← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Cântarea Cântărilor

Cântarea Cântărilor 7-8 — cu Coke

Cântarea Cântărilor 7-8Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie20 min
Deschidere
În orele liniștite ale devoțiunii ne întoarcem din nou la Comentariul lui Thomas Coke asupra Sfintei Biblii, permițând expunerea sa măsurată a Cântării Cântărilor să ne ghideze inimile prin capitolele 7 și 8. Ca asociat de încredere al lui Wesley și primul episcop metodist, Coke scrie cu căldură pastorală și claritate evanghelică, urmărind dragostea reciprocă dintre Hristos și biserica Sa. Cuvintele sale ne invită să zăbovim asupra imaginilor iubitului, să auzim vocea Mirelui și să răspundem cu fidelitate reînnoită. Duhul care a inspirat aceste cântece antice să ne trezească afecțiunile pe măsură ce studiem împreună.
Citește

Citire

Cu reverență deschidem capitolele finale ale Cântării. Să fie citite cuvintele încet și cu rugăciune, permițând dialogului dintre Mire și mireasa sa să răsune în suflet. Observăm descrierile tandre, mărturisirile încrezătoare de dragoste și dorul după comuniunea statornică. Citim până când Duhul atrage inima în sus, în dorința după prezența lui Hristos.
Studiu
Coke se îndreaptă spre reflecții asupra frumuseții bisericii. Ea a descris într-o mare varietate de expresii excelența covârșitoare a Domnului ei, iar el, bucurându-se acum de ea la întoarcerea ei la el, se avântă în lauda ei. Din frumusețea formei omenești se adună unele urme slabe ale frumuseții infinit superioare a sufletului, înnoit prin harul divin și făcut cu totul slăvit înăuntru. Asemănările folosite aici ne înfățișează: (1.) Slujitorii bisericii încălțați cu pregătirea Evangheliei păcii și, cu picioarele frumoase pe munți, grăbindu-se să vestească vestea cea bună a marii bucurii. (2.) Legătura trainică dintre mădularele trupului mistic, care sunt uniți în dragoste, tari prin unirea lor reciprocă și mișcându-se cu ușurință pe căile poruncilor divine. (3.) Propovăduitorii Cuvântului, plini de adevăr divin, ca un pocal încununat cu vin și tari la muncă în lucrarea lui Dumnezeu. (4.) Coke prezintă apoi mărturisirea de credincioșie a soției. Eu sunt a iubitului meu, cu totul a lui și nu a mea. Oricâte însușiri aș avea, ele sunt primite de la el; nu am nimic pe care să nu-l fi primit: sunt a lui; știu, sunt sigură de aceasta; căci credința în exercițiu viu alungă frica și îndoiala și dă sufletului certitudinea cea mai deplină: și dorința lui este îndreptată spre mine; afecțiunile lui sunt așezate pe poporul său credincios: căci pentru întreaga lume, dar mai ales pentru ei, a coborât din cer și nu și-a iubit viața până la moarte, ci a primit botezul sângeros, Luca 12:50. Compania și convorbirea cu biserica sa îi sunt acum plăcute; și nu se va odihni până când dorințele cele mai adânci ale sufletului său vor fi împlinite și toți credincioșii săi care se alipesc statornic de el vor fi aduși la bucuria slavei sale. 2. Ea îl invită să vină și să-i dea bucuria prezenței sale: Vino, iubitule, să ieșim la câmp. Coke consemnează apoi făgăduința ei de a-i da afecțiunile sale cele mai calde. Mandrachorele răspândesc un miros (sau, florile cele mai frumoase) care însemnează mireasma harurilor sfinților și plăcerea lor înaintea lui Hristos: și la porțile noastre sunt tot felul de roade plăcute, noi și vechi; lucrările îmbelșugate ale credinței și dragostei; sau doctrinele Sfintelor Scripturi din care slujitorii sanctuarului, ca dintr-un hambar, scot hrana cea mai bogată pentru suflet; pe care am pus-o deoparte pentru tine, o, iubitule; căci deși hrana este pregătită pentru toți cei chemați să se împărtășească de foloasele ce decurg din oracolele lui Dumnezeu și mai ales pentru mădularele bisericii sale, totuși ea tinde în cele din urmă spre slava lui. Notă: Tot ce avem este al lui Hristos; este într-adevăr un „tot” sărac și nevrednic de primirea lui; dar un suflet plin de har se bucură să-l pună, așa cum este, la picioarele lui și simte cea mai adâncă recunoștință că el binevoiește să accepte slujirea.
Considerați

Considerare

Coke încheie cu înțelesul duhovnicesc al ultimei ecloge. Versetul 14. Cântarea Cântărilor 8:14. Munții de mirodenii — Adică munții unde cresc mirodeniile; asemenea celor pomeniți în cap. Cânt 4:6 și cap. Cânt 2:17 și unii au socotit că ar trebui redat aici, ca în ultimul loc, munții de Besamim. Ce anume erau acești munți nu știm acum, deși este sigur că făpturile pomenite aici erau crescute în cei mai înalți munți ai țării: după cum mărturisește Aelian la sfârșitul cărții a cincea: „Cerbii din Siria sunt crescuți pe munții lor cei mai înalți, Amanus, Liban și Carmel.” Duhovnicește avem în această eclogă înfățișată aprinderea dragostei dumnezeiești, chemarea neamurilor și în ultimul verset o rugăciune pentru venirea lui Hristos.
Răspunde

Răspuns

1. Unde văd eu cel mai limpede frumusețea lui Hristos reflectată în biserica sa astăzi? 2. Cum păzesc eu credincioșia inimii mele față de Mire? 3. În ce feluri pot oferi lui Hristos afecțiunile înmiresmate pe care el se bucură să le primească?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a lui Thomas Coke, care a deschis aceste cântări sfinte spre mângâierea poporului tău. Dă-ne har să ne odihnim în siguranța că suntem ai tăi și tu ești al nostru. Dragostea ta, tare ca moartea, să ne țină strâns; Duhul tău să ne păstreze inimile pecetluite numai pentru tine. Roadele credinței și ale dragostei să crească în viețile noastre și să tânjim după ziua când te vom vedea față către față și vom locui cu tine în veci. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →