← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Exodul

Exodul 19-20 — cu Maclaren

Exodul 19-20Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la lecția Eterniseed de astăzi extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În tratarea sa a Exodului 19-20, Maclaren dezvăluie măreția și relevanța durabilă a celor Zece Porunci cu profunzime pastorală și claritate teologică. Reflecțiile sale ne invită să auzim din nou glasul care a vorbit de pe Sinai și să lăsăm cuvintele sale antice să ne modeleze închinarea și conduita. Pe măsură ce parcurgem paragrafele sale, fie ca Duhul să ne trezească inimile pentru a primi atât avertismentele cât și invitațiile încorporate în această revelație fundamentală.
Citește

Citire

Întoarceți-vă acum la capitolele 19 și 20 din Exod. Citiți cu încetineală, lăsând tunetul muntelui și claritatea celor zece cuvinte să se imprime asupra duhului vostru. Observați ordinea atentă în care Dumnezeu declară mai întâi cine este El și ce a făcut înainte de a-Și emite poruncile. Lăsați textul să vorbească; apoi reveniți la expunerea lui Maclaren pentru lumină suplimentară.
Studiu
Maclaren deschide expunerea considerând revelația care stă la baza poruncilor. I. Avem mai întâi revelația care precede și pune temelia poruncilor: 'Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului.' Dumnezeu vorbește națiunii ca un întreg, stabilind o relație specială între Sine și ei, care este întemeiată pe actul Său de răscumpărare și este reciprocă, cerând ca ei să fie poporul Său, așa cum El este Dumnezeul lor. Manifestarea în fapt a puterii și a iubirii Sale precede cererea de reverență și ascultare. Aceasta este un adevăr universal. Dumnezeu dă înainte de a ne cere să dăm. El nu este un stăpân aspru, 'strângând unde n-a semănat.' Chiar și în acel sistem care este eminamente 'legea,' temelia este un act divin de eliberare, și numai după ce a câștigat poporul pentru Sine răscumpărându-l din robie, El cheamă la ascultare. Domnia Sa este clădită pe binefaceri. El nu insistă pe un simplu drept al celui mai puternic, nici nu dorește un serviciu care nu este răspunsul bucuros al recunoștinței. Flăcările fulgerătoare care alergau ca vestitori rapizi înaintea roților carului Său coborâtor, muntele cutremurându-se, suflările lungi ale trâmbiței au înspăimântat mulțimea adunată. Dar primele cuvinte articulate au făcut un apel mai tandru și au căutat să întemeieze dreptul Său de a porunci pe iubirea Sa, iar datoria lor de a asculta pe recunoștința lor. Marele principiu evanghelic, că Răscumpărătorul este Dătătorul de lege, iar cei răscumpărați sunt supuși bucuroși pentru că inimile lor sunt atinse de iubire, stă la baza sistemului aparent mai aspru al Vechiului Testament. Dumnezeu Își deschide mai întâi inima și apoi cere pe cea a oamenilor. Maclaren explorează apoi interacțiunea dintre religie și moralitate în lege. A doua remarcă asupra legii ca întreg privește relația pe care o stabilește între religie și moralitate, făcând din aceasta din urmă o parte a celei dintâi, dar privind-o ca fiind asigurată numai prin îndeplinirea prealabilă a obligațiilor celei dintâi. Moralitatea este haina religiei; religia este principiul animator al moralității. Încercările de a construi o teorie a eticii fără referire la relațiile noastre cu Dumnezeu, sau de a asigura practicarea dreptății fără o asemenea referire, sau de a substitui, cu un recent campion al necredinței, 'serviciul omului' în locul închinării aduse lui Dumnezeu, sunt toate condamnate de înțelepciunea mai profundă și mai simplă a acestei legi. Creștinii ar trebui să învețe lecția pe care cel mai iudaic dintre scriitorii Noului Testament a tras-o din ea, anume că 'serviciul curat și nepătat' adus lui Dumnezeu este serviciul adus omului, și ar trebui să se ferească de a despărți ceea ce Dumnezeu a unit atât de strâns. Maclaren se îndreaptă apoi spre împărțirea dintre cele două table ale Decalogului. I. Distincția largă dintre cele două jumătăți ale Decalogului este că prima se ocupă de relațiile omului cu Dumnezeu, iar a doua de relațiile Sale cu oamenii. Această împărțire dublă este recunoscută în rezumatul Noului Testament al 'întregii legi,' așa cum se găsește în două porunci, și este probabil implicată în cele două table pe care a fost înscrisă. Comentatorii s-au frământat mult, totuși, cu privire la modul de a împărți poruncile între aceste două părți. A cincea, care este prima în această împărțire, aparține în substanță celei de-a doua jumătăți, dar forma ei o leagă de prima tablă. Ea este asemănătoare cu cele precedente prin faptul că are un motiv anexat și prin faptul că numește 'Domnul Dumnezeul tău'; în timp ce următoarele sunt toate interdicții simple și scurte. Faptul pare a fi că este o poruncă de tranziție și menită să arunce o sfințenie specială în jurul relației părintești, paralelând-o, într-un anumit sens, cu cea față de Dumnezeu, al cărei reflex este. Celelalte îndatoriri față de alți oameni stau pe un nivel diferit de îndatoririle față de părinți. 'Cinstea' care li se cuvine nu este îndepărtată de reverența datorată lui Dumnezeu. Ei sunt, ca să zicem așa, umbrele Sale pentru copil. Paternitatea lui Dumnezeu este revelată vag în acea separare a poruncii de a doua tablă și în asimilarea ei ca formă legilor primei table.
Considerați

Considerare

Maclaren extrage implicațiile legăturii dintre cele două jumătăți ale legii. II. Legătura celor două jumătăți ale Decalogului învață un adevăr important. Iosif a spus un lucru înțelept când a remarcat că, 'în timp ce alți legiuitori au făcut din religie un departament al virtuții, Moise a făcut din virtute un departament al religiei.' Nicio teorie a moralei nu este clădită pe temelia cea mai adâncă dacă nu recunoaște temeiul final al obligației datoriei în glasul lui Dumnezeu. Datoria este debitum - datorie. Cine este creditorul? Eu însumi? O lege impersonală? Societatea? Nu, Dumnezeu. Practicarea moralei depinde, ca și teoria ei, de religie. Pe termen lung și la scară largă, națiunile și perioadele care au pierdut pe cea din urmă nu vor păstra mult timp pe cea dintâi în vreo vigoare sau puritate. Cel care începe prin a șterge prima poruncă va face mai devreme sau mai târziu o curățenie totală a tuturor celor zece. Și, pe de altă parte, oriunde există o adevărată închinare a singurului Dumnezeu, acolo toate caritățile frumoase dintre om și om vor înflori și vor rodi. Cele două table sunt o singură lege. Îndatoririle față de Dumnezeu vin primele, iar cele față de om, care este făcut după chipul lui Dumnezeu, decurg din acestea. Maclaren încheie urmărind progresia îndatoririlor din a doua tablă. În cele din urmă, când acțiunile au fost înfrânate și limba a învățat legea adevărului, vine recunoașterea deplină că lucrarea nu este terminată până când dorul tăcut al unei inimi flămânde nu este potolit și că iubirea neegoistă a aproapelui nostru este perfectă numai atunci când ne putem bucura de binele lui și nu dorim nimic din el pentru noi înșine. A doua tablă este o hartă a progresului moral.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața mea am cea mai mare nevoie să-mi amintesc că răscumpărarea precede cerința? Cum dezvăluie ordinea poruncilor domenii în care am inversat prioritățile lui Dumnezeu? În ce mod practic pot lăsa unitatea celor două table să-mi modeleze închinarea și relațiile în această săptămână?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, care ai vorbit de pe Sinai și ai împlinit fiecare cuvânt în Hristos, dă-ne inimi care să prețuiască ambele table ale Legii Tale. Învață-ne să ne închinăm Ție singur și să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. Acolo unde am inversat ordinea Ta sau am tratat datoria ca pe un substitut al devoțiunii, iartă-ne și restaurează-ne. Lasă tunetul de pe Sinai să facă loc glasului blând și subțire care ne atrage aproape, și fă ca ascultarea noastră să fie răspunsul bucuros al recunoștinței. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →