Eterniseed › Curriculum › Ieremia
Ieremia 17-18 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În această lecție ne întoarcem la comentariul lui Ioan Calvin asupra capitolelor 17 și 18 din Ieremia. Calvin explică cu grijă avertismentele aspre ale profetului împotriva păcatului împietrit și a încrederii greșite. Expunerea sa arată cât de adânc poate prinde rădăcini nelegiuirea și de ce doar încrederea deplină în Dumnezeu aduce viața. Prin aceste cuvinte străvechi, Calvin îi cheamă și astăzi pe cititori să-și cerceteze inimile și să părăsească orice refugiu fals. Fie ca aceste perspective să ne apropie de Domnul care singur restaurează și susține poporul său.
Citește
Citire
Pregătește-te acum să auzi cuvântul Domnului în Ieremia 17 și 18. În timp ce citești, observă imaginile vii ale profetului despre păcatul gravat pe inimă și contrastul dintre cel care se încrede în om și cel care se încrede în Domnul. Lasă textul să-ți vorbească vieții tale și pregătește-ți inima pentru expunerea lui Calvin care urmează.
Studiu
Calvin începe prin a explica gravarea păcatului lui Iuda.
El spune că păcatul lui Iuda a fost scris cu un condei de fier, cu vârful de diamant; ca și cum ar fi zis: 'Ei nu sunt doar ușor impregnați cu nelegiuire, căci atunci ar putea exista vreo vindecare; ci nelegiuirea este gravată în cele mai adânci simțiri ale lor, ca și cum cineva ar fi gravat-o cu diamant sau cu un condei de fier.' De aici reiese că ei erau cu totul nevrednici de iertare, deoarece nu erau în niciun fel capabili să primească îndurare, oricât de înclinat ar fi fost Dumnezeu să-i primească în favoarea sa; căci încăpățânarea lor închisese calea mântuirii; nici nu puteau aplica promisiunile pentru ei înșiși, deoarece acestea cer pocăință în păcătoși.Calvin continuă descriind tablele inimii.
Apoi adaugă: Este gravat pe tabla inimii lor; ca și cum ar fi zis că erau atât de dedați nelegiuirii, încât toate părțile lor lăuntrice purtau amprentele ei. De aici urmează că evreii erau dovediți vinovați în așa măsură, încât degeaba născoceau scuze, căci propria conștiință îi condamna. În același timp, consider că profetul vorbește nu doar despre vină, ci și despre păcatul însuși și despre înclinația lor spre rău. El înseamnă atunci că evreii nu numai că au păcătuit și au călcat legea lui Dumnezeu într-un mod neobișnuit, ci că erau atât de dați răutății încât se desfătau în nelegiuirea gravată pe inimile lor. El numește prin metaforă afecțiunile sau simțirile tablele inimii: căci compară inima cu table; precum scrisul apare când este tăiat în piatră sau bronz, tot așa când o impresie păcătoasă este făcută pe inimile oamenilor, nelegiuirea însăși poate fi spusă că este gravată pe tablele inimii.Despre altare, Calvin își îndreaptă apoi atenția.
El adaugă apoi: Și pe coarnele altarelor voastre. Vorbise despre inimă, acum merge mai departe, -- că apărea deschis o dovadă a nelegiuirii ascunse. Dacă ar fi vorbit doar despre inimile lor, evreii ar fi putut obiecta și ar fi zis: 'Cum poți pătrunde în inimile noastre? Ești tu Dumnezeu, ca să examinezi și să încerci emoțiile noastre lăuntrice?' Dar profetul adaugă că nelegiuirea lor era suficient de cunoscută prin altarele lor. El subliniază în același timp că degeaba invocau numele religiei; căci sub acest pretext păcătuiau mai ales împotriva lui Dumnezeu; pentru că stricaseră închinarea sa curată. Și pentru a întări acest lucru adaugă --
Considerați
Considerare
Calvin arată apoi incompatibilitatea încrederii împărțite.
Se adaugă: Și de la Domnul s-a întors inima lui. Ipocriții trag acest lucru în avantajul lor; căci nu este nimeni care să nu obiecteze și să spună că nu se încrede în om în așa măsură încât să ia sau să diminueze ceva din slava lui Dumnezeu. Dacă ar fi întrebați toți, de la cel mai mic la cel mai mare, fiecare ar spune cu îndrăzneală că lasă onoarea lui Dumnezeu întreagă și nu dorește niciodată să ia nimic din ea: acesta ar fi spusul comun. Dar totuși, când încrederea este pusă în carne, Dumnezeu este lipsit de propria sa onoare. Aceste două lucruri nu sunt mai puțin contrare unul altuia decât lumina este întunericului. De aceea profetul a intenționat aici să arate că aceste două lucruri nu pot fi legate împreună -- a pune încredere în carne și în Dumnezeu în același timp. Când apa este amestecată cu focul, ambele pier; tot așa, când cineva caută în parte să se încreadă în Dumnezeu și în parte să se încreadă în oameni, este ca și cum ar vrea să amestece cerul și pământul și să arunce toate lucrurile în confuzie. Este, deci, a tulbura ordinea naturii, când oamenii își închipuie că au două obiecte ale încrederii și atribuie jumătate din mântuirea lor lui Dumnezeu, iar cealaltă jumătate lor înșiși sau altor oameni. Acesta este sensul profetului.
Răspunde
Răspuns
Unde ar putea fi păcatul cel mai adânc gravat în inima mea chiar acum? În ce feluri sunt ispitit să pun chiar și o încredere parțială în puterea omenească mai degrabă decât în Domnul singur? Cum modelează contrastul lui Calvin dintre cel blestemat și cel binecuvântat dependența mea zilnică de Dumnezeu?
Roagă-te
Rugăciune
O Doamne suveran, care cercetezi inima și încerci mintea, dăruiește-ne harul să lepădăm orice încredere în om și să ne odihnim cu totul în credincioșia legământului Tău. Plantează-ne ca niște copaci lângă apele vii, ca să nu ne temem în anul secetei, ci să aducem roadă spre slava Ta prin puterea Duhului Tău. Ține-ne aproape de Hristos, singura noastră nădejde, ca să umblăm în smerită încredere în Cuvântul Tău neschimbător. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →