Eterniseed › Curriculum › Iacov
Iacov 4 — cu Matei Henry
Deschidere
Astăzi explorăm bogatul comentariu al lui Matei Henry la capitolul 4 din Iacov, unde el urmărește cu atenție izvoarele ascunse ale conflictului și cheamă credincioșii la o supunere deplină înaintea lui Dumnezeu. Perspectiva pastorală a lui Henry arată cum dorințele lumești sfărâmă părtășia și cum harul întâlnește inima smerită. Pe măsură ce parcurgem reflecțiile sale, suntem invitați să ne examinăm propriile afecțiuni și să le aliniem din nou cu Domnul care se apropie de cei ce-L caută. Această lecție oferă o călăuzire statornică pentru a trăi ca prieteni ai lui Dumnezeu, nu ai lumii.
Citește
Oprește-te acum pentru a citi integral capitolul 4 din Iacov. Ascultă avertismentele apostolului împotriva vrajbei stârnite de pofte, a prieteniei adulterine cu lumea și a încrederii de sine mândre. Observă chemarea repetată la smerenie, curățire și apropiere de Dumnezeu. Lasă cuvintele să se așeze în inima ta înainte de a trece la expunerea lui Henry.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a situa mesajul capitolului în fluxul mai larg al epistolei lui Iacov.
Capitolul anterior vorbește despre invidie reciprocă, ca izvor mare al certurilor și al neînțelegerilor; acest capitol vorbește despre o poftă după lucrurile lumești și despre prețuirea prea mare a plăcerilor și prieteniilor lumești, ca fiind ceea ce a dus dezbinările lor la o înălțime rușinoasă.Henry abordează apoi izvorul războaielor și al luptelor dintre credincioși.
I. Apostolul îi mustră aici pe creștinii evrei pentru războaiele lor și pentru poftele lor ca fiind pricina acestora: De unde vin războaiele și certurile între voi? Oare nu de aici, din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre, v. 1. Evreii erau un popor foarte răzvrătit și de aceea au avut dese războaie cu romanii; și erau un popor foarte certăreț și dezbinat, luptând adesea între ei; iar mulți dintre acei creștini corupți împotriva cărora au fost scrise greșelile și viciile acestei epistole par să fi căzut în certurile obișnuite. Aici, apostolul nostru îi înștiințează că originea războaielor și luptelor lor nu era (cum pretindeau ei) o râvnă adevărată pentru țara lor și pentru cinstea lui Dumnezeu, ci poftele lor dominante erau pricina a toate. Observă de aici: Ceea ce este adăpostit și ascuns sub o pretenție frumoasă de râvnă pentru Dumnezeu și religie vine adesea din mândria, răutatea, lăcomia, ambiția și răzbunarea oamenilor. Evreii au avut multe lupte cu puterea romană înainte de a fi nimiciți cu totul. S-au amestecat adesea inutil și apoi au căzut în partide și facțiuni despre diferitele metode de a-și conduce războaiele cu dușmanii lor comuni; și de aici s-a întâmplat ca, atunci când cauza lor putea fi presupusă bună, totuși angajarea în ea și conducerea ei veneau dintr-un principiu rău. Poftele lor lumești și trupești au ridicat și condus războaiele și luptele lor; dar s-ar crede că aici este de ajuns spus pentru a supune acele pofte; căci, 1. Ele fac un război înăuntru, precum și lupte în afară. Patimile și dorințele năvalnice se luptă mai întâi în mădularele lor și apoi ridică neînțelegeri în națiunea lor. Este război între conștiință și stricăciune și este război și între o stricăciune și alta, iar din aceste certuri din ei înșiși au izvorât certurile lor unii cu alții. Aplică aceasta la cazuri particulare și nu putem atunci spune despre luptele și certurile dintre rude și vecini că vin din acele pofte care se luptă în mădulare? Din pofta de putere și stăpânire, pofta de plăcere sau pofta de bogății, din una sau mai multe dintre aceste pofte izvorăsc toate certurile și neînțelegerile care sunt în lume; și, deoarece toate războaiele și luptele vin din stricăciunile propriilor noastre inimi, este deci metoda dreaptă pentru vindecarea certurilor să pui securea la rădăcină și să omori acele pofte care se luptă în mădulare. 2. Ar trebui să omoare aceste pofte gândul la dezamăgirea lor: 'Poftiți și nu aveți; ucideți și doriți să aveți și nu puteți obține, v. 2. Poftiți lucruri mari pentru voi înșivă și credeți că le veți obține prin biruințele voastre asupra romanilor sau prin înăbușirea acestui sau acelui partid printre voi. Credeți că veți asigura mari plăceri și fericire pentru voi înșivă, răsturnând tot ce se împotrivește dorințelor voastre arzătoare; dar, vai! vă pierdeți osteneala și sângele, în timp ce vă ucideți unii pe alții cu asemenea vederi.' Dorințele neorânduite sunt fie total dezamăgite, fie nu pot fi potolite și mulțumite prin obținerea lucrurilor dorite. Cuvintele de aici traduse 'nu pot obține' înseamnă nu pot dobândi fericirea căutată. Observă de aici: Poftele lumești și trupești sunt boala care nu îngăduie mulțumire sau satisfacție în minte. 3. Dorințele și afecțiunile păcătoase exclud în general rugăciunea și lucrarea dorințelor noastre către Dumnezeu: 'Vă luptați și vă războiți, totuși nu aveți, pentru că nu cereți. Vă luptați și nu reușiți, pentru că nu vă rugați, nu-L consultați pe Dumnezeu în întreprinderile voastre, dacă le va îngădui sau nu; și nu-I încredințați calea voastră și nu-I faceți cunoscute cererile voastre, ci urmați propriile voastre vederi și înclinații stricate: de aceea întâmpinați dezamăgiri continue;' sau altfel. 4. 'Poftele voastre strică rugăciunile voastre și le fac o urâciune înaintea lui Dumnezeu, ori de câte ori le înălțați către El, v. 3. Cereți și nu primiți, pentru că cereți rău, ca să cheltuiți pe poftele voastre.' Ca și cum s-ar fi spus: 'Deși poate că uneori vă rugați pentru izbândă împotriva dușmanilor voștri, totuși nu este scopul vostru să folosiți avantajele pe care le câștigați ca să promovați adevărata evlavie și religie fie în voi înșivă, fie în alții; ci mândria, deșertăciunea, luxul și senzualitatea sunt ceea ce ați vrea să slujiți prin izbânzile voastre și chiar prin rugăciunile voastre. Vreți să trăiți în mare putere și belșug, în voluptate și prosperitate senzuală; și astfel dezonorați devoțiunea și-L dezonorați pe Dumnezeu prin asemenea scopuri grosolane și josnice; și de aceea rugăciunile voastre sunt respinse.' Să învățăm de aici, în conducerea tuturor treburilor noastre lumești și în rugăciunile noastre către Dumnezeu pentru izbândă în ele, să vedem ca scopurile noastre să fie drepte. Când oamenii își urmează afacerile lumești (să presupunem că sunt negustori sau agricultori) și cer de la Dumnezeu prosperitate, dar nu primesc ceea ce cer, este pentru că cer cu scopuri și intenții greșite. Ei cer lui Dumnezeu să le dea izbândă în chemările sau întreprinderile lor; nu ca să-L slăvească pe Tatăl lor ceresc și să facă bine cu ceea ce au, ci ca să cheltuiască pe poftele lor — ca să poată mânca carne mai bună, să bea băutură mai bună, să poarte haine mai bune și astfel să-și satisfacă mândria, deșertăciunea și senzualitatea. Dar, dacă căutăm astfel lucrurile acestei lumi, este drept din partea lui Dumnezeu să ni le refuze; pe când, dacă căutăm ceva ca să-L slujim pe Dumnezeu cu el, ne putem aștepta ca El să ne dea fie ceea ce căutăm, fie să ne dea inimi mulțumite fără el și să ne dea ocazii de a-L sluji și slăvi în alt fel. Să ne amintim aceasta, că atunci când nu reușim în rugăciunile noastre este pentru că cerem rău; fie nu cerem pentru scopuri drepte, fie nu într-un mod drept, nu cu credință sau nu cu ardoare: dorințele necredincioase și reci cer refuzuri; și de aceasta putem fi siguri, că atunci când rugăciunile noastre sunt mai degrabă limbajul poftelelor noastre decât al harurilor noastre, ele se vor întoarce goale.Henry avertizează apoi împotriva prieteniei criminale cu lumea.
II. Avem un avertisment clar să evităm toate prieteniile criminale cu această lume: Preacurvari și preacurve, nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? v. 4. Oamenii lumești sunt numiți aici preacurvari și preacurve din cauza infidelității lor față de Dumnezeu, în timp ce își dau cele mai bune afecțiuni lumii. Lăcomia este numită în altă parte idolatrie și aici este numită preacurvie; este o părăsire a Aceluia căruia Îi suntem devotați și logodiți, pentru a ne alipi de alte lucruri; există acest stigmat pus pe mentalitatea lumească — că este vrăjmășie față de Dumnezeu. Un om poate avea o parte competentă din bunurile acestei vieți și totuși se poate păstra în dragostea lui Dumnezeu; dar acela care își pune inima pe lume, care își așază fericirea în ea și se va conforma cu ea și va face orice mai degrabă decât să-și piardă prietenia ei, este un dușman al lui Dumnezeu; este o trădare și o răzvrătire constructivă împotriva lui Dumnezeu să așeze lumea pe tronul Său în inimile noastre. Oricine deci este prieten cu lumea este dușmanul lui Dumnezeu. Acela care va acționa pe acest principiu, ca să păstreze zâmbetele lumii și să aibă prietenia ei continuă, nu poate decât să se arate, în duh și în acțiunile sale de asemenea, dușman al lui Dumnezeu. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona, Matei 6:24. De aici izvorăsc războaie și lupte, chiar din această dragoste adulterină și idolească față de lume și din slujirea ei; căci ce pace poate fi între oameni, atâta timp cât există vrăjmășie față de Dumnezeu? sau cine poate lupta împotriva lui Dumnezeu și să prospere? 'Gândiți-vă serios cu voi înșivă ce este duhul lumii și veți afla că nu vă puteți potrivi cu el ca prieteni, ci trebuie să prilejuiască a fi invidioși și plini de înclinații rele, cum sunt majoritatea lumii. Credeți că Scriptura spune în zadar: Duhul care locuiește în noi poftește spre invidie?' v. 5. Relatarea dată în Sfintele Scripturi despre inimile oamenilor prin natură este că închipuirea lor este rea, numai rea și aceasta neîncetat, Geneza 6:5. Stricăciunea naturală se arată în principal prin invidie și există o înclinație continuă spre aceasta. Duhul care locuiește în mod natural în om produce mereu o închipuire rea sau alta, emulând mereu pe cei cu care vedem și vorbim și căutând acele lucruri care sunt posedate și savurate de ei. Acum, acest mod al lumii, afectând pompa și plăcerea și căzând în certuri și neînțelegeri din pricina acestor lucruri, este consecința sigură a faptului de a fi prieteni cu lumea; căci nu există prietenie fără o unitate de duh și de aceea creștinii, pentru a evita certurile, trebuie să evite prietenia lumii și trebuie să arate că sunt mânați de principii mai nobile și că un duh mai nobil locuiește în ei; căci, dacă aparținem lui Dumnezeu, El dă mai mult har decât să trăim și să acționăm cum face majoritatea lumii. Duhul lumii îi învață pe oameni să fie zgârciți; Dumnezeu îi învață să fie darnici. Duhul lumii ne învață să adunăm sau să cheltuim pentru noi înșine și după fanteziile noastre; Dumnezeu ne învață să fim dispuși să comunicăm nevoilor și mângâierii altora și astfel să facem bine tuturor celor din jurul nostru, după puterea noastră. Harul lui Dumnezeu este contrar duhului lumii și de aceea prietenia lumii trebuie evitată, dacă pretindem a fi prieteni ai lui Dumnezeu; da, harul lui Dumnezeu va corecta și va vindeca duhul care locuiește în mod natural în noi; unde dă har, dă un alt duh decât cel al lumii.
Considerați
Reflectează
Henry încheie secțiunea evidențiind marea încurajare dată celor ce se apropie și se smeresc.
VI. Avem o mare încurajare să acționăm astfel față de Dumnezeu: El se va apropia de cei ce se apropie de El (v. 8) și îi va înălța pe cei ce se smeresc înaintea Lui, v. 10. Cei ce se apropie de Dumnezeu într-un mod al datoriei vor afla că Dumnezeu se apropie de ei într-un mod al milei. Apropiați-vă de El în credință, încredere și ascultare, și El se va apropia de voi pentru eliberarea voastră. Dacă nu există o comuniune strânsă între Dumnezeu și noi, este vina noastră, nu a Lui. El îi va înălța pe cei smeriți. Atât de mult a declarat Însuși Domnul nostru: Cel ce se va smeri va fi înălțat, Matei 23:12. Dacă suntem cu adevărat pocăiți și smeriți sub semnele nemulțumirii lui Dumnezeu, vom cunoaște într-un timp scurt avantajele favorii Sale; ne va înălța din necaz sau ne va înălța în duhurile și mângâierile noastre sub necaz; ne va înălța la cinste și siguranță în lume sau ne va înălța în calea noastră spre cer, astfel încât să ne ridice inimile și afecțiunile deasupra lumii. Dumnezeu va reînvia duhul celui smerit (Isaia 57:15), va auzi dorința celui smerit (Psalmii 10:17) și în cele din urmă îi va înălța la slavă. Înainte de cinste este smerenia. Cea mai înaltă cinste din cer va fi răsplata celei mai mari smerenii de pe pământ.
Răspunde
Unde îmi stârnesc cel mai des propriile dorințe conflict cu alții? În ce domenii mai caut încă prietenie cu lumea mai degrabă decât predarea deplină lui Dumnezeu? Cum aș putea practica smerita apropiere de Domnul în această săptămână?
Roagă-te
Doamne milostiv, cercetează inimile noastre și supune orice dorință care se războiește împotriva Duhului Tău, apropiindu-ne de Tine pe măsură ce ne curățim mâinile și ne curățim inimile înaintea Ta. Dă-ne har să rezistăm diavolului, să ne smerim sub mâna Ta cea puternică și să umblăm în adevărata prietenie cu Tine, mai degrabă decât cu lumea. Plămădește rugăciunile noastre după voia Ta și înalță-ne în mila Ta. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →