Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni
1 Corinteni 15 — Eterniseed (Epoca Reformei / protestantism istoric)
Deschidere
Capitolul al cincisprezecelea din prima epistolă către Corinteni expune învierea morților ca o doctrină ce aparține însăși temeliei legământului evangheliei. Apostolul se adresează unei adunări în care anumite persoane introduseseră îndoieli cu privire la învierea viitoare a trupului, tulburând astfel nădejdea care se întemeiază pe lucrarea împlinită a lui Hristos. În suveranitatea lui Dumnezeu, această greșeală este întâmpinată nu prin apel la rațiunea omenească, ci prin declarația clară a ceea ce fusese primit de la Domnul și transmis bisericilor. Învierea este arătată aici ca fiind inseparabilă de persoana și slujba Mijlocitorului, de imputarea fărădelegii lui Adam și de împlinirea sigură a făgăduințelor făcute aleșilor. Cei care aparțin lui Hristos sunt asigurați că trupurile lor vor fi înviate potrivit aceleiași puteri care L-a înviat pe Cap, căci legământul harului nu admite nicio desființare finală a unirii dintre Hristos și mădularele Sale. Capitolul servește deci atât la întărirea credinței odinioară încredințate, cât și la arătarea rânduielii și a felului în care Dumnezeu Își va aduce poporul la deplina stăpânire a moștenirii sale.
Citește
Citește capitolul în întregime, urmărind legăturile succesive ale argumentului apostolului. Observă mai întâi mărturia despre învierea lui Hristos și caracterul ei de pârgă. Notează legătura necesară trasată între învierea Sa și învierea celor ce sunt ai Săi. Marchează contrastul dintre primul Adam și ultimul Adam, rânduiala învierii, firea trupului care va fi înviat și supunerea finală a tuturor lucrurilor Tatălui. Urmărește îndeosebi cum certitudinea învierii trupești este întemeiată nu pe speculație filozofică, ci pe scopul suveran al lui Dumnezeu declarat în evanghelie și confirmat de Scripturile scrise.
Studiu
Studiază
Capitolul se deschide prin reamintirea evangheliei care fusese propovăduită și primită, în care moartea lui Hristos pentru păcate potrivit Scripturilor, îngroparea și învierea Sa în ziua a treia stau ca fapte centrale. Aceste evenimente nu sunt prezentate ca materii deschise interpretării private, ci ca mărturia fixă transmisă de apostol în ascultare de însărcinarea sa. Învierea lui Hristos este apoi înfățișată ca pârgă a celor adormiți, stabilind atât certitudinea, cât și rânduiala învierii generale. Deoarece moartea a intrat printr-un singur om, învierea morților vine printr-un singur om; capul federal al lui Adam în nelegiuire își găsește corespondentul în capul lui Hristos pentru neprihănire și viață. Cei ce sunt ai lui Hristos vor fi înviați la venirea Sa, după care urmează sfârșitul când El va preda împărăția Tatălui. Argumentul continuă arătând necesitatea unei învieri trupești, demonstrând că fără ea propovăduirea evangheliei ar fi zadarnică, credința ar fi zadarnică și martorii ar fi găsiți mincinoși. Starea prezentă a credincioșilor este descrisă ca una de luptă și umilire sub domnia morții, totuși această stare nu este finală. Trupul învierii se deosebește de trupul prezent prin contrastul dintre stricăciune și nestricăciune, necinste și slavă, slăbiciune și putere, trup firesc și trup duhovnicesc. Primul om a fost făcut suflet viu; ultimul Adam, duh dătător de viață. Chipul celui pământesc trebuie să lase locul chipului celui ceresc. Carnea și sângele nu pot moșteni împărăția, de aceea este necesară o schimbare, împlinită într-o clipă la sunetul trâmbiței. Morții vor fi înviați nestricăcioși, iar cei vii vor fi schimbați, astfel încât moartea va fi înghițită de biruință. Boldul morții este păcatul, iar puterea păcatului este legea, însă Dumnezeu dă biruința prin Domnul nostru Iisus Hristos. De-a lungul discursului, suveranitatea lui Dumnezeu se arată în rânduirea vremurilor, în deosebirea dintre cei ce sunt ai lui Hristos și cei ce nu sunt și în supunerea finală a tuturor vrăjmașilor, moartea însăși fiind cea din urmă. Doctrina este astfel asigurată nu pe opiniile schimbătoare ale oamenilor, ci pe sfatul neschimbător al lui Dumnezeu descoperit în evanghelie și atestat prin învierea lui Hristos.
Considerați
Consideră
Aceeași înviere care este apărată aici apare în alte porțiuni ale Scripturii ca urmare necesară a unirii cu Hristos. Epistola către Romani expune îndreptățirea ca temei pe care credincioșii vor fi înviați, în timp ce epistola către Filipeni vorbește despre puterea învierii lui Hristos ca model pentru transformarea trupurilor sfinților. În Vechiul Testament, nădejdea patriarhilor și a profeților se întemeia pe același Dumnezeu care înviază morții, ca atunci când Avraam socotea că Dumnezeu este în stare să-l învieze pe Isaac din morți. Legământul făcut cu David privitor la o împărăție veșnică își găsește confirmarea în învierea Seminței promise. Astfel, argumentul capitolului de față stă în continuitate cu tot sfatul lui Dumnezeu, arătând consistența scopului divin de la prima făgăduință a răscumpărării până la împlinirea sa finală în ziua de pe urmă.
Răspunde
Cum schimbă certitudinea că Hristos a fost înviat ca pârgă felul în care privești slăbiciunea și mortalitatea prezentă a propriului tău trup? În ce fel modelează contrastul federal dintre Adam și Hristos înțelegerea ta atât despre stăpânirea păcatului, cât și despre nădejdea credinciosului? Ce diferență practică face să trăiești ca unul care va da socoteală înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, știind că morții vor fi înviați și moartea însăși va fi desființată?
Roagă-te
O, Doamne suveran, care ai rânduit vremurile și anotimpurile sfatului Tău și L-ai înviat pe Fiul Tău din morți ca pârgă a celor ce dorm, dă-ne să ținem cu tărie evanghelia odinioară încredințată, nu ca o chestiune de opinie particulară, ci ca mărturia fixă a Cuvântului Tău. Păzește-Ți Biserica de orice greșeală care ar despărți învierea trupului de lucrarea împlinită a lui Hristos și ține-ne statornici în legământul care ne unește cu El. Fie ca certitudinea schimbării viitoare să ne întărească să îndurăm neputința prezentă și să umblăm în ascultare până când trâmbița va suna și morții vor fi înviați nestricăcioși. Ție, Tată, Fiu și Duh Sfânt, fie slava acestei mari mântuiri, în veci. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.