← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor 28 — cu Matthew Henry

Faptele Apostolilor 28Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Matthew Henry ne ghidează prin capitolul final al Faptelor Apostolilor cu amestecul său caracteristic de observație atentă și perspectivă spirituală caldă. Comentariul său asupra Faptelor 28 urmărește călătoria lui Pavel de la naufragiu la arest la domiciliu, evidențiind atât încercările cât și îndurările surprinzătoare care marchează calea apostolului. Pe măsură ce urmăm expunerea lui Henry, vedem cum chiar și deturnările neașteptate servesc scopurilor lui Dumnezeu și cum Evanghelia avansează prin mărturia credincioasă în mijlocul greutăților. Această lecție ne invită să zăbovim cu Henry asupra acestor scene de încheiere, permițând reflecțiilor sale să ne aprofundeze încrederea în providența divină și angajamentul nostru față de proclamarea Evangheliei oriunde suntem plasați.
Citește

Citire

Acordă-ți timp acum să citești Faptele Apostolilor capitolul 28 încet și cu atenție. Observă schimbarea dramatică de la furtună și naufragiu la ospitalitatea neașteptată din Malta, incidentul dramatic cu vipera și vindecările care urmează. Observă îndrăzneala continuă a lui Pavel la Roma când predică împărăția lui Dumnezeu. Lasă textul să se așeze în inima ta înainte de a te întoarce la comentariul lui Henry pentru o luminare mai profundă.
Studiu
Henry începe prin a contura temele duale ale capitolului: consolare și felicitare. Suntem cu atât mai datori să luăm seama și să folosim ce este aici consemnat despre fericitul Pavel, deoarece după povestea acestui capitol nu mai auzim nimic despre el în istoria sfântă, deși avem încă multe despre el în epistolele sale. L-am însoțit prin mai multe capitole de la un scaun de judecată la altul și am fi putut în cele din urmă să ne luăm rămas-bun de la el cu mai multă bucurie dacă l-am fi lăsat în libertate; dar în acest capitol trebuie să ne întristăm împreună cu el și totuși să ne bucurăm pentru el. I. Ne întristăm împreună cu el ca un biet călător naufragiat, lipsit de toate; și totuși ne bucurăm pentru el, 1. Ca fiind în mod deosebit ocrotit de Dumnezeul său în necazul său, păstrat de a suferi vreun rău de la o viperă care i s-a agățat de mână (v. 1-6) și fiind făcut un instrument de mult bine pe insula pe care au fost aruncați, vindecând pe mulți bolnavi și în special pe tatăl lui Publius, omul de frunte al insulei, v. 7-9. 2. Ca fiind mult respectat de oamenii de acolo, v. 10. II. Ne întristăm împreună cu el ca un biet prizonier închis, dus la Roma sub învinuirea unui criminal mutat prin 'habeas corpus' (v. 11-16) și totuși ne bucurăm pentru el, 1. Pentru respectul arătat de creștinii din Roma, care au venit de departe ca să-l întâmpine, v. 15. 2. Pentru favoarea găsită la căpitanul gărzii, în a cărui custodie a fost predat, care i-a îngăduit să locuiască singur și nu l-a pus în închisoarea obișnuită, v. 16. 3. Pentru conferința liberă pe care a avut-o cu evreii din Roma, atât despre propria sa afacere (v. 17-22) cât și despre subiectul religiei creștine în general (v. 23), al cărei rezultat a fost că Dumnezeu a fost slăvit, mulți au fost zidiți, ceilalți au rămas de neiertat, iar apostolii au fost îndreptățiți în predicarea Evangheliei la neamuri, v. 24-29. 4. Pentru libertatea netulburată pe care a avut-o de a predica Evanghelia tuturor celor care veneau în casa sa timp de doi ani la rând, v. 30-31. Apoi îl situează pe Pavel pe insula Melita. Ce mare varietate de locuri și împrejurări găsim pe Pavel! El era o planetă, nu o stea fixă. Îl avem aici pe o insulă la care, după toate probabilitățile, nu ar fi ajuns niciodată dacă nu ar fi fost aruncat pe ea de o furtună; și totuși se pare că Dumnezeu are de lucru pentru el aici. Chiar și vânturile furtunoase împlinesc sfatul lui Dumnezeu, și un vânt rău este într-adevăr acela care nu suflă nimănui vreun bine; acest vânt rău a suflat bine insulei Melita; căci le-a dat tovărășia lui Pavel timp de trei luni, care era o binecuvântare pentru orice loc unde ajungea. Această insulă se numea Melita, situată între Sicilia și Africa, lungă de douăzeci de mile și lată de douăsprezece; este cea mai îndepărtată de continent dintre toate insulele din Mediterana; este la aproximativ șaizeci de mile de Sicilia. A devenit faimoasă de atunci pentru cavalerii de Malta, care, când turcii au invadat acea parte a creștinătății, au făcut o rezistență nobilă și au dat o oarecare frână progresului armelor lor. Acum aici avem, Henry continuă să povestească vindecările miraculoase săvârșite acolo. IV. Vindecarea miraculoasă a unui bătrân bolnav de febră și a altora care erau altfel bolnavi, prin Pavel. Și, cu aceste confirmări ale doctrinei lui Hristos, fără îndoială a existat o vestire credincioasă a ei. Observă, 1. Primirea bună pe care Publius, omul de frunte al insulei, le-a dat acestor străini în necaz; avea o moșie considerabilă pe insulă și unii cred că era guvernator, și i-a primit și i-a găzduit trei zile foarte cuviincios, ca să aibă timp să se aprovizioneze în alte locuri la cel mai bun preț. Este fericit când Dumnezeu dă o inimă largă celor cărora le-a dat o moșie mare. Se cuvenea ca el, care era omul de frunte al insulei, să fie cel mai ospitalier și generos, — care era cel mai bogat om, să fie bogat în fapte bune. 2. Boala tatălui lui Publius: zăcea bolnav de febră și de dizenterie, care adesea merg împreună și, când o fac, sunt de obicei fatale. Providența a rânduit ca el să fie bolnav tocmai în acest timp, ca vindecarea lui să fie o răsplată prezentă pentru Publius pentru generozitatea sa, și vindecarea lui prin minune o răsplată deosebită pentru bunătatea lui față de Pavel, pe care l-a primit în numele unui proroc și a avut răsplata acestui proroc. 3. Vindecarea lui: Pavel a luat cunoștință de cazul lui și, deși nu găsim că a fost îndemnat la aceasta, căci ei nu se gândeau la așa ceva, totuși a intrat, nu ca un medic ca să-l vindece prin medicamente, ci ca un apostol ca să-l vindece prin minune; și s-a rugat lui Dumnezeu, în numele lui Hristos, pentru vindecarea lui, apoi și-a pus mâinile peste el și a fost perfect sănătos într-o clipă. Deși trebuia să fie în vârstă, totuși și-a recăpătat sănătatea, și prelungirea vieții sale și mai mult ar fi o îndurare pentru el. 4. Vindecarea multor altora, care au fost invitați de această vindecare să apeleze la Pavel. Dacă poate vindeca bolile atât de ușor, atât de eficient, va avea curând destui pacienți; și i-a primit pe toți cu bucurie și i-a trimis cu ceea ce veniseră să caute. Nu a pledat că era un străin acolo, aruncat accidental printre ei, fără nicio obligație față de ei și așteptând să plece la prima ocazie, și de aceea ar fi putut fi scuzat de a primi cererile lor. Nu, un om bun va căuta să facă bine oriunde îl aruncă providența lui Dumnezeu. Pavel se socotea dator, nu numai grecilor, ci și barbarilor, și mulțumea lui Dumnezeu pentru o ocazie de a fi folositor printre ei. Ba mai mult, era deosebit de obligat acestor locuitori ai Maltei pentru adăpostul și proviziile potrivite pe care le primise de la ei, și astfel își achita de fapt gazdele, ceea ce ar trebui să ne încurajeze să primim străinii, căci unii au primit astfel îngeri și unii apostoli fără să știe. Dumnezeu nu va rămâne dator nimănui pentru bunătatea arătată poporului său în necaz. Avem motive să credem că Pavel cu aceste vindecări a predicat Evanghelia lor și că, venind astfel confirmată și recomandată, a fost în general primită printre ei. Și, dacă este așa, niciodată nu au fost oameni atât de îmbogățiți de un naufragiu pe coastele lor ca acești maltezi.
Considerați

Reflectare

Henry reflectă asupra descoperirilor luminii naturale revelate în reacția barbarilor. (1.) Unele dintre descoperirile luminii naturale. Ei erau oameni barbari, poate nu aveau cărți sau învățătură printre ei, și totuși știau în mod natural, [1.] Că există un Dumnezeu care guvernează lumea și o providență care prezidează în toate întâmplările, că lucrurile nu se întâmplă la întâmplare, nici măcar un astfel de lucru ca acesta, ci prin îndrumare divină. [2.] Că răul îi urmărește pe păcătoși, că există fapte bune pe care Dumnezeu le va răsplăti și fapte rele pe care le va pedepsi; există o nemesis divină — o răzbunare, care mai devreme sau mai târziu va socoti pentru crimele enorme. Ei cred nu numai că există un Dumnezeu, ci că acest Dumnezeu a spus: Răzbunarea este a mea, Eu voi răsplăti, chiar până la moarte. [3.] Că uciderea este o crimă groaznică și care nu va rămâne mult timp nepedepsită, că oricine varsă sângele omului, dacă sângele lui nu va fi vărsat de om (de magistrat, cum se cuvine) va fi vărsat de Judecătorul drept al cerului și al pământului, care este răzbunătorul nedreptății. Cei care cred că vor scăpa nepedepsiți în orice cale rea vor fi judecați din gura acestor barbari, care puteau spune, fără carte, Vai de cei răi, căci le va fi rău, căci răsplata mâinilor lor li se va da. Cei care, pentru că au scăpat de multe judecăți, sunt în siguranță și spun: Vom avea pace deși mergem mai departe, și au inimile cu atât mai mult îndreptate spre a face rău pentru că sentința împotriva faptelor lor rele nu este executată repede, pot învăța de la acești oameni fără carte că, deși răufăcătorii au scăpat de răzbunarea mării, totuși nu există scăpare de dreptatea divină, răzbunarea nu îngăduie să trăiască. În vremea lui Iov puteai întreba pe cei care treceau pe cale, întreba pe primul om pe care îl întâlneai, și ți-ar fi spus că cel rău este păstrat pentru ziua distrugerii.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în împrejurările tale actuale simți că Dumnezeu transformă o întrerupere într-o ocazie de slujire? 2. Cum ai putea răspunde cu credință calmă când alții îți judecă greșit motivele sau situația? 3. Ce pași poți face săptămâna aceasta pentru a împărtăși Evanghelia în mod liber în orice mediu în care te-a așezat Dumnezeu?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, te lăudăm pentru providența Ta suverană care l-a păzit pe Pavel prin naufragiu și încercări până când Evanghelia a ajuns la Roma, împlinind promisiunea Ta că Cuvântul Tău nu va fi legat. Prin Duhul Tău, dă-ne aceeași încredere în grija Ta neclintită când planurile noastre sunt răsturnate și dă-ne îndrăzneală să vorbim despre Împărăția Ta cu libertate și bucurie. Fie ca viețile noastre să arate încrederea că Hristos domnește și lucrează chiar și în cele mai grele împrejurări. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →