Eterniseed › Curriculum › Evrei
O mântuire atât de mare: Căpitanul desăvârșit prin suferințe
Deschidere
Evrei 2 începe cu un avertisment care străpunge confortul: "De aceea se cuvine să luăm aminte cu și mai mare sârguință la cele auzite, ca nu cumva să ne abatem de la ele… cum vom scăpa noi dacă vom neglija o mântuire atât de mare?" Apoi capitolul coboară în cea mai adâncă taină a iubirii. Același Fiu care în capitolul întâi a fost pus mai presus de îngeri a fost "făcut cu puțin mai jos decât îngerii pentru suferința morții", ca să "guste moartea pentru fiecare om". Pavel Îl numește "căpitanul mântuirii lor", "desăvârșit prin suferințe" — și declară că El "nu se rușinează să-i numească frați". Hrisostom, predicând unui popor suferind, găsește în acest capitol atât o chemare de a nu ne lăsa purtați de valuri, cât și o mângâiere duioasă: Cel care ne conduce nu este străin de durerea noastră. El a luat nu firea îngerilor, ci trupul nostru; a coborât în moarte ca să zdrobească moartea; și, suferind El Însuși, știe cum să ne ajute când suntem ispitiți.
Citește
Citește Evrei 2 — îndemnul urgent de a lua aminte cu sârguință, "ca nu cumva să ne abatem de la ele"; "cum vom scăpa noi dacă vom neglija o mântuire atât de mare"; "l-ai făcut cu puțin mai jos decât îngerii; l-ai încununat cu slavă și cinste"; Îl vedem pe Iisus, "care a fost făcut cu puțin mai jos decât îngerii pentru suferința morții", ca să "guste moartea pentru fiecare om"; căci se cuvenea lui Dumnezeu, "aducând pe mulți fii la slavă, să desăvârșească prin suferințe pe căpitanul mântuirii lor"; "pentru care pricină nu se rușinează să-i numească frați"; ca "prin moarte să-l nimicească pe cel ce avea stăpânirea morții, adică pe diavolul", și să-i izbăvească pe cei care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața; "căci, într-adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci a luat sămânța lui Avraam"; de aceea S-a făcut asemenea fraților Săi, "ca să fie un mare preot milostiv și credincios".
Studiu
Studiază
De ce Fiul nu a apucat firea îngerilor, ci pe a noastră? Hrisostom scoate la iveală o imagine surprinzătoare din verbul folosit de Pavel — "a apucat" — ca și cum un urmăritor ajunge din urmă pe cel care fuge:
Căci când firea omenească fugea de El și fugea departe, El a urmărit-o și a ajuns-o din urmă.Iubirea a făcut aceasta, și grija duioasă, și nimic altceva. Și, luând trupul nostru, a luat și experiența noastră de suferință, astfel încât când Scriptura spune că El este "în stare să vină în ajutorul celor ispitiți", înseamnă că ne ajută nu ca unul care cunoaște durerea noastră doar de sus, ci ca unul care a simțit-o. Hrisostom aduce mângâierea aproape:
El știe ce este necazul; El știe ce este ispita, nu mai puțin decât noi care am suferit, căci El Însuși a și suferit.Marele Preot care mijlocește pentru tine a fost încercat așa cum ești tu încercat; Cel care te numește frate a sângerat așa cum sângerează frații Săi.
Considerați
Cugetă
Inima capitolului este că Hristos a biruit moartea "prin moarte" — și Hrisostom nu obosește niciodată să sublinieze paradoxul. Arma cea mai puternică a diavolului, groaza prin care ținea lumea întreagă în robie, a fost întoarsă împotriva lui și a devenit instrumentul ruinei sale:
Aici arată minunea, că prin ceea ce a biruit diavolul, prin aceea a fost el biruit, și lucrul care era arma lui puternică împotriva lumii, [și anume] Moartea, prin aceasta L-a lovit Hristos.Astfel, crucea nu este înfrângerea lui Hristos, ci slava Lui, iar suferințele "căpitanului mântuirii lor" nu sunt un accident: ele sunt chiar calea prin care Dumnezeu aduce "pe mulți fii la slavă". Pavel spune că El a fost "desăvârșit prin suferințe" — nu că Fiul ar fi lipsit de ceva în firea Sa, insistă Hrisostom, ci că suferința pentru noi L-a făcut Autorul dovedit al mântuirii noastre, mergând înaintea noastră ca un luptător nobil care întrece pe toți ceilalți. Iar omul care nu se mai teme de moarte a scăpat de întreaga tiranie a diavolului; căci acela care nu socotește nici măcar propria viață scumpă nu mai are nimic prin care să poată fi robit.
Răspunde
"Cum vom scăpa noi dacă vom neglija o mântuire atât de mare?" Lasă ca această întrebare să te cerceteze. Mântuirea pe care Pavel ți-o pune înainte nu este o mică izbăvire de necazuri trecătoare, ci desființarea morții însăși și împărăția cerurilor — și L-a costat pe Fiul coborârea sub îngeri în suferința morții. A te lăsa purtat de valuri, a "lăsa să alunece", înseamnă a disprețui darul cel mai costisitor dat vreodată. Dar prinde curaj din ceea ce înseamnă acest dar pentru temerile tale. Hristos "a gustat moartea pentru fiecare om" și i-a zdrobit puterea, astfel încât moartea de care te temi acum nu este mai mult decât un somn; Cel care te ține nu se teme de nimic și îți poruncește să nu te temi de nimic. Iar când ești ispitit, nu-ți închipui că strigi către un Dumnezeu care nu poate înțelege. Ai un Mare Preot care "nu se rușinează să te numească frate", care a fost El Însuși ispitit, care "știe ce este necazul" — și care de aceea este "în stare să vină în ajutorul celor ispitiți". Alergă la El și nu te rușina.
Roagă-te
Doamne Iisuse Hristoase, care, deși pus mai presus de îngeri, ai fost făcut cu puțin mai jos decât ei pentru suferința morții și ai gustat moartea pentru fiecare dintre noi: prin moartea Ta ai călcat în picioare moartea și ai zdrobit tirania diavolului care ne ținea în frică. Ai urmărit firea noastră care fugea și ne-ai apucat în iubire; nu Te-ai rușinat să ne numești frați. Desăvârșit prin suferințe, Te-ai făcut căpitanul mântuirii noastre; și, fiind Tu Însuși ispitit, ești în stare să ne ajuți când suntem ispitiți. Nu mă lăsa să neglijez o mântuire atât de mare, nici să mă abat de la cele auzite, ci să mă țin de Tine, marele meu preot milostiv și credincios, în orice încercare. Ție, împreună cu Tatăl Tău cel fără de început și cu Duhul Tău cel prea-sfânt, bun și de viață dătător, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →