← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ieremia

Ieremia 9-10 — cu Ioan Calvin

Ieremia 9-10Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În mijlocul vieților noastre grăbite, cuvintele profeților ne cheamă să ne oprim și să reflectăm asupra stării inimilor noastre înaintea lui Dumnezeu. Astăzi, ne întoarcem la capitolele 9 și 10 din Ieremia, ghidați de comentariul perspicace al lui Ioan Calvin. Expunerea lui Calvin dezvăluie profunda tristețe a profetului și corupția adânc înrădăcinată a poporului, îndemnându-ne să ne examinăm propria credincioșie. Pe măsură ce pătrundem în aceste texte antice, să găsim adevăruri atemporale care vorbesc generației noastre, chemându-ne înapoi la o devoțiune sinceră și departe de înșelăciunea care ne înlănțuiește atât de ușor.
Citește

Citire

Pregătește-ți inima pe măsură ce deschizi Scripturile la capitolele 9 și 10 din Ieremia. Ascultă strigătul de jale al profetului peste un popor împietrit în înșelăciune și idolatrie. Permite greutății acestor capitole să se așeze asupra ta, invitând Duhul Sfânt să-ți cerceteze propria viață pentru orice urmă a aceleiași rebeliuni împotriva Dumnezeului celui viu.
Studiu
Calvin începe prin a descrie adâncimea durerii Profetului. El continuă același subiect. În vremuri de liniște, când nu se auzeau decât voci vesele printre evrei, el plânge, ca unul aflat în cea mai mare durere, nenorocirile poporului; și nefiind mulțumit cu aceasta, spune: Cine va face capul meu ape și ochiul meu izvor de lacrimi? El sugerează prin aceste cuvinte că ruina ar fi atât de îngrozitoare încât nu ar putea fi plânsă printr-o lamentare moderată sau obișnuită, întrucât răzbunarea lui Dumnezeu ar depăși limitele comune și ar umple oamenii cu mai multă groază decât alte calamități. Calvin se îndreaptă apoi spre dorința Profetului de a pleca de la popor. Aici Profetul nutrește o altă dorință: dorise mai înainte ca capul său să fie ape, ca să verse lacrimi, și dorise ca ochii săi să fie izvoare de lacrimi; dar acum, după ce a chibzuit cum se cuvine asupra răutății poporului, leapădă orice simțământ de omenie și, ca unul mâniat, dorește să se mute în altă parte și să părăsească cu totul poporul; căci nelegiuirea lor biruise atât de mult încât nu mai putea trăi printre ei. Este sigur că Profetul nu avea o durere obișnuită, când a văzut că răzbunarea înfricoșătoare a lui Dumnezeu nu era departe: este de asemenea sigur că a fost mișcat și constrâns de purtarea lor detestabilă să dorească să fie mutat în altă parte. Dar el nu vorbește doar pentru sine; căci privește la neamul său și își exprimă simțămintele, ca să le atingă inimile mai eficient. Trebuie deci să înțelegem că simpatia Profetului era atât de mare, încât nu era mulțumit să verse lacrimi, ci dorea ca întregul său cap să curgă în lacrimi. Se vede, de asemenea, că era atât de mișcat de indignare, încât dorea să-și părăsească cu totul poporul. Dar, după cum am spus, scopul său era să încerce dacă îi putea readuce pe calea cea dreaptă. Despre cauză, Calvin explică firea adulteră a poporului. Iar pricina este adăugată: Căci toți sunt adulteri. Iau cuvântul mn'phym menaphim, adulteri, într-un sens metaforic, ca însemnând pe toți aceia care s-au depărtat de Dumnezeu și s-au abandonat superstițiilor nelegiuite, sau pe aceia care au devenit atât de viciati și corupți încât nu mai păstrează nicio integritate. Deci nu îi numește adulteri pentru că se dedau la desfrânări, ci pentru că sunt cufundați în tot felul de pângăriri. Îi numește apoi o adunare de apostați sau de oameni perfizi. Cuvântul tsr, otsar, înseamnă a interzice, a reține: de aceea substantivul tsrt ostaret înseamnă o adunare convocată, când, potrivit unui jurământ sau unor legi, oamenii sunt siliți să se întâlnească; și după ce adunarea este proclamată, nu îndrăznesc să plece. Apoi Profetul, prin acest cuvânt, arată consimțământul și unirea care existau printre acel popor, ca și cum ar fi spus că ei nu se țin mai puțin strâns de păcatele lor decât dacă ar fi fost chemați împreună printr-un rit solemn sau prin autoritate sau prin orânduire și li s-ar fi interzis să plece. Vedem deci că el condamnă consimțământul nelegiuit care era printre popor și, de asemenea, îndărătnicia lor; căci ei nu puteau fi restaurați cu niciun chip la o minte dreaptă. Și din acest motiv îi numește și vgdym begadim, călcători; căci prin acest cuvânt evreii înțeleg nu orice fel de păcătoși, ci pe aceia care sunt cu totul răi: și de aceea profeții, când vorbesc despre apostați și răzvrătiți, îi numesc totdeauna vgdym, begadim, ca în acest pasaj. [236] Nu voi merge mai departe.
Considerați

Considerare

Calvin leagă aceasta de rădăcina a toată răutatea. Iar pe Mine nu M-au cunoscut, zice Domnul. El arată aici care este izvorul a tot răul; ei lepădaseră orice cunoștință și orice gând despre Dumnezeu. Știm într-adevăr că atunci când Dumnezeu este cunoscut cu adevărat, frica de El trebuie să ne influențeze în mod necesar inimile; și cunoașterea lui Dumnezeu naște venerație și respect pentru religie. Este adevărat că Dumnezeu este cunoscut întrucâtva chiar și de cei nelegiuiți și răi și că ei au unele noțiuni despre El; dar nu este mai mult decât o cunoștință goală. Când suntem într-adevăr pe deplin convinși că Dumnezeu este judecătorul lumii și când avem de asemenea o cunoaștere a bunătății și a favorii Sale părintești, Îl temem în mod necesar și Îl închinăm și Îl slujim în mod spontan și de bunăvoie. Necunoașterea lui Dumnezeu, deci, este un fel de nebunie care îi duce pe oameni cu capul înainte spre orice fel de nelegiuire. Din acest motiv, Dumnezeu se plânge că nu a fost cunoscut de popor, căci frica de El nu era în ei. Urmează --
Răspunde

Răspuns

Unde simt în viața mea aceeași împietrire cu care s-a confruntat Ieremia? Cum se manifestă absența cunoașterii lui Dumnezeu în alegerile mele zilnice? Ce pas de pocăință mă îndeamnă Duhul să fac astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne suveran, care cercetezi inima și încerci rărunchii, descoperă orice înșelăciune din noi și întoarce sufletele noastre la pocăință înaintea judecății Tale drepte. Prin harul legământului Tău, dă-ne să Te cunoaștem ca pe Dumnezeul care face îndurare, judecată și dreptate pe pământ, și să umblăm în sinceritatea credinței. Formează în noi, prin Duhul Tău, o sfântă frică și o dragoste statornică pentru Numele Tău până ce Te vom vedea față în față. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →