Eterniseed › Curriculum › Numeri
Numeri 19-20 — cu Maclaren
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la clasicul lui Alexander Maclaren Expositions of Holy Scripture pentru o călătorie în șase bătăi prin capitolele 19 și 20 din Numeri. Expunerea atentă a lui Maclaren urmărește tranziția de la o generație a pustiei la următoarea, evidențiind atât răbdarea divină cât și fragilitatea umană la apele Meriba. Reflecțiile sale ne invită să examinăm propriile noastre tipare de îndoială, statornicia providinței lui Dumnezeu și costul costisitor al conducerii. Pe măsură ce ascultăm cuvintele sale, să se ridice o nouă înțelegere pentru mersul nostru zilnic al credinței și ascultării.
Citește
Citire
Oprește-te acum și citește capitolele 19 și 20 din Numeri cu încetineală. Observă trecerea de la curăția rituală la plângerea reînnoită a poporului, lovirea stâncii de către Moise și consecințele solemne care urmează. Lasă narațiunea să se așeze în duhul tău înainte de a studia împreună expunerea lui Maclaren.
Studiu
Maclaren începe prin a așeza momentul istoric al primei încercări a noii generații la Cades.
Cades fusese martor la încercarea finală și la eșecul generației care ieșise din Egipt; acum vedem prima încercare și eșecul noii generații, la treizeci și șapte de ani după aceea, în același loc. O tăcere adâncă învăluie istoria acestor ani posomorâți; dar, probabil, adunarea fusese risipită, iar grupuri mici rătăceau prin țară, fără scop sau speranță, în timp ce Moise și câțiva dintre conducători rămâneau lângă tabernacol. Există un anumit accent în expresia primului verset al acestui capitol, 'fiii lui Israel, chiar toată adunarea', care sugerează că aceasta era prima reunire a unităților risipite de la ultima faptă a 'întregii adunări'. 'Prima lună' era, atunci, prima a celui de-al patruzecilea an, iar adunarea era fie în ascultare de chemarea lui Moise, care știa că timpul hotărât venise acum, fie rezultatul cunoașterii comune a faptului. În orice caz, avem aici prima faptă a unei noi epoci, iar întrebarea care trebuie pusă la încercare este dacă noii oameni sunt cu ceva mai buni decât cei vechi. Tocmai acest lucru dă importanță evenimentului și explică amărăciunea lui Moise la descoperirea că vechiul duh trăia în copii. Aceasta a fost încercarea lui la fel de mult ca și a lor. El și-a reluat funcțiile care fuseseră în esență suspendate timp de o generație și, prin purtarea sa, a arătat că devenise nepotrivit pentru noua formă pe care trebuia să o ia conducerea odată cu invadarea Canaanului.El examinează apoi reapariția murmurărilor familiare pe buze noi.
I. Observăm vechile murmurări pe buzele noii generații. Plângerea unui profet de mai târziu se potrivește acestor cârtitori ereditari: 'În zadar i-am lovit pe copiii voștri; ei n-au primit nicio îndreptare'. Locul unde s-au reunit ar fi putut să-i învețe păcatul necredinței; mormintele părinților lor ar fi trebuit să întărească lecția. Dar anii lungi de rătăcire și două milioane de morți fuseseră zadarnice. Puterea rezistentă și încercată a celor patru bătrâni, singurii supraviețuitori, ar fi putut predica înțelepciunea încrederii în Dumnezeu în a cărui 'bunăvoință este viața'. Dar poporul 'nu învățase nimic și nu uitase nimic'. Vechiul strigăt monoton al taților lor se repetă, cu diferențe nu în favoarea lor. Ei nu murmură direct împotriva lui Dumnezeu, pentru că îl consideră pe Moise și pe Aaron răspunzători. 'De ce', spun ei, 'ați adus adunarea Domnului?' Par să folosească acest nume cu un oarecare mândrie în legătura lor cu Dumnezeu, deși lipsiți de orice ascultare reală, și astfel arată primele urme ale spiritului de mai târziu al națiunii. Și-au dobândit vite în timp ce trăiau în oazele pustiei și sunt îngrijorați de ele. Recunosc continuitatea vieții naționale în întrebarea lor: 'De ce ne-ați făcut să ieșim din Egipt?' deși cei mai mulți dintre ei se născuseră în pustie. Frica care i-a mișcat pe tații lor la necredință era mai întemeiată și mai puțin disprețuitoare decât acest murmur care îl ignoră pe Dumnezeu aproape cu totul și este gata să renunțe la totul la prima gustare de lipsuri.Maclaren se îndreaptă apoi spre darul reînnoit al lui Dumnezeu de apă pentru poporul neschimbat.
II. Observăm repetarea de către Dumnezeu a vechiului Său dar pentru noua generație. Moise nu încearcă să discute cu poporul, ci se aruncă în rugăciune înaintea ușii Tabernacolului, ca și cum ar fi zdrobit și neajutorat în fața acestei dovezi zdrobitoare a obstinației persistente a vechilor greșeli. Răspunsul lui Dumnezeu amintește de fosta minune de la Refidim Exo_17:1 - - Exo_17:7 în primele zile ale drumului, când aceleași strigăte veniseră de pe buze acum tăcute, iar stânca, lovită la porunca lui Dumnezeu cu toiagul care despărțise marea, a dat apă. Singurele diferențe sunt că aici Moise este îndemnat să vorbească, nu să lovească; și că minunea trebuie făcută înaintea întregii adunări, în loc de numai înaintea bătrânilor.El continuă să urmărească punctul de rupere al îndelungatei răbdări a conducătorului.
III. Observăm prăbușirea finală a răbdării îndelung încercate a conducătorului. Este în contrast izbitor cu răbdarea lui Dumnezeu. Psa_106:32 - Psa_106:33 descrie păcatul lui Moise ca fiind dublu; și anume, mânia și vorbirea 'fără chibzuință'. Cuvintele sale aspre, atât de diferite de rugămințile sale de la fosta ocazie de răzvrătire la Cades, au ceva mai rău decât o izbucnire de mânie. 'Trebuie să vă scoatem noi apă din stâncă?' își arogă sieși puterea de a face minuni. El uită că era la fel de mult un instrument și la fel de puțin o forță ca propriul său toiag. Certarea sa mâniată trădează o importanță personală rănită și enervare față de răzvrătirea împotriva autorității sale, mai degrabă decât durere față de neîncrederea poporului în Dumnezeu, și de asemenea o întunecare distinctă a propriei sale conștiințe de dependență de Dumnezeu pentru toată puterea sa, și o amestecare necurată de gânduri despre sine. Aceeași amestecare tulbure de mânie și preocupare de sine i-a împins brațul la loviturile repetate cu patimă, pe care, în căldura sa, le-a înlocuit cu cuvintele liniștite pe care fusese îndemnat să le rostească. Targumul palestinian spune foarte semnificativ că la prima lovitură stânca a picurat sânge, indicând astfel păcătoșenia tragică a loviturii mâniate. Cât de nedemn reprezentant al Dumnezeului îndelung răbdător a fost acest om mânios! 'Robul Domnului nu trebuie să se certe', nici să dea apa cu care este încredințat, cu dispreț sau mânie în inimă. Acest dar cere milostivire blândă în administratorii săi.
Considerați
Considerare
Maclaren încheie subliniind calitatea indispensabilă cerută celor care slujesc.
Putem învăța din eșecul său că cerința principală pentru a face lucrarea lui Dumnezeu este dragostea, care nu poate fi mișcată la mânie nici stârnită la afirmarea de sine, ci întâmpină și biruiește murmurarea și răzvrătirea prin ținerea răbdătoare a darului lui Dumnezeu și este, într-o oarecare măsură slabă, un ecou al îndelungatei Sale răbdări. Cel ce ar sluji oamenilor trebuie, dormind sau treaz, să-i poarte în inima sa și să le plângă păcatul. Cei ce ar reprezenta pe Dumnezeu înaintea oamenilor și ar câștiga oamenii pentru Dumnezeu trebuie să fie 'imitatori ai lui Dumnezeu... și să umble în dragoste'. Dacă purtătorul apei vieții o oferă cu 'Ascultați, răzvrătiților', ea va curge neîncercată.
Răspunde
Răspuns
Unde au reapărut vechile tipare de plângere în împrejurările tale actuale? Cum modelează mila repetată a lui Dumnezeu, în ciuda necredinței repetate, privirea ta asupra Lui? În ce relație sau rol ar putea dragostea diminuată să-ți limiteze acum eficacitatea?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule credincios, Îți mulțumim pentru mila răbdătoare care ne întâmpină chiar și atunci când repetăm păcatele celor dinaintea noastră. Învață-ne să primim darurile Tale cu încredere mai degrabă decât cu plângere. Formează în noi dragostea statornică ce nu obosește de slăbiciunile altora. Ferește-ne de afirmarea de sine care umbrește slava Ta și dă-ne blândețea care îndreaptă pe alții doar spre Tine. Fie ca noi să slujim cu inimi ce poartă poporul Tău în milostivire până vom intra în odihna Ta. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →