← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Tit

Spălarea regenerării: Blând cu toți, bogat în fapte bune

Tit 3Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur21 min
Deschidere
Tit 3 începe cu o blândețe cuprinzătoare: fiți supuși stăpânitorilor, gata pentru orice faptă bună, 'să nu vorbească de rău pe nimeni… ci să fie blânzi, arătând toată blândețea față de toți oamenii'. De ce atâta răbdare chiar și cu cei dificili și ostili? Pentru că, spune Pavel, 'și noi înșine am fost cândva fără minte, neascultători, rătăciți' — până când 'bunătatea și iubirea de oameni a lui Dumnezeu Mântuitorul nostru au apărut… prin spălarea regenerării și înnoirea Duhului Sfânt'. Suntem blânzi cu toți pentru că am fost odinioară ceea ce sunt ei și am fost mântuiți nu prin faptele noastre, ci prin mila Lui. Din acea milă Pavel trage o singură poruncă urgentă: ca cei ce au crezut 'să aibă grijă să păstreze faptele bune'. Și el desparte ceea ce merită osteneala noastră de ceea ce nu merită — căci există 'întrebări nebunești, genealogii și certuri' care consumă energia ce aparține iubirii. Omilia lui Hrisostom despre acest capitol final este un îndemn susținut de a ne cheltui pe milostenie și de a refuza cearta stearpă.
Citește

Citire

Citiți Tit 3 — fiți supuși stăpânirilor și puterilor, gata pentru orice faptă bună, blânzi, 'arătând toată blândețea față de toți oamenii'; 'căci și noi înșine am fost cândva fără minte, neascultători, rătăciți'; 'dar după ce bunătatea și iubirea de oameni a lui Dumnezeu Mântuitorul nostru au apărut, nu prin faptele dreptății pe care le-am făcut noi, ci după mila Lui ne-a mântuit, prin spălarea regenerării și înnoirea Duhului Sfânt'; 'ca, fiind îndreptățiți prin harul Lui, să fim făcuți moștenitori după nădejdea vieții veșnice'; porunca ca 'cei ce au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să păstreze faptele bune'; 'dar evită întrebările nebunești, genealogiile, certurile și certurile despre lege; căci sunt nefolositoare și deșarte'; 'pe un om care este eretic, după prima și a doua mustrare, respinge-l'; și cuvântul final al lui Pavel că 'ai noștri să învețe să păstreze faptele bune pentru trebuințele necesare, ca să nu fie neroditori'.
Studiu
Pavel poruncește lui Tit să respingă pe ereticul îndărătnic 'după prima și a doua mustrare' — o notă surprinzătoare într-un capitol despre blândețe. Hrisostom împacă aceasta: blândețea se datorează tuturor, dar argumentul fără sfârșit nu se datorează nimănui. Unde un om este așezat în rătăcire și nu va fi mișcat, prelungirea disputei nu este râvnă, ci risipă. Dar când el este cunoscut și vădit tuturor, de ce te cerți în zadar? De ce bați aerul? Energia turnată în astfel de certuri este energie furată de la iubire. Hrisostom urmărește firea certăreață până la rădăcina ei — nu evlavia, ci lenea duhovnicească îmbrăcată în istețime: răul vine din lene și dintr-o filosofie deșartă, ca unul să fie ocupat numai cu cuvinte. Pavel nu ne oprește să apărăm adevărul unde sufletele sunt în joc; ne oprește să ne ardem viețile pe 'întrebări nebunești' care 'se sfârșesc în nimic'. Evanghelia care ne-a mântuit 'prin spălarea regenerării' nu ne-a mântuit ca să ne facă dezbătători, ci ca să ne facă făcători de bine.
Considerați

Cugetare

După ce a îndepărtat cearta stearpă, Pavel numește pe ce trebuie să ne cheltuim: 'ca cei ce au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să păstreze faptele bune'. Hrisostom aude în 'a avea grijă' ceva activ și căutător — nu așteptând să ți se ceară, ci ieșind să găsești nevoia. Ce înseamnă să aibă grijă să păstreze faptele bune? Să nu aștepte ca cei ce sunt în nevoie să vină la ei, ci să caute pe cei ce au nevoie de ajutorul lor. Și dintre toate faptele bune el înalță milostenia ca pe regină — mai mare, spune el, decât fecioria sau postul sau culcarea pe jos, pentru că acelea folosesc numai pe cel ce le practică, în timp ce milostenia ajunge la toți și 'îmbrățișează mădularele lui Hristos'. Este leacul păcatelor noastre, curățirea murdăriei sufletelor noastre, scara fixată la cer; ea unește trupul lui Hristos. Acesta este încheierea potrivită a întregii epistole. Bunătatea și iubirea de oameni a lui Dumnezeu au apărut și ne-au mântuit prin milă; de aceea mila este chipul vieții mântuite. Noi, cei ce am fost spălați în baia regenerării, ieșim nu ca să câștigăm argumente, ci ca să căutăm și să binecuvântăm pe cei în nevoie.
Răspunde

Răspuns

Două ispite te întâlnesc în Tit 3. Prima este cearta stearpă — 'întrebările nebunești și certurile' care par râvnă, dar sunt, cum spune Hrisostom, 'lene și o filosofie deșartă'. Învață când să te oprești. Cu un suflet care nu va fi mișcat, nu 'bate aerul'; păstrează-ți puterea pentru cei ce pot fi ajutați și pentru iubirea care contează. A doua ispită este pasivitatea în milostenie — să faci binele numai când nevoia vine la ușa ta. Pavel cere mai mult: să 'cauți pe cei ce au nevoie de ajutorul lor'. Mergi și caută-i. Și lasă milosteniei locul pe care i-l dă Hrisostom, ca 'leacul păcatelor noastre' și 'scara fixată la cer'. Adu-ți aminte temelia a toate: nu ai fost mântuit 'prin faptele dreptății pe care le-am făcut noi, ci după mila Lui… prin spălarea regenerării'. Mila te-a făcut; lasă acum mila să te modeleze — blând cu toți, bogat în fapte bune, roditor și nu leneș, în timp ce aștepți nădejdea vieții veșnice.
Roagă-te

Rugăciune

O, Mântuitor al neamului omenesc, a cărui bunătate și iubire de oameni au apărut când eram fără minte, neascultători și rătăciți, și care ne-ai mântuit nu prin faptele dreptății pe care le-am făcut noi, ci după mila Ta, prin spălarea regenerării și înnoirea Duhului Sfânt: fă-mă blând, arătând toată blândețea față de toți oamenii, aducându-mi aminte ce am fost odinioară. Ia de la mine dragostea de ceartă deșartă și nu mă lăsa să bat aerul peste întrebări nebunești, ci cheltuiește-mi puterea pe ceea ce este bun și folositor. Fă-mă să am grijă să păstrez faptele bune — nu așteptând ca nevoia să mă găsească, ci căutând-o — și bogat în acea milostenie care este leacul păcatelor noastre și scara fixată la cer. Fiind îndreptățit prin harul Tău, fă-mă moștenitor după nădejdea vieții veșnice. Ție, Dumnezeului și Mântuitorului nostru, împreună cu Tatăl Tău fără de început și cu Duhul Tău cel preasfânt, bun și de viață dătător, fie slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →