Eterniseed › Curriculum › Deuteronomul
Viziunea de pe Pisga: Moise și Hristos care vine
Deschidere
În scrierile ei despre Deuteronom 33-34, Ellen G. White dezvăluie capitolul final al călătoriei pământești a lui Moise cu o reverență tandră. Ea urmărește binecuvântarea sa finală, ascensiunea singuratică și răsplata cerească, arătând mereu dincolo de slujitor către Profetul mai mare care va împlini fiecare promisiune. Cuvintele ei ne invită să stăm cu Moise pe Nebo și să întrevedem Răscumpărătorul a cărui jertfă ne asigură propria intrare în Canaanul ceresc.
Citește
Cu inimile deschise către Duhul, să citim Deuteronom 33 și 34. Ascultă binecuvântarea pe care Moise o rostește peste fiecare seminție și măreția liniștită a plecării sale. Cere Domnului să-ți arate cum aceste scene străvechi descoperă dreptatea, mila și victoria finală a Mântuitorului nostru.
Studiu
Studiază
White ne îndreaptă mai întâi atenția către transferul solemn al conducerii la cort:
Marele Conducător al popoarelor declarase că Moise nu va conduce adunarea lui Israel în țara cea bună, iar rugăciunea stăruitoare a slujitorului lui Dumnezeu nu a putut obține răsturnarea sentinței Sale. El știa că trebuie să moară. Totuși, nu ezitase nici o clipă în grija sa pentru Israel. Căutase cu credincioșie să pregătească adunarea pentru a intra în moștenirea promisă. La porunca divină, Moise și Iosua s-au dus la cort, în timp ce stâlpul de nor a venit și s-a oprit deasupra ușii. Aici poporul a fost încredințat solemn în grija lui Iosua. Lucrarea lui Moise ca conducător al lui Israel se încheiase. Totuși, el s-a uitat pe sine în interesul său pentru poporul său. În prezența mulțimii adunate, Moise, în numele lui Dumnezeu, i-a adresat succesorului său aceste cuvinte de mângâiere sfântă: 'Fii tare și curajos, căci tu vei duce pe copiii lui Israel în țara pe care le-am jurat-o; și Eu voi fi cu tine.' Apoi s-a întors către bătrânii și căpeteniile poporului, dându-le o însărcinare solemnă de a asculta cu credincioșie instrucțiunile pe care le transmisese de la Dumnezeu.Ea îl urmează apoi pe Moise când primește chemarea finală către munte:
Chiar în acea zi a venit la Moise porunca: 'Suie-te... pe muntele Nebo... și privește țara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel ca moștenire; și mori pe muntele pe care te sui și fii adăugat la poporul tău.' Moise părăsise adesea tabăra, ascultând de chemarea divină, ca să comunice cu Dumnezeu; dar acum trebuia să plece într-o misiune nouă și tainică. Trebuia să meargă să-și încredințeze viața în mâinile Creatorului său. Moise știa că va muri singur; nici un prieten pământesc nu va fi îngăduit să-l slujească în ultimele sale ceasuri. Exista un mister și o groază în scena dinaintea lui, de care inima lui se ferea. Cea mai aspră încercare era despărțirea de poporul de care se îngrijise și pe care-l iubise – poporul cu care interesul și viața lui fuseseră atât de mult unite. Dar învățase să se încreadă în Dumnezeu și, cu o credință neclintită, s-a încredințat pe sine și pe poporul său dragostei și milei Sale.White se oprește cu Moise când acesta mărturisește singura sa greșeală consemnată înaintea lui Dumnezeu:
Privind înapoi la experiența sa ca conducător al poporului lui Dumnezeu, un singur act greșit a pătat consemnarea. Dacă acea fărădelege ar fi putut fi ștearsă, simțea că nu s-ar fi ferit de moarte. I s-a asigurat că pocăința și credința în Jertfa promisă erau tot ce cerea Dumnezeu, și din nou Moise și-a mărturisit păcatul și a cerut iertare în numele lui Isus.În cele din urmă, ea descrie înmormântarea liniștită săvârșită de îngeri:
Viziunea s-a estompat din nou, iar ochii lui s-au oprit asupra țării Canaanului așa cum se întindea în depărtare. Atunci, ca un războinic obosit, s-a culcat să se odihnească. 'Așa a murit acolo Moise, slujitorul Domnului, în țara Moabului, după cuvântul Domnului. Și l-a îngropat într-o vale în țara Moabului, în fața Bet-Peorului; dar nimeni nu știe de mormântul lui.' Mulți care nu voiseră să asculte sfaturile lui Moise cât timp era cu ei ar fi fost în pericol de a comite idolatrie peste trupul său mort dacă ar fi știut locul înmormântării. Din acest motiv, locul a fost ascuns de oameni. Dar îngerii lui Dumnezeu au îngropat trupul credinciosului Său slujitor și au vegheat peste mormântul singuratic.
Considerați
Reflectează
White ne ridică privirile către revelația supremă a lui Hristos ca antitipul desăvârșit al lui Moise:
Moise a fost un tip al lui Hristos. El însuși declarase lui Israel: 'Domnul Dumnezeul tău va ridica din mijlocul tău, dintre frații tăi, un Proroc ca mine; de El să ascultați.' Deuteronom 18:15. Dumnezeu a găsit de cuviință să-l disciplineze pe Moise în școala suferinței și a sărăciei înainte ca acesta să poată fi pregătit să conducă oștile lui Israel către Canaanul pământesc. Israelul lui Dumnezeu, călătorind către Canaanul ceresc, are un Căpitan care nu a avut nevoie de nicio învățătură omenească pentru a-L pregăti pentru misiunea Sa ca conducător divin; totuși, El a fost desăvârșit prin suferințe; și 'fiindcă El Însuși a suferit fiind ispitit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.' Evrei 2:10, 18. Răscumpărătorul nostru nu a manifestat nicio slăbiciune sau imperfecțiune omenească; totuși, El a murit ca să ne obțină nouă o intrare în Țara Promisă.Ea ne îngăduie, de asemenea, să privim crucea și mormântul gol prin ochii lui Moise:
El L-a urmat pe Mântuitorul în Ghetsimani și a privit agonia din grădină, trădarea, batjocura și biciuirea – răstignirea. Moise a văzut că, așa cum înălțase el șarpele în pustie, tot așa Fiul lui Dumnezeu trebuie să fie înălțat, pentru ca oricine va crede în El 'să nu piară, ci să aibă viață veșnică.' Ioan 3:15. Durere, indignare și groază au umplut inima lui Moise când a văzut ipocrizia și ura satanică manifestate de națiunea evreiască împotriva Răscumpărătorului lor, a puternicului Înger care mersese înaintea părinților lor. A auzit strigătul chinuit al lui Hristos: 'Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?' Marcu 15:34. L-a văzut zăcând în mormântul cel nou al lui Iosif. Întunericul disperării fără speranță părea să învăluie lumea. Dar a privit din nou și L-a văzut venind biruitor și înălțându-Se la cer escortat de îngeri închinători și conducând o mulțime de robi. A văzut porțile strălucitoare deschizându-se ca să-L primească și oastea cerului, cu cântări de biruință, întâmpinându-și Comandantul.
Răspunde
Unde în viața mea mai mă agăț de slava de sine în loc să îndrept pe alții doar către Isus? Cum întărește certitudinea învierii lui Hristos capacitatea mea de a înfrunta propriile experiențe de 'Nebo'? În ce feluri pot trăi astăzi ca unul care a întrevedut deja Canaanul ceresc prin ochii credinței?
Roagă-te
Părinte milostiv, de pe înălțimea Pisga i-ai dat lui Moise o privire a moștenirii promise, totuși noi ne ațintim privirile asupra lui Isus, Proorocul cel mai mare, care ne deschide calea spre Canaanul ceresc. Întărește-ne să umblăm în adevărul prezent, prețuind odihna Sabatului ca o pregustare a moștenirii veșnice ce îi așteaptă pe cei credincioși la revenirea Sa grabnică. Fie ca nădejdea binecuvântată de a sta cu Răscumpărătorul nostru pe Muntele Sion să ne umple inimile cu o așteptare statornică până în ziua aceea glorioasă. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →