Eterniseed › Curriculum › 1 Împărați
1 Regi 19-20 — cu Coke
Deschidere
În orele liniștite dedicate citirii sfinte, ne întoarcem din nou la Comentariul lui Thomas Coke asupra Sfintei Scripturi. Ca tovarăș de încredere al lui Wesley și primul episcop metodist, Coke aduce o inimă de pastor textului sacru, ghidându-ne prin cuvântul viu cu reverență și căldură evanghelică. Paginile sale ne invită să stăm la picioarele profeților, să urmărim mișcările harului divin și să ne găsim propriile suflete cercetate și mângâiate. Astăzi ascultăm cum deschide el povestea lui Ilie în capitolele nouăsprezece și douăzeci din Prima Carte a Regilor, lăsând Duhul să aplice fiecare rând la mersul nostru zilnic al credinței.
Citește
Citire
Cu inimile pregătite prin rugăciune, să citim cu glas tare capitolele nouăsprezece și douăzeci din Prima Carte a Regilor. Să auzim fuga proorocului, purtarea de grijă a îngerului, glasul blând și subțire și lucrările lui Dumnezeu cu împărații. Să citim încet, lăsând fiecare verset să răsune în tăcere. Să ne oprim unde Duhul atrage atenția și să primim cuvântul ca hrană pentru călătoria ce stă înaintea noastră.
Studiu
Coke începe prin a examina răspunsul lui Ilie la amenințarea Izabelei.
Ilie o cunoștea pe Izabela, că avea toate defectele proprii sexului ei într-un grad desăvârșit; că era aprigă, crudă, răzbunătoare și neînduplecată: că prin uciderea preoților lui Baal își atrăsese mânia ei și că, pentru a se răzbuna, avea toată puterea împărăției sub porunca ei. Aceste gânduri au făcut o asemenea impresie asupra duhului său, încât l-au lipsit de acea hotărâre bărbătească altfel atât de remarcabilă: nici nu lipsea un plan înțelept al Providenței, îngăduind ca această timiditate să cadă asupra slujitorului său. Era ca să-i arate slăbiciunea sa firească și necesitatea pe care o avea în orice clipă de ajutorul dumnezeiesc, care singur putea să-l întărească cu un duh de neînfricare.El continuă cu reflecții asupra descurajării și odihnei proorocului.
Nu trebuie să părăsim niciodată calea datoriei, chiar dacă ne duce prin valea umbrei morții. 4. Obosit de călătorie și nerăbdător sub poverile sale, s-a săturat de viață, pe care o salvase până atunci: și, deși nu voia să moară de mâna Izabelei, se roagă să moară acolo de mâna Domnului. Conchide că folosul său a ajuns la capăt; și, nefiind mai bun decât părinții săi, își dorește eliberarea, socotind că a trăit destul. Notă: (1.) Oricât de întunecate par lucrările Providenței, nu trebuie să deznădăjduim; nu știm ce lucrare mai are Dumnezeu de făcut prin noi. (2.) Deși a dori să fim cu Hristos este lăudabil, a te sătura de lupta noastră este păcătos. 5. Îndurerat și obosit, somnul i-a furat pleoapele; și sub un ienupăr s-a culcat, nepăsător dacă se va mai trezi vreodată.Coke descrie apoi teofania dăruită la Horeb.
Cei ce vor să fie credincioși lui Dumnezeu în zile rele trebuie să-și pună viața în mână; și, după cum îndrăznesc să vorbească pentru Dumnezeu, să fie gata să moară pentru El. 3. Dumnezeu îi poruncește să iasă din peșteră și Îl va întâlni pe munte și Își va face slava să treacă pe dinaintea lui. Proorocul ascultă și Dumnezeu Se arată. Înaintea Lui a mers vijelia furioasă, sfărâmând stâncile și doborând munții; pământul tremurând s-a cutremurat de venerație la apropierea Lui, iar flăcările aprige și mistuitoare au vestit prezența Lui slăvită. A urmat un glas blând și subțire, iar acum proorocul percepe prezența dumnezeiască. Înfășurat în mantia sa, fața îi este ascunsă, rușinat, temându-se să privească la Dumnezeu, stând totuși la gura peșterii, atent la cuvintele veșnicului Iehova. Notă: (1.) Deși Dumnezeu este înfricoșător pentru vrăjmașii Săi ca un foc mistuitor, glasul Lui este melodie și iubire pentru copiii Săi; și le spune: mânia nu este în Mine. (2.)
Considerați
Considerare
Coke încheie secțiunea insistând asupra necesității de a ne lăuda numai în Domnul.
Era ca să înăbușe toate micile sentimente de mândrie și aroganță, care ar fi putut apărea în pieptul lui la contemplarea darurilor și harurilor dăruite lui și a multelor minuni mari săvârșite prin mâinile sale; ca, dacă se lăuda, să se laude în Domnul și să nu îndrăznească să ia vreo parte din cinstea Lui pentru sine. Vezi 2Co 12:7 și Calmet.El încheie cu contrastul dintre asprimea legii și blândețea evangheliei.
Când ne înfățișăm înaintea unui Dumnezeu sfânt, rușinea poate bine să ne acopere fața. (3.) Legea, asemenea acestei vijelii, sfărâmă inima de piatră a omului; dar este slujba binecuvântatei Evanghelii, în accente blânde, să mângâie inima zdrobită și, cu blândețe, cu cuvinte de pace și iertare, să lege duhul rănit.
Răspunde
Răspuns
1. Unde am încredințat puterea mea proprie în loc să aștept noi revărsări de har? 2. În ce loc ascuns mă cheamă acum Domnul să aud glasul Lui blând și subțire? 3. Cum voi preda orice laudă ca Hristos singur să fie preamărit în viața mea?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a slujitorului Tău Thomas Coke. După cum ne-a condus prin aceste capitole, dă-ne aceeași smerenie pe care a învățat-o Ilie la Horeb. Ferește-ne de mândria care fură slava Ta și de frica ce ne face să fugim de postul nostru. Hrănește-ne cu acea pâine care întărește pentru orice călătorie prin pustie. Vorbește inimilor noastre în glasul blând și subțire și trimite-ne înainte înnoiți ca să Te slujim fără șovăire. Același Duh care a odihnit peste prooroci să odihnească peste noi, ca să ne sfârșim alergarea cu bucurie și să dăm toată lauda lui Iisus. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →