Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor
Faptele Apostolilor 13 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock
Deschidere
Astăzi călătorim prin capitolul 13 din Faptele Apostolilor cu ajutorul Comentariului Catolic al Familiei Bibliei lui Haydock. Această compilație prețuită adună înțelepciunea savanților catolici pentru a arunca lumină asupra începuturilor misionare ale Bisericii primare. Pe măsură ce Pavel și Barnaba sunt puși deoparte pentru lucrarea lor printre Neamuri, notele lui Haydock ne invită să reflectăm asupra îndrumării Duhului Sfânt și a desfășurării istoriei mântuirii. Să lase aceste reflecții să ne atragă mai adânc în Cuvântul viu.
Citește
Citire
Pregătește-ți inima să asculte textul sacru. Citește cu încetineală capitolul 13 din Faptele Apostolilor, lăsând să se desfășoare narațiunea primei călătorii misionare. Observă momentele de rugăciune, post și proclamare îndrăzneață. Lasă cuvintele Scripturii să se odihnească în tăcere înainte de a te întoarce la comentariul lui Haydock pentru o mai mare înțelegere.
Studiu
Haydock începe prin a examina profeții și învățătorii din Antiohia.
Pe când slujeau Domnului.[1] Domnul N. și alții traduc, aducând jertfă. Există într-adevăr temeiuri bune pentru a considera că acesta este sensul adevărat, după cum au observat traducătorii rhemiști, care totuși au pus doar slujire, ca nu cumva, au spus ei, să pară că o întoarcem în favoarea cauzei noastre, deoarece nici cuvântul latin, nici cel grecesc nu înseamnă prin sine a jertfi, ci orice slujire publică în slujba lui Dumnezeu; astfel spune și Sf. Ioan Gură de Aur, când propovăduiau. (Witham) --- Puneți-mă deoparte. Deși Pavel și Barnaba sunt aici aleși de Duhul Sfânt pentru slujire, totuși ei trebuiau să fie hirotoniți, consacrați și admiși de oameni; ceea ce condamnă cu tărie toate acele duhuri la modă și dezordonate, care revendică și uzurpă slujba de propovăduire și alte funcții sacre și bisericești, fără nicio numire din partea Bisericii. (Bristow) --- Luați aminte, spune Sf. Ioan Gură de Aur, de cine sunt hirotoniți: de Lucius din Cirena și Manaen, mai degrabă decât de Duhul. Cu cât aceste persoane sunt mai puțin onorabile, cu atât mai mare este harul lui Dumnezeu."Despre punerea mâinilor, comentariul notează:
Post și rugăciune, punându-și mâinile peste ei. Prin aceasta se exprimă clar felul în care slujitorii lui Dumnezeu erau și sunt încă hirotoniți episcopi, preoți, diaconi în Biserică. (Witham) --- Tălmăcitorii sunt mult împărțiți în păreri, dacă această punere a mâinilor este o simplă trimitere la o anumită slujbă sau ceremonia sacramentală prin care se conferă ordinele. Sfinții Ioan Gură de Aur, Leon etc. sunt de cea din urmă părere; nici nu apare nicăieri că Sf. Pavel ar fi fost episcop înainte de aceasta. Arator, subdiacon al Bisericii Romei, care a dedicat în anul 544 versiunea sa a Faptelor Apostolilor în versuri eroice Papei Virgiliu, atribuie această punere a mâinilor Sfântului Petru: ----------Quem mox sacravit euntemHaydock abordează apoi schimbarea numelui din Saul în Pavel.
Atunci Saul, care este și Pavel. Aceasta este prima dată când apostolul este numit Pavel. Unii, de aceea, cred că i-a fost dat când l-a convertit pe acest proconsul, Sergius Paulus. Alții, că Saul fiind un cuvânt ebraic, grecii, sau mai degrabă romanii, l-au transformat în Paul. (Witham) --- Acesta este primul loc în care acest apostol este numit Pavel. El a luat acest nume din respect față de ilustru convertit pe care l-a făcut în persoana proconsulului, guvernatorul insulei. (Menochius) --- Sau, mai probabil, numele său anterior, printr-o mică schimbare, a fost modelat în Paulus, care era un sunet mai adaptat unei urechi romane. El începe să poarte acest nume numai când intră în misiunea sa către Neamuri. (Calmet)
Considerați
Reflectare
Haydock reflectează mai departe asupra tainei predestinării.
Câți au fost pre-orânduiți la viața veșnică,[3] prin alegerea liberă și îndurările speciale și providența lui Dumnezeu. (Witham) --- Unii înțeleg aceasta ca și cum ar însemna, predispuși prin docilitatea lor, să primească cuvântul vieții. Dar Părinții înțeleg în unanimitate literal despre predestinare, care este definită de Sf. Toma de Aquino, serm. i. qu. 23. a. 1. 'Rânduiala lui Dumnezeu, prin care pregătește ceea ce El însuși va împlini, potrivit preștiinței Sale infailibile.' Cu alte cuvinte, este felul în care Dumnezeu conduce o făptură rațională spre destinul ei propriu, care este viața veșnică. În această taină a credinței catolice, care nu poate fi explicată clar înțelegerii omenești, deoarece este o taină, există totuși mai multe puncte pe care le cunoaștem cu siguranță. 1. Deși este sigur că acest decret al Atotputernicului este infailibil și trebuie să-și aibă efectul, totuși este departe de blasfemia calviniștilor, care pretind că distruge liberul arbitru și îndepărtează astfel toate motivele de strădanie pentru fapte bune. 2. Căci este un punct al credinței catolice că această preștiință a Atotputernicului nu interferează în niciun fel cu libertatea omului, ci îl lasă încă un agent perfect liber și deci responsabil pentru acțiunile sale. 3. De asemenea, este hotărât de Conciliul de la Trento că nimeni nu poate ști cu siguranță că este dintre cei predestinați, fără o revelație specială în acest sens. Acestea sunt punctele cele mai esențiale pe care ne privește să le cunoaștem despre această doctrină. Cât despre consecințele care pot fi trase din aceste poziții, ar fi mai bine pentru noi să ne supunem înțelegerile ascultării credinței, decât să ne încurcăm într-un labirint de erori obscure, departe de înțelegerea noastră. O, de-ar urma această linie sobră de conduită mulți moderni, care în prezent vorbesc și scriu atât de mult pe acest subiect și cu atât de puțin folos. Cât de excelent de bine spune marele geniu al Bisericii Latine, Sf. Augustin: Melius est dubitare de occultis, quam litigare de occultis! Cât de mult mai înțelept și mai bine este să ne mărturisim ignoranța asupra tainelor, decât să disputăm zadarnic asupra tainelor! (lib. viii. de Gen. ad litt. chap. 5.)
Răspunde
Răspuns
Cum provoacă chemarea Duhului Sfânt în comunitate propriul meu simț al misiunii? În ce feluri sunt invitat să am încredere în providența lui Dumnezeu când înfrunt opoziția? Unde ar putea fi nevoie să-mi predau planurile îndrumării hirotonite a Bisericii?
Roagă-te
Rugăciune
O Doamne al secerișului, trimite Duhul Tău cel Sfânt să-i pună deoparte și să-i întărească pe slujitorii Tăi, precum la Antiohia, ca ei să plece în post și rugăciune să propovăduiască Cuvântul cu îndrăzneală oriunde îi vei conduce. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților, păstrează-ne credincioși providenței Tale iubitoare în fiecare pas al misiunii. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →