← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Numeri

Numeri 27-28 — cu Coke

Numeri 27-28Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie20 min
Deschidere
În disciplina liniștită a citirii zilnice a Scripturii, ne întoarcem din nou la Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie. Ca asociat de încredere al lui Wesley și primul episcop metodist, Coke aduce o inimă de pastor și grija unui erudit textului sacru. Expunerea sa din Numeri 27-28 ne invită să zăbovim asupra întrebărilor privitoare la moștenire, conducere și închinare. Cu atenție reverentă ascultăm după Duhul care încă călăuzește poporul lui Dumnezeu. Fie ca aceste rânduieli străvechi să trezească credință proaspătă și ascultare statornică în noi astăzi.
Citește

Citire

Cu inimi gata să primească atât făgăduința cât și porunca, să citim Numeri capitolele 27 și 28. Aceste pasaje vorbesc despre fiice care pledează pentru numele tatălui lor, despre Moise care pregătește un urmaș și despre ritmul statornic al jertfelor zilnice, săptămânale și lunare. Pe măsură ce ascultăm, Domnul să ne reînnoiască încrederea în dreptatea Sa și să trezească bucuria noastră în închinarea rânduită de El.
Studiu
Coke începe prin a prezenta fiicele lui Zelofhad înaintea adunării. Versetele 1-2. Numeri 27:1-2. Atunci au venit fiicele lui Zelofhad, etc. — În ultimul registru al familiilor israelite, s-a luat notă de Zelofhad, fiul lui Hefer, din seminția lui Manase, care a murit fără urmași de parte bărbătească și a lăsat cinci fiice ca singurele sale moștenitoare, cap. Numeri 26:33. Aceste femei, fiind informate că țara Canaanului urma să fie împărțită între capii de familie ai semințiilor, menționați în acel registru, care consta doar din bărbați, și-au imaginat că ele, fiind femei, urmau să fie excluse de la orice moștenire statornică în pământurile și averile din acea țară și, în consecință, că numele și familia heferiților aveau să se stingă cu totul; de aceea au întocmit o prezentare a cazului lor, pe care au înfățișat-o lui Moise într-o curte deplină a marelui preot și a judecătorilor, adunați cu el la cort. Vezi Exodul 18:25. Prin toată adunarea se înțeleg cei șaptezeci de bătrâni sau reprezentanții poporului, cap. Numeri 11:24. El consemnează apoi confirmarea divină care stabilește o lege statornică pentru moștenire. Versetele 7-11. Numeri 27:7-11. Fiicele lui Zelofhad vorbesc drept — Dumnezeu, aprobând cererea lor, preface cazul lor special într-o lege generală ce va fi respectată de acum înainte. Aceste fiice ale lui Zelofhad urmau să se bucure de ceea ce ar fi căzut în partea tatălui lor dacă ar fi fost în viață, pentru că stăteau în locul lui și îl reprezentau pe persoana lui: și, în consecință, aflăm că au primit partea lor în țară. Iosua 1:3. În timp ce, pentru viitor, se prevede ca moștenirea să treacă întotdeauna la cea mai apropiată rudă, fie bărbat fie femeie, din familia celui decedat. Aceasta este orânduită în Numeri 27:11 să fie o lege de judecată pentru copiii lui Israel; adică o lege statornică prin care să se judece succesiunea la moștenire în toate timpurile viitoare. Coke se îndreaptă apoi spre transferul solemn al conducerii de la Moise la Iosua. Versetul 18. Numeri 27:18. Ia-ți pe Iosua, fiul lui Nun — De aici reiese că această înaltă slujbă de conducător sau judecător al lui Israel nu trebuia să fie ereditară; nici politica lui Moise nu a făcut un pas pentru a o perpetua în propria sa posteritate sau familie; o dovadă convingătoare a dezinteresului său și una care arată că a fost animat de un principiu care l-a ridicat deasupra altor legiuitori, care în general au avut grijă să-și avanseze propriile familii. Deoarece era necesar ca această slujbă să fie îndeplinită de o persoană cu cele mai eminente calități, Dumnezeu îl numește deci pe Iosua, fiul lui Nun, care fusese un însoțitor constant al lui Moise, dar care era dintr-o altă familie și dintr-o altă seminție. Se spune că este un om în care este duhul; cu privire la aceasta, vezi Geneza 41:38. Exodul 28:3 și Deuteronomul 34:9. Și pune-ți mâna peste el — Ceremonia punerii mâinilor însemna transferul încrederii publice încredințate lui de la Dumnezeu, asupra lui Iosua, de la sine. Această ceremonie a fost însoțită de rugăciune solemnă, pentru influența Duhului Divin ca să-l califice pe cel în cauză pentru slujba sa; și, când era săvârșită de oameni înzestrați cu un duh profetic, ca Moise și apostolii, era un semn și o atestare a acelor înzestrări morale pe care Dumnezeu a binevoit să le transmită celui care era astfel investit cu o slujbă. Vezi Deuteronomul 34:9. 1 Timotei 4:14. 2 Timotei 1:6 și Le Clerc asupra pasajului. El continuă prin a repeta arderea-de-tot zilnică ce deschide fiecare zi nouă de slujire. Versetul 7. Numeri 28:7. Vinul tare să fie turnat Domnului — Vezi Leviticul 10:9. Acest vin tare, de orice fel ar fi fost, trebuia să fie cel mai bun din soiul său; fiind doar firesc ca cel mai bun să fie oferit lui Dumnezeu. Aceeași reverență față de religie i-a învățat pe păgâni să ofere zeilor lor cel mai excelent vin pe care îl aveau; ceea ce este imitat în acele cuvinte pe care le întâlnim atât de des la Homer, atât în Iliada cât și în Odiseea, despre oamenii care turnau asupra jertfelor lor αιθοπα οινον, vin negru sau de cea mai adâncă culoare, roșu ca sângele, care era cel mai bogat dintre toate. Herodian, descriind jertfele lui Heliogabalus, spune că a turnat multe ulcioare cu cel mai vechi și mai excelent vin pe altare, οινου παλαιοτατου και καλλιστου, lib. 5: cap. 13. În același fel, Virgiliu, menționând o libație de vin oferită zeilor, o numește honorem laticum, cinstea sau prima licoare. Vezi Scacchi, Myrothec. I. 11. c. 42. REFLECȚII. — Generația căreia i se dăduseră aceste legi murise; copiii ei, așadar, aud o recapitulare solemnă a lor. Erau gata să intre într-o stare de război și puteau fi ispitiți să neglijeze instituțiile divine; dar era nevoie dublă să le fie asigurată pacea cu Dumnezeu, când erau în război cu cananiții. Jertfa zilnică este mai întâi orânduită ca o ardere-de-tot continuă, tipică acelei jertfe a lui Isus, Mielul înjunghiat de la întemeierea lumii, care apare mereu cu sângele Său înaintea lui Dumnezeu, ca să facă ispășire pentru păcatele noastre.
Considerați

Considerare

Coke apasă concluzia grea că Iosua primește atât sarcina publică cât și sfatul divin. Este un om în care este un duh: duhul harului, ca om bun; duhul înțelepciunii, ca om mare; și duhul curajului, ca om viteaz. Slujbele eminente cer daruri și haruri eminente. Pentru a inaugura solemn pe Iosua ca urmaș al său, Moise este poruncit să-l prezinte poporului și să-i dea o însărcinare solemnă pentru purtarea sa viitoare înaintea tuturor; să-și pună mâinile peste el, delegându-i slujba; și să-l cinstească, asociindu-l imediat în guvernare cu el. Eleazar este numit ca sfetnic al său, să stea înaintea lui Dumnezeu, să cerceteze pentru el, ca, fiind sub călăuzire divină, să fie sigur de succes. Notă; Vor fi cu siguranță călăuziți drept cei care au grijă să consulte mereu oracolele divine. 3. Moise ascultă cu bucurie. Neinvidios pe urmașul său și nepreocupat de interesele propriei sale familii, singura sa grijă este binele poporului. El încheie subliniind necesitatea jertfei pentru păcat care sfințește orice alt dar. Versetul 15. Numeri 28:15. Un țap — Domnului — Grotius observă cu judecată că cuvintele Domnului sunt adăugate aici pentru a-i face pe evrei mai conștienți că era adevăratului Dumnezeu că trebuiau acum să aducă jertfă și nu lunii; de care planetă, țapul, cu cele două coarne ale sale, fiind un simbol, a fost deci ales pentru jertfă: Dumnezeu revendicând astfel pentru Sine ceea ce idolatria sfințise superstițios. REFLECȚII. — 1. În ziua de sabat, jertfa zilnică, cu darurile ei, era dublată; arătându-ne necesitatea de a folosi aceste zile sfinte, prin prezență repetată la casa lui Dumnezeu și sârguință dublă în exercițiile conversației religioase, meditației, rugăciunii și laudei. La lunile noi, pe lângă jertfa zilnică, erau aduși doi tauri, un berbec și șapte miei, cu diferitele lor daruri de mâncare și de băutură, și un țap din capre pentru jertfă pentru păcat. Chiar când aducem jertfe de laudă și mulțumire, este jertfa pentru păcat a Domnului nostru divin odată adusă, care face ca toate slujbele noastre să fie plăcute lui Dumnezeu. Cele mai bune jertfe ale noastre însele au nevoie de această ispășire. 2. În cele șapte zile după paște, era sărbătoarea azimelor; prima și ultima dintre ele erau zile de adunare sfântă: și în fiecare zi din cele șapte, aceleași jertfe erau repetate ca la luna nouă. Nu trebuie să se plângă de numărul sau valoarea jertfelor lor, când se gândeau la eliberarea pe care o comemorau. Un suflet eliberat de Isus Hristos din robia stricăciunii crede că nu poate exprima niciodată îndeajuns recunoștința sa față de Răscumpărătorul său.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în viața mea am nevoie să am încredere că Domnul vede și asigură ceea ce pare trecut cu vederea? 2. Cum mă rog pentru generația care se ridică și care va conduce după mine? 3. Ce ofrandă zilnică de timp sau atenție ar putea Duhul să-mi ceară să o reînnoiesc înaintea Lui?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a lui Thomas Coke, care a deschis Cuvântul Tău cu atât erudiție cât și dragoste. Dă-ne același duh de dreptate care a ascultat pe fiicele lui Zelofhad și aceeași smerenie care l-a pregătit pe Iosua pentru conducere. Ține închinarea noastră statornică și sinceră, adusă prin singura jertfă desăvârșită a Fiului Tău. Fie ca fiecare zi nouă să înceapă cu predare reînnoită, fiecare sabat cu bucurie dublată și fiecare hotărâre cu dependență smerită de Duhul Tău. În numele lui Isus ne rugăm. Amin.

Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →