Eterniseed › Curriculum › Înțelepciunea lui Isus Sirah
El este totul în toate: Imnul Creației și Lauda Sfinților Părinți
Deschidere
Cartea lui Sirah își încheie marea înțelepciune cu un imn. În capitolul 43, înțeleptul își ridică ochii spre soare și lună, spre curcubeu 'foarte frumos în strălucirea sa', spre zăpadă și ger, spre adâncul cel mare -- și apoi mărturisește că cuvintele lipsesc: 'vom spune multe și totuși vom duce lipsă de cuvinte... El este totul în toate', căci prin Cuvântul Său toate se țin împreună. Apoi, în capitolul 44, cântul se întoarce spre pământ și spre trecut: 'Să lăudăm acum pe bărbații glorioși și pe părinții noștri în generația lor.' Enoh cel răpit, Noe cel drept, Avraam tatăl credincioșilor, iar în capitolul 45 Moise cel iubit de Dumnezeu, Aaron îmbrăcat în slavă, Finees râvnitor în sfânta frică. Sfântul Rabanus Maurus, stareț al Fuldei, citește toate acestea cu ochii Bisericii nedespărțite: Creatorul care nu poate fi epuizat de laudă, marele nor de martori care L-a lăudat și preoția care arată dincolo de sine spre singurul Mare Preot veșnic. Venim, așadar, să lăudăm -- și să ne luăm locul printre părinți.
Citește
Citire
Citește cu încetineală imnul creației din Sirah 43 -- soarele în răsăritul său, luna în anotimpul ei, stelele, curcubeul, gerul ca sarea, minunile adâncului -- până ajungi la mărturisirea sa: 'El este totul în toate.' Lasă catalogul frumuseții să devină o doxologie. Apoi auzi cum cântul nu se sfârșește cu cerurile, ci coboară la sfinți, așa cum începe capitolul 44: 'Să lăudăm acum pe bărbații glorioși și pe părinții noștri în generația lor.' Citește acestea ca pe o singură mișcare: de la lauda Creatorului la lauda celor pe care Creatorul i-a sfințit.
Studiu
Rabanus se oprește mai întâi asupra limitei oricărei laude. Despre versetul că nu este sfârșit la mărirea lui Dumnezeu, el scrie:
Căci simțul fiecărei făpturi dă greș și, în fața acesteia, reconsiderarea sporește mereu. Căci precum El nu este închis în niciun loc, tot așa laudele Sale nu pot fi mărginite de nicio elocvență, oricât de vastă. Puterea Sa este de neexplicat, evlavia Sa de neînțeles, înțelepciunea Sa de nespus; adevărata Sa definire este să nu aibă sfârșit în laudele sfinte.Totuși, eșecul cuvintelor nu este sfârșitul închinării. Nemărginirea măreției lui Dumnezeu, insistă el,
nu-ți poruncește niciodată să încetezi lauda Sa; căci Îi mulțumim chiar și când tăcem, când ne purtăm într-un mod de viață vrednic de laudă.Chiar și capacitatea noastră de a lăuda este dar, nu realizare:
știind în orice chip că nu-L putem lăuda în chip vrednic, fiindcă nu putem ajunge la înălțimea măreției Sale. Căci orice rostim pe drept în laudele Sale este din harul Său.Așadar, imnul creației învață o sfântă smerenie: Îl lăudăm pe Cel pe care nicio laudă nu-L poate cuprinde, iar și acea laudă este harul Său lucrând în noi.
Considerați
Considerare
După ce a cântat pe Creator, Sirah se întoarce la sfinții Săi, iar Rabanus marchează întoarcerea:
acum începe să povestească despre sfinții Părinți și bărbații de virtute.Biserica Răsăriteană cunoaște aceasta ca marele nor de martori -- comuniunea sfinților -- iar Rabanus citește litania exact așa. Despre amintirea statornică a părinților în Biserică el scrie:
Dar trupurile lor, odihnindu-se în pace, așteaptă ziua învierii, ca să primească slava nestricăciunii; iar numele lor dăinuie, prăznuit printre urmașii lor. Aceștia vestesc înțelepciunea lor pretutindeni și înalță zilnic viața lor vrednică de laudă în Biserica sfinților cu laude neîncetate.Lista începe nu cu Adam, ci cu Enoh, iar Rabanus găsește motivul luminos:
Căci în aceasta se arată alegerea sfinților, că sunt mutați din nenorocirea acestei lumi la odihna împărăției cerești.Așadar, când cinstim pe sfinții strămoși ai lui Hristos -- Enoh, Noe, Avraam, patriarhii care sunt rădăcina în care suntem altoiți -- nu facem nimic altceva decât ceea ce face Biserica zilnic: ținând vii numele sfinților, așteptând împreună cu ei slava nestricăciunii.
Răspunde
Răspuns
Capitolul 45 încununează lauda părinților cu preoția -- Moise, Aaron, Finees -- iar Părinții Răsăritului și Apusului o citesc ca pe o prefigurare ce arată spre Hristos. Despre veșmintele și slujirea lui Aaron, Rabanus scrie că descrie rânduiala preoției Vechiului Testament și podoaba marelui preot,
care în toate purta chipul Noului Testament și al adevăratului preot, Domnul nostru Iisus Hristos. Dar veșmintele de aur ale marelui preot nu sunt doar pentru el; ele sunt chipul unei vieți sfinte, căci veșmintele, spune Rabanus,
nu sunt altceva decât lucrările virtuților și învățătura înțeleaptă, care împodobesc cu adevărat pe preotul Domnului, când se află în felul său de viață.Răspunde, așadar, lăsând propria ta viață să fie îmbrăcată -- nu în aur, ci în virtuțile care împodobesc pe oricine slujește adevăratului Mare Preot. Întreabă-te care fir din acea haină lipsește astăzi din tine și îmbracă-l.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeul nostru, a cărui mărire nu are sfârșit și pe care nicio elocvență nu-L poate cuprinde: Te lăudăm cu soarele și luna, cu zăpada și adâncul cel mare, cu toată creația care se ține împreună prin Cuvântul Tău. Te binecuvântăm printre sfinții Tăi, sfinții părinți Enoh și Noe și Avraam, Moise și Aaron și Finees, care așteaptă împreună cu noi slava nestricăciunii. Îmbracă viețile noastre sărace în virtuțile care împodobesc pe slujitorii Tăi și unește-ne cu singurul Mare Preot veșnic, Fiul Tău, care a intrat în cele sfinte prin sângele Său. Căci cu El Tu ești ajutorul fiecărui veac, și Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinarea, împreună cu Fiul Tău Unul-Născut și cu Duhul Tău cel prea-sfânt, bun și de viață dătător, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →