← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioel

Ioel 1-2 — cu Ioan Calvin

Ioel 1-2Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la comentariul lui Ioan Calvin asupra capitolelor de început ale cărții Ioel, unde profetul confruntă un popor lent în a recunoaște mâna lui Dumnezeu în necazurile lor. Expunerea atentă a lui Calvin evidențiază originea divină a cuvântului profetic și chemarea urgentă la pocăință care urmează. Perspectivele sale ne amintesc că Scriptura nu vine din invenție umană, ci de la Domnul care vorbește prin slujitorii Săi aleși. Pe măsură ce ascultăm, fie ca inimile noastre să fie pregătite să primească același cuvânt cu smerenie și credință, permițându-i să ne trezească din somnul spiritual și să ne atragă înapoi la Dumnezeul care disciplinează în dragoste.
Citește

Citire

Vă invităm acum să citiți capitolele 1 și 2 din Ioel în întregime. Ascultați chemarea repetată de a auzi, de a plânge și de a vă întoarce la Domnul. Observați cum profetul descrie valuri succesive de judecată și chemarea rezultantă la pocăință colectivă. Lăsați textul să vorbească inimii voastre pe măsură ce reflectați atât la severitatea mustrării lui Dumnezeu, cât și la promisiunea restaurării care urmează.
Studiu
Calvin începe prin a remarca faptul că Ioel nu și-a revendicat nimic pentru sine. Ceea ce a declarat spunând că a vestit cuvântul Domnului este demn de a fi observat; căci arată că nu și-a revendicat nimic pentru sine, ca individ, ca și cum ar fi vrut să stăpânească prin propria judecată și să supună pe alții propriilor sale fantezii; ci că relatează doar ceea ce a primit de la Domnul. Și deoarece profeții nu și-au revendicat nicio autoritate pentru ei înșiși, decât în măsura în care și-au îndeplinit cu credincioșie slujba încredințată lor de Dumnezeu și au transmis, ca din mână în mână, ceea ce a poruncit Domnul, putem de aici fi siguri că nicio doctrină omenească nu trebuie admisă în Biserică. De ce? Pentru că pe cât de mult se încred oamenii în ei înșiși, pe atât iau din autoritatea lui Dumnezeu. Această prefață trebuie deci observată, pe care aproape toți profeții o folosesc, și anume că nu au adus nimic al lor sau după propria judecată, ci că au fost administratori credincioși ai adevărului încredințat lor de Dumnezeu. Calvin explică apoi că cuvântul a fost depus la Ioel ca un administrator pentru popor. Iar cuvântul se spune că a fost către Ioel; nu că Dumnezeu a intenționat ca el singur să fie ucenicul Său, ci pentru că a depus această comoară la el, ca să fie slujitorul Său pentru întregul popor. Pavel spune același lucru: că slujitorilor Evangheliei le-a fost încredințat un mesaj pentru Hristos, sau în numele lui Hristos, pentru a împăca pe oameni cu Dumnezeu (2 Corinteni 5:20); și în alt loc spune: A depus la noi această comoară ca în vase de lut (2 Corinteni 4:7). Acum înțelegem de ce Ioel spune că cuvântul Domnului i-a fost încredințat lui: nu ca să fie singurul ucenic; ci deoarece era nevoie de un învățător, Ioel a fost ales căruia Domnul i-a încredințat această slujbă. Așadar, cuvântul lui Dumnezeu aparține într-adevăr în mod nediscriminatoriu tuturor; și totuși este încredințat profeților și altor învățători; căci ei sunt, ca să spunem așa, administratori (depositarii). Despre autoritatea legitimă în Biserică, Calvin scrie: Vedem acum care este autoritatea legitimă care trebuie să fie în vigoare în Biserică și căreia trebuie să ne supunem fără discuții și căreia toți trebuie să se supună. Atunci doar această autoritate există, când Dumnezeu Însuși vorbește prin oameni, iar Duhul Sfânt îi folosește ca instrumente ale Sale. Căci profetul nu aduce niciun titlu gol; nu spune că este mare preot din seminția lui Levi, sau din primul ordin, sau din familia lui Aaron. Nu aduce nimic de acest fel, ci spune că cuvântul lui Dumnezeu a fost depus la el. Oricine cere deci să fie ascultat în Biserică, trebuie în mod necesar să dovedească cu adevărat că este un predicator al cuvântului lui Dumnezeu; și nu trebuie să aducă propriile sale invenții, nici să amestece cu cuvântul ceva ce provine din judecata cărnii sale.
Considerați

Considerare

Calvin se întoarce apoi la a îndemna poporul la pocăință. Acum profetul începe să îndemne poporul la pocăință. După ce i-a prezentat ca fiind grav afectați de mâna lui Dumnezeu, adaugă acum că un remediu era la îndemână, cu condiția să ceară favoarea lui Dumnezeu; și în același timp vestește o pedeapsă mai grea în viitor; căci nu ar fi fost de ajuns ca ei să fi fost amintiți de nenorocirile și relele lor, decât dacă s-ar fi temut și de viitor. De aceea profetul, ca să-i miște mai mult, spune că mâna lui Dumnezeu era încă întinsă și că era ceva mai rău aproape, dacă nu îl anticipau ei înșiși. Acesta este scopul întregului. Acum trec la cuvinte.
Răspunde

Răspuns

1. Cum afectează recunoașterea faptului că cuvântul profetic vine doar de la Dumnezeu modul în care primiți Scriptura astăzi? 2. În ce domenii ale vieții ați putea trece cu vederea mâna mustrătoare a lui Dumnezeu, așa cum au făcut oamenii din zilele lui Ioel? 3. Cum ar arăta pentru voi să răspundeți cuvântului lui Dumnezeu cu smerenia și urgența pe care Calvin le evidențiază?
Roagă-te

Rugăciune

O, Tată Suveran, care în judecata Ta cea dreaptă trimiți ziua întunericului peste poporul Tău, totuși îi chemi să-și sfâșie inimile și să se întoarcă la Tine, dă-ne har prin Duhul Tău să auzim Cuvântul Tău și să ne pocăim înaintea zilei celei mari și înfricoșate a Domnului. Prin Fiul Tău, restaurează anii pe care i-au mâncat lăcustele și statornicește-ne în belșugul îndurărilor legământului Tău, pentru ca Cuvântul Tău să locuiască bogat între noi, spre a smeri pe cei mândri și a însufleți pe cei zdrobiți. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →