Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni
1 Corinteni 13 — cu Hodge
Deschidere
În spiritul tradiției reformate, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Charles Hodge pe Romani, 1 Corinteni și Efeseni pentru o meditație focalizată pe 1 Corinteni capitolul 13. Expunerea precisă a lui Hodge luminează prioritatea durabilă a iubirii creștine în mijlocul darurilor și harurilor bisericii. Această lecție ne invită să stăm sub manipularea sa atentă a cuvintelor apostolului, permițând clarității doctrinare a comentariului să ne modeleze înțelegerea și afecțiunile. Duhul să ne acorde inimi receptive la aceste adevăruri pe măsură ce procedăm prin etapele desemnate de deschidere, citire, studiu, considerare, răspuns și rugăciune.
Citește
Citire
Cu reverență și așteptare, citiți capitolul al treisprezecelea din prima epistolă a lui Pavel către Corinteni. Luați aminte la contrastul apostolului între darurile trecătoare și excelența statornică a iubirii. Lăsați textul să se așeze în minte și inimă înainte de a vă întoarce la expunerea lui Hodge pentru lumină mai deplină.
Studiu
Hodge începe prin a trata preeminența iubirii față de darurile extraordinare.
Versetul 1. Capitolul XIII Iubirea creștină — 1 Corinteni 13:1-13 Iubirea este superioară tuturor darurilor extraordinare. Este mai bună decât darul limbilor, 1 Corinteni 13:1; decât darurile profeției și cunoașterii, 1 Corinteni 13:2; și decât darul minunilor, 1 Corinteni 13:3. Toate lucrările exterioare de milostenie fără ea sunt fără valoare, 1 Corinteni 13:3. Iubirea are această superioritate, întâi, datorită excelenței sale inerente și, în al doilea rând, datorită perpetuității sale. Cât despre excelența sa superioară, ea implică sau asigură toată cealaltă excelență. 1. Ea include toate formele de bunătate. 2. Este smerită și modestă. 3. Este neegoistă. 4. Simpatizează cu tot ce este bun, 1 Corinteni 13:4-7. 5. Este perpetuă — toate darurile extraordinare menționate în capitolul precedent au fost destinate stării prezente de existență sau au fost temporare. Iubirea nu va înceta niciodată, 1 Corinteni 13:8.El examinează apoi caracterul iubirii în manifestările sale concrete.
Versetul 4. 1 Corinteni 13:4 Iubirea rabdă îndelung (și) este bună; iubirea nu invidiază; iubirea nu se laudă, nu se umflă de mândrie. Aproape toate învățăturile Noului Testament sunt sugerate de vreo ocazie și sunt adaptate la ea. Nu avem în acest capitol o disertație metodică despre iubirea creștină, ci o prezentare a acelei haruri în contrast cu darurile extraordinare pe care Corintenii le prețuiau în mod exagerat. Acele trăsături ale iubirii sunt deci aduse în atenție ca fiind opuse temperamentului pe care ei îl arătau în folosirea darurilor lor. Ei erau nerăbdători, nemulțumiți, invidioși, umflaţi de mândrie, egoiști, necuviincioși, nepăsători față de sentimentele sau interesele altora, suspicioși, resentimentari, critici. Apostolul personifică iubirea și o așază înaintea lor, enumerându-i harurile, nu într-o ordine logică, ci așa cum i se întâmplau în contrast cu deformările de caracter pe care ei le arătau. Iubirea rabdă îndelung, adică.Hodge abordează apoi permanența iubirii în distincție față de darurile temporare.
Versetul 8. 1 Corinteni 13:8 Iubirea nu cade niciodată: dar fie că sunt profeții, ele vor înceta; fie că sunt limbi, ele vor înceta; fie că este cunoaștere, ea va dispărea. Iubirea nu cade niciodată, adică ea dăinuiește pentru totdeauna. Ea nu este concepută și adaptată, ca darurile în discuție, doar pentru starea prezentă de existență, ci pentru starea noastră viitoare și nemuritoare de ființă. Fie că sunt profeții, sau fie profeții, ele vor înceta, adică vor fi desființate. Darul va înceta să mai fie necesar și de aceea nu va fi continuat. Fie că sunt limbi, etc., adică darul limbilor va înceta. Fie că este cunoaștere, ea va dispărea, adică va înceta să existe. Este același cuvânt folosit mai sus în referire la profeții.
Considerați
Considerare
Hodge încheie expunerea capitolului subliniind valoarea sa durabilă în Scriptură.
Cunoașterea, ca dar special și poate și în forma în care există în această lume, urmează să treacă. Acum este aprehensiunea adevărului ca printr-o oglindă — mai târziu va fi pierdută în vederea imediată, 1 Corinteni 13:9-12. Harurile permanente sunt credința, nădejdea și iubirea, și cea mai mare dintre acestea este Iubirea, 1 Corinteni 13:13. Acest capitol, deși dedicat unei singure haruri creștine și de aceea nu poate fi comparat cu capitolul al optulea din Romani sau cu unele capitole din epistola către Efeseni, ca o desfășurare a tainelor mântuirii, totuși a fost considerat întotdeauna ca una dintre bijuteriile Scripturii. Pentru elevație morală, pentru bogăție și comprehensivitate, pentru frumusețe și fericire a expresiei, a fost admirația bisericii în toate veacurile.La versetul final el subliniază caracterul statornic al credinței, nădejdii și iubirii.
Versetul 13. 1 Corinteni 13:13 Și acum rămân credința, nădejdea, iubirea, aceste trei; dar cea mai mare dintre acestea este iubirea. Cuvintele și acum pot indica fie timpul, acum, în starea prezentă; fie pot fi inferențiale, acum, adică deoarece lucrurile stau așa, rebus sic stantibus. În acest din urmă caz, sensul este: 'Deoarece aceste daruri extraordinare urmează să treacă, credința, nădejdea și iubirea rămân.' Primele sunt temporare, ultimele sunt permanente. Singura obiecție la această interpretare vine din faptul că apostolul vorbește despre credință și nădejde rămânând într-o stare viitoare, în timp ce în altă parte, Romani 8:24; 2 Corinteni 5:7; și Evrei 11:1, credința și nădejdea par a fi reprezentate ca aparținând doar stării noastre prezente de existență și ca fiind mai târziu absorbite, una în vedere și cealaltă în împlinire. Această aparentă inconsecvență vine din comprehensivitatea termenilor.
Răspunde
Răspuns
Cum provoacă prioritatea iubirii orice încredere doar în daruri în slujirea voastră față de biserică? În ce feluri ar putea permanența iubirii să vă remodeleze vederea asupra lucrărilor spirituale prezente? Unde vă îndeamnă Duhul să căutați o mai mare conformare la caracterul răbdător și smerit al iubirii?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte Milostiv, care ai descoperit în Cuvântul Tău că dragostea nu cade niciodată și rămâne cu credința și nădejdea până ce Te vom vedea față către față, dăruiește prin Duhul Tău ca această dragoste să rânduiască inimile și purtarea noastră după chipul Fiului Tău. Păzește-ne să nu înălțăm darurile mai presus de harul care dăinuiește și conformează-ne tot mai mult lui Hristos, în care dragostea legământului Tău este desăvârșită, spre lauda slavei Tale suverane. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →