm în adevărul Fiului tău întrupat, ca dragostea să fie desăvârșită în ascultare. Păzește-ne casele și bisericile de orice învățătură care tăgăduiește pe Domnul care ne-a răscumpărat. Dă-ne curaj să nu întindem nicio părtășie greșelii, arătând totuși milă celor amăgiți. Rămâi în noi, Hristoase, ca să rămânem în tine până te vom vedea față către față. Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →