Eterniseed › Curriculum › Iosua
Iosua 13-14 — cu Clarke
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Comentariul lui Adam Clarke asupra întregii Biblii. În aceste pagini Clarke deschide sensul simplu al Scripturii cu o perspectivă caldă și practică ce invită pe fiecare credincios la o sfințenie mai adâncă și la încredere în promisiunile credincioase ale lui Dumnezeu.
Citește
Citire
Întoarceți-vă acum la capitolele treisprezece și paisprezece din Iosua. Citiți cu încetineală, ascultând glasul Domnului cu privire la moștenire, ascultare și odihna care rămâne pentru poporul lui Dumnezeu.
Studiu
Clarke deschide expunerea capitolului treisprezece așezând cititorul înaintea anilor înaintați ai lui Iosua și a cuceririi neterminate.
Iosua era bătrân — Se crede în general că avea în acest timp cam o sută de ani: petrecuse cam șapte ani în cucerirea țării și se presupune că a folosit cam un an pentru împărțirea ei; și a murit cam zece ani mai târziu, la vârsta de o sută zece ani. Este foarte probabil că intenționa să supună întreaga țară înainte de a face împărțirea ei între seminții; dar Dumnezeu nu a socotit potrivit să se facă aceasta. Atât de necredincioși erau israeliții încât El pare să fi hotărât ca unii dintre vechii locuitori să rămână încă ca să-i țină în frâu și ca semințiile respective să aibă de lucru pentru a izgoni de la hotarele lor rânduite rămășițele neamurilor canaanite. A mai rămas foarte mult pământ de stăpânit. — Adică foarte mult în comparație cu cel de dincolo de Iordan, care era tot ce putea fi spus până atunci că se afla în mâinile israeliților.Apoi se îndreaptă spre instrucțiunile dumnezeiești pentru împărțirea pământului între seminții.
Versetul 1. CAPITOLUL XIV Eleazar, Iosua și capii părinților împart pământul prin sorți poporului, 1-3. Leviții nu primesc pământ, ci cetăți de locuit și împrejurimi pentru vitele lor, 4, 5. Caleb cere Muntele Hebron ca moștenire din pricina slujbelor sale de mai înainte, 6-12. Iosua îi împlinește cererea, 13-15. NOTE LA CAP. XIV Versetul Iosua 14:1. Eleazar preotul, etc. — ELEAZAR, fiind slujitorul lui DUMNEZEU în lucrurile sfinte, este menționat primul. IOSUA, având comanda supremă în toate lucrurile civile, este menționat al doilea. Iar CAPII sau CĂPETENIILE celor douăsprezece seminții, care în toate lucrurile au lucrat sub Iosua, sunt menționați ultimii. Acești capi sau prinți erau doisprezece, Iosua și Eleazar incluși, iar cititorul poate găsi numele lor în Numeri 34:19-28. Este demn de remarcat că niciun prinț nu a fost luat din semințiile lui Ruben și Gad, pentru că acestea primiseră deja moștenirea lor dincolo de Iordan și deci nu puteau fi interesate în această împărțire.Clarke dezvăluie apoi înțelesul și folosirea sorții sfinte în împărțire.
Versetul 2. Versetul Iosua 14:2. Prin sorți a fost moștenirea lor — Cu privire la înțelesul și folosirea sorții, vezi nota la Numeri 26:55; iar cu privire la felul de a arunca sorții în cazul țapului ispășitor, vezi nota la Leviticul 16:8-9. Pe această temă doctorul Dodd a selectat câteva observații bune de la Calmet și Masius, pe care le împrumut aici: „Deși Dumnezeu arătase îndeajuns prin profețiile lui Iacov pe patul de moarte și prin cele ale lui Moise ce porțiuni a hotărât pentru fiecare seminție, discernem ușor o dovadă admirabilă a înțelepciunii Sale în poruncile date de a le hotărî prin sorți. Prin acest mijloc au fost prevenite interpretările false care s-ar fi putut da cuvintelor lui Iacov și Moise; iar lovind la rădăcina a tot ce ar fi putut pricinui gelozii și certuri între seminții, El a asigurat în mod evident cinstea celor ce urmau să fie rânduiți să le împartă țările cucerite din pământul Canaan.
Considerați
Considerare
Clarke încheie secțiunea apăsând mărturia mai largă a providenței în istoria lui Israel.
— Nu au mai fost războaie generale; locuitorii Canaanului nu au mai putut face cap de pod în mod colectiv, iar când confederația lor a fost ruptă de cuceririle lui Iosua, acesta a socotit potrivit să împartă pământul și să lase fiecare seminție să izgonească vechii locuitori care mai puteau rămâne în propriile teritorii. De aceea războaiele de după acest timp au fost războaie particulare; nu au mai fost campanii generale, deoarece nu mai era necesar ca întregul trup israelit să acționeze împotriva unui dușman acum dezbinat și zdrobit. Aceasta pare a fi înțelesul cel mai rațional al cuvintelor: Pământul avusese odihnă de la război. Economia iudaică furnizează nu numai o istorie a descoperirilor lui Dumnezeu către om, ci și o istorie a providenței Sale și un comentariu amplu, foarte luminos și glorios asupra acelei providențe. Este posibil ca vreun om să stea serios și cu luare-aminte să citească chiar și această carte fără să se ridice mai înțelept și mai bun?El încheie cu un cuvânt final despre certitudinea moștenirii asigurate prin jurământul însuși al Domnului.
Aceasta este istoria adevărată care pretutindeni Îl arată pe Dumnezeu ca prim mișcător și agent principal, iar pe oameni doar ca actori subordonați. Ce minune a puterii, înțelepciunii, harului, dreptății și providenței lui Dumnezeu sunt poporul lui Israel în fiecare perioadă a istoriei lor și în fiecare pământ al împrăștiierii lor! Dacă căderea lor a prilejuit mântuirea lumii neamurilor, ce va produce restaurarea lor! Viitoarea lor moștenire nu este lăsată la ceea ce oamenii ar numi hotărârea fortuită a unei sorți; asemenea posesiunii lui Caleb, ea este confirmată prin jurământul Domnului; iar când va veni sfârșitul, acest popor va sta în partea sa la capătul zilelor și va fi iarăși mare până la marginile pământului.
Răspunde
Răspuns
Unde simțiți în propria viață pământ care mai trebuie stăpânit prin ascultare credincioasă? Cum vă încurajează aruncarea sorții încrederea în rânduirea zilelor voastre de către Dumnezeu? Ce pas de sfințenie practică v-ar putea îndemna astăzi Duhul să faceți?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru ostenelile credincioase ale slujitorului Tău Adam Clarke, care a deschis Cuvântul Tău spre zidirea poporului Tău. Dă-ne har să stăpânim moștenirea pe care ai pregătit-o, să izgonim orice vrăjmaș rămas prin puterea Duhului Tău și să ne odihnim la urmă în partea pe care ai jurat s-o dăm. Fie ca aceeași providență care a călăuzit pe Israel să ne călăuzească și pe noi, iar viețile noastre să poarte mărturie adevărului făgăduințelor Tale, prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →