Eterniseed › Curriculum › Luca
Luca 15 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Luca 15 deschide o fereastră către inima lui Dumnezeu pentru cei pierduți. În aceste pilde familiare cititorul descoperă nu doar mila divină ci însăși bucuria cerului. Expunerea atentă a lui Henry arată cum Hristos a răspuns criticilor săi arătând că pocăința aduce mai multă bucurie lui Dumnezeu decât observarea auto-dreptății a elitei religioase. Cuvintele sale ne invită să vedem oaia pierdută moneda pierdută și fiul risipitor prin ochii unui Tată care se bucură. Pe măsură ce urmăm perspectivele lui Henry suntem atrași în aceeași sărbătoare care umple cerul ori de câte ori un păcătos se întoarce acasă. Această lecție pregătește inima să primească atât avertismentul cât și bunvenirea găsite în aceste povești.
Citește
Acordă-ți timp acum să citești Luca capitolul 15 încet și cu rugăciune. Ascultă nota repetată de bucurie care răsună de fiecare dată când ceva pierdut este găsit. Observă cum Isus răspunde mormăielii fariseilor spunând trei povești care se termină toate în sărbătoare. Lasă cuvintele pildelor să se așeze în mintea ta înainte de a te întoarce la reflecțiile lui Henry. Cere Duhului să-ți deschidă inima la bunvenirea pe care Dumnezeu o întinde fiecărui păcătos care se întoarce.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a descrie mulțimile atente de vameși și păcătoși care se apropiau să-L asculte pe Isus.
Iată I. Prezența diligentă a vameșilor și păcătoșilor la slujirea lui Hristos. Mari mulțimi de evrei mergeau cu El (cap. xiv. 25) cu o asemenea asigurare de admitere în împărăția lui Dumnezeu încât El a găsit necesar să le spună ceva care să le zguduie speranțele deșarte. Aici mulțimi de vameși și păcătoși s-au apropiat de El cu o teamă umilă și modestă de a fi respinși de El și lor El a găsit necesar să le dea încurajare mai ales pentru că existau unii oameni mândri și disprețuitori care se încruntau la ei. Vameșii care strângeau tributul plătit romanilor erau poate unii dintre ei oameni răi dar toți erau puși cu sârguință într-un nume rău din cauza prejudecăților națiunii evreiești împotriva funcției lor. Ei sunt uneori puși alături de desfrânate (Mat. xxi. 32) aici și în alte locuri cu păcătoși cum ar fi cei vizibil vicioși care făceau negoț cu desfrânate cunoscuți desfrânați. Unii cred că păcătoșii menționați aici erau păgâni și că Hristos era acum dincolo de Iordan sau în Galileea Neamurilor. Aceștia s-au apropiat când poate mulțimea evreilor care Îl urmaseră (după discursul Său de la sfârșitul capitolului precedent) se împrăștiase astfel mai târziu Neamurile și-au luat rândul să asculte pe apostoli când evreii îi respinseseră. Ei s-au apropiat de El temându-se să se apropie mai mult decât doar să vină la îndemână auzului. Ei s-au apropiat de El nu ca unii care cereau vindecări ci ca să asculte doctrina Sa excelentă. Observă în toate apropierile noastre de Hristos trebuie să avem în vedere aceasta să-L ascultăm să ascultăm instrucțiunile pe care ni le dă și răspunsurile Sale la rugăciunile noastre.Henry arată apoi cum Hristos își justifică slujirea față de acești oameni.
III. Hristos se justifică în aceasta arătând că cu cât acești oameni erau mai răi cărora El le predica cu atât mai multă slavă s-ar aduce lui Dumnezeu și cu atât mai multă bucurie ar fi în cer dacă prin predicarea Sa ei ar fi aduși la pocăință. Ar fi o priveliște mai plăcută în cer să vezi Neamuri aduse la închinarea adevăratului Dumnezeu decât să vezi evrei continuând în ea și să vezi vameși și păcătoși trăind un fel de viață ordonat decât să vezi cărturari și farisei continuând să trăiască astfel de viață. El ilustrează aceasta aici prin două pilde a căror explicație este aceeași.Henry expune apoi sensul comun al celor două pilde mai scurte.
3. Explicația acestor două pilde este de același fel (v. 7 10): Este bucurie în cer bucurie în prezența îngerilor lui Dumnezeu peste un păcătos care se pocăiește așa cum au făcut acești vameși și păcătoși unii dintre ei cel puțin (și dacă doar unul dintre ei s-a pocăit Hristos ar socoti că merită osteneala Sa) mai mult decât peste un mare număr de oameni drepți care nu au nevoie de pocăință. Observă
Considerați
Consideră
Henry reflectă mai departe asupra măsurii surprinzătoare de bucurie care umple cerul peste un singur păcătos pocăit.
(2.) Este mai multă bucurie peste un păcătos care se pocăiește și se întoarce la o viață religioasă dintr-un curs de viață care fusese notoriu de rău și vicios decât este peste nouăzeci și nouă de persoane drepte care nu au nevoie de pocăință. [1.] Mai multă bucurie pentru răscumpărarea și mântuirea omului căzut decât pentru păstrarea și confirmarea îngerilor care stau și într-adevăr nu au avut nevoie de pocăință. [2.] Mai multă bucurie pentru convertirea păcătoșilor dintre Neamuri și a acelor vameși care acum L-au ascultat pe Hristos predicând decât pentru toate laudele și devoțiunile și toate 'Dumnezeule îți mulțumesc' ale fariseilor și ale celorlalți evrei care se justificau singuri care credeau că nu au nevoie de pocăință și că de aceea Dumnezeu ar trebui să se bucure din abundență în ei și să se laude cu ei ca fiind cei mai mult cinstea Sa dar Hristos le spune că era cu totul altfel că Dumnezeu era mai mult lăudat în și mulțumit de inima pocăită și zdrobită a unuia dintre acești păcătoși disprețuiți și invidiați decât de toate rugăciunile lungi pe care le făceau cărturarii și fariseii care nu puteau vedea nimic greșit în ei înșiși. Ba chiar [3.] Mai multă bucurie pentru convertirea unui astfel de mare păcătos un astfel de fariseu cum fusese Pavel în vremea sa decât pentru convertirea regulată a unuia care se purtase întotdeauna decent și bine și care comparativ nu are nevoie de pocăință nu are nevoie de o schimbare universală a vieții cum au nevoie acești mari păcătoși. Nu că nu ar fi mai bine să nu rătăcești dar harul lui Dumnezeu atât în puterea cât și în mila acelui har se manifestă mai mult în readucerea marilor păcătoși decât în conducerea celor care nu s-au rătăcit niciodată. Și de multe ori cei care au fost mari păcătoși înainte de convertirea lor se dovedesc mai eminent și mai zelos de buni după aceea din care Pavel este un exemplu și de aceea în el Dumnezeu a fost mult slăvit Gal. i. 24. Celor cărora li se iartă mult vor iubi mult. Este vorbit după felul oamenilor. Suntem mișcați de o bucurie mai simțită pentru recuperarea a ceea ce am pierdut decât pentru continuarea a ceea ce am avut întotdeauna pentru sănătate din boală decât pentru sănătate fără boală. Este ca viață din morți. Un curs constant de religie poate fi în sine mai valoros și totuși o întoarcere bruscă dintr-un curs rău și un mod de păcat poate aduce o plăcere mai surprinzătoare. Acum dacă este o asemenea bucurie în cer pentru convertirea păcătoșilor atunci fariseii erau foarte străini de un spirit ceresc care au făcut tot ce au putut ca să o împiedice și s-au întristat de ea și care s-au înfuriat pe Hristos când El făcea o lucrare care era mai mult decât oricare alta cea mai plăcută Cerului.
Răspunde
1. Unde în propria ta viață ai simțit pe Tatăl alergând spre tine mai degrabă decât așteptând să ajungi? 2. Cum remodelează bucuria cerului peste un singur păcătos felul în care vezi oamenii încă departe de Dumnezeu? 3. Cum ar putea arăta pentru tine să te alături sărbătorii cerului în loc să ecouzi plângerea fratelui mai mare?
Roagă-te
Tată preabun îți mulțumim pentru bunvenirea pe care o întinzi fiecărui copil rătăcitor. Învață-ne să ne bucurăm așa cum se bucură cerul când păcătoșii se întorc. Ferește-ne de spiritul mândru care resentimentează mila Ta față de alții. Dă-ne ochi să vedem pe cei pierduți așa cum îi vezi Tu și inimi gata să sărbătorească întoarcerea lor acasă. Același har care ne-a căutat acum să ne trimită să căutăm pe alții cu dragoste răbdătoare. În numele lui Isus care a venit să-i găsească pe cei pierduți amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →