Eterniseed › Curriculum › Geneza
Împăcarea fraților și Cel care vede pe Dumnezeu: Geneza 33 și 34
Deschidere
Iacov se întoarce acasă un om schimbat. Fugise de Esau cu ani înainte cu o binecuvântare furată și o inimă vinovată, iar acum trebuie să se întoarcă în țara fratelui său cu soțiile, copiii și turmele sale — și cu Esau venind să-l întâmpine în fruntea a patru sute de bărbați. Cu o noapte înainte, la vadul Iabocului, se luptase până în zori cu Unul care nu voia să fie biruit până nu-l binecuvântase, și se ridicase șchiop, cu un nume nou: Israel. Așadar, omul care îl întâlnește pe Esau în Geneza 33 nu mai este Iacov uzurpatorul, ci Israel cel care a văzut pe Dumnezeu. Iar întâlnirea, împotriva oricărei temeri, nu este un război, ci o îmbrățișare — Esau aleargă la el, cade pe gâtul lui și plânge. Părinții, din Răsărit și Apus, au citit aceste capitole liniștite ca pe o lecție despre Providență: Dumnezeu păzește linia făgăduinței, înmoaie inima fratelui ofensat și preface ceea ce ar fi putut fi sânge în împăcare. Chiar și episodul întunecat al Dinei care urmează, cu violența și răzbunarea lui, nu poate rupe firul pe care Dumnezeu îl țese prin această familie spre Hristos. Călăuza noastră este Fericitul Augustin din Hipona (354–430), marele Părinte al Apusului pe care Biserica Ortodoxă îl cinstește ca Fericit — căci comentatorii răsăriteni ai Genezei, Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Efrem Sirul, supraviețuiesc doar în traduceri moderne încă protejate de drepturi de autor. Urmărind cetatea lui Dumnezeu prin aceste generații, Augustin zăbovește asupra numelui care o încununează pe toate — Israel, cel care vede pe Dumnezeu.
Citește
Citire
Citește Geneza 33–34 — întâlnirea temută care devine o îmbrățișare, când Esau aleargă la Iacov, cade pe gâtul lui și îl sărută, iar cei doi frați plâng; apropierea atentă și smerită a lui Iacov cu soțiile și copiii săi; insistența lui de a-i oferi daruri lui Esau și despărțirea lor în pace; venirea lui la Sihem și întinderea cortului său și zidirea unui altar acolo. Apoi citește durerea care urmează: pângărirea Dinei, înșelăciunea și sabia lui Simeon și Levi, și neliniștea lui Iacov față de violența săvârșită în numele său — o amintire sobră că nici măcar familia aleasă nu este încă împărăția și are totdeauna nevoie de mila care o păzește.
Studiu
Înainte ca Iacov să-și poată întâlni fratele în pace, a trebuit să fie rănit și redenumit. Fericitul Augustin citește noaptea luptei ca fiind însăși inima a ceea ce avea să devină acest om — și acest popor. Noul nume nu este o răsplată pentru putere, ci un dar înfășurat într-o înfrângere, căci Cel pe care Iacov L-a „biruit” S-a lăsat biruit cu voie, și apoi l-a binecuvântat pe omul care Îl ținuse.
Și totuși a cerșit o binecuvântare de la îngerul pe care îl biruise; și astfel impunerea acestui nume a fost binecuvântarea.Iar numele însuși este întreaga nădejde a sfinților cuprinsă într-un singur cuvânt. A fi Israel nu înseamnă mai întâi a birui, ci a-L vedea pe Dumnezeu — vederea care este sfârșitul oricărei doriri.
Căci Israel înseamnă a vedea pe Dumnezeu, ceea ce va fi la urmă răsplata tuturor sfinților.Așadar, fratele care vine să se împace în Geneza 33 vine ca unul care a privit la Dumnezeu și a trăit, și care de aceea poate privi la fratele care odinioară voia să-l omoare fără teamă. Împăcarea lui Esau și Iacov este un har înainte de a fi o realizare — rodul unei întâlniri pe malul râului, nu al diplomației lui Iacov cu darurile sale.
Considerați
Reflecție
Totuși Israel a plecat din acea noapte șchiop, și Fericitul Augustin nu ne lasă să uităm acest lucru. Același om poartă în trupul său atât binecuvântarea, cât și rana, iar Augustin citește cele două împreună ca pe o profeție despre poporul care avea să poarte numele lui — unii crezând, alții refuzând.
binecuvântat în cei dintre acel popor care au crezut în Hristos, și șchiop în cei necredincioși.Aceasta este adevărul sobru care planează și asupra Genezei 34. Familia aleasă este binecuvântată, dar șchiopătează. Dina este pângărită, iar frații ei răspund la trădare cu o trădare și mai rea, punând o cetate întreagă la sabie sub acoperământul unui semn sfânt. Iacov este mâhnit și înspăimântat, iar cititorul este chemat să fie la fel. Linia făgăduinței este reală, dar este purtată de păcătoși, iar siguranța ei nu stă niciodată în virtutea lor — ci în îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu, care ține firul neîntrerupt prin împăcări pe care nu le-au meritat și prin păcate care ar fi putut să-l rupă. Aceeași mână care a înmuiat inima lui Esau este mâna care ține această familie strâns.
Răspunde
Răspuns
Este vreun frate spre care mergi cu teamă — o întâlnire pe care ai repetat-o în o sută de feluri înfricoșate? Iacov te învață să mergi la ea smerit și să mergi la ea după ce te-ai luptat mai întâi cu Dumnezeu în întuneric. Împăcarea pe care nu o poți fabrica prin darurile și cuvintele tale atente, Dumnezeu ți-o poate da într-o singură îmbrățișare; Esau a alergat să-l întâmpine pe însuși fratele pe care jurase să-l omoare. Cere, așadar, să fii redenumit înainte de a pleca — să fii unul care a văzut pe Dumnezeu, ca să poți privi fără vechea teamă la cel care te-a nedreptățit sau la cel pe care l-ai nedreptățit tu. Și nu te mira că mergi mai departe șchiopătând. Fericitul Augustin spune că poporul lui Dumnezeu este în același timp binecuvântat și șchiop, și așa ești și tu: iertat și totuși rănit, mergând spre împărăție și poticnindu-te pe cale. Mila care păzește familia ta, istoria ta, povestea ta încurcată de eșecuri și represalii, este mai tare decât toate acestea. Încrede-te în mâna care a ținut firul neîntrerupt până aici și mergi la fratele tău în pace.
Roagă-te
Rugăciune
O, Dumnezeule al lui Iacov, care Te-ai luptat cu slujitorul Tău în întuneric și nu l-ai lăsat să plece până nu l-ai binecuvântat, și care ai prefăcut mânia fratelui său într-o îmbrățișare: întâmpină-mă în noaptea mea de teamă și trimite-mă afară redenumit și în pace. Fă-mă pe mine unul care Te-a văzut pe Tine, ca să pot privi fără teamă la cei pe care i-am nedreptățit și la cei care m-au nedreptățit pe mine. Vindecă ceea ce este rănit în mine și, acolo unde mai șchiopătez, ține-mă totuși printre cei binecuvântați. Păzește firul milei prin toate eșecurile mele, așa cum ai păzit linia făgăduinței prin casa lui Iacov, și adu-mă la urmă la vederea Ta, care este răsplata tuturor sfinților. Ție, Tatălui, împreună cu Fiul nostru, Domnul Iisus Hristos, și cu Duhul Sfânt, fie slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →