Eterniseed › Curriculum › Matei
Matei 27 — Eterniseed (Epoca Reformei / Protestantism istoric)
Deschidere
Capitolul 27 din Matei prezintă ceasul hotărât în care Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor potrivit sfatului hotărât al lui Dumnezeu. Relatarea urmărește desfășurarea judecății legământului asupra înlocuitorului, în timp ce puterile acestei lumi și trădarea oamenilor slujesc scopurile pe care nici nu le intenționează, nici nu le percep. Aici nevinovăția victimei este declarată chiar de cei care îl condamnă, prețul trădării se întoarce în vistieria templului, iar sentința romană devine instrumentul prin care Scripturile referitoare la slujitorul suferind își ating împlinirea. Capitolul nu înregistrează nicio inițiativă umană care să schimbe cursul fixat din veșnicie; mai degrabă, fiecare acțiune a preotului, a guvernatorului, a soldatului și a ucenicului înaintează singura jertfă care ratifică noul legământ în sângele testatorului. Cititorul este chemat, așadar, să observe nu patosul circumstanței, ci precizia cu care suveranitatea divină rându iește evenimentele care împlinesc răscumpărarea pentru cei dați Fiului înainte de întemeierea lumii.
Citește
Citește al douăzeci și șaptelea capitol din Matei într-o singură citire atentă. Marchează etapele succesive prin care preoții cei mai de seamă și bătrânii îl leagă pe Isus și îl predau lui Pilat, intervenția soției guvernatorului, alegerea lui Baraba, biciuirea și batjocura, drumul spre Golgota, răstignirea între doi răufăcători, întunericul, strigătul, sfâșierea perdelei templului, cutremurul și înmormântarea în mormântul nou. Observă de asemenea remușcarea trădătorului, cumpărarea ogorului olarului și punerea străjerilor. Ia seama mai ales la declarațiile repetate ale nevinovăției lui Hristos de către cei care totuși merg înainte cu moartea lui și la felul în care fiecare detaliu stă sub mâna cârmuitoare a lui Dumnezeu, nu sub controlul actorilor umani.
Studiu
Studiază
Capitolul se deschide cu preoții cei mai de seamă și bătrânii care iau sfat ca să-l omoare pe Isus și îl leagă înainte de a-l preda lui Pilat. Această acțiune împlinește tiparul legământului în care conducătorii lui Israel îl resping pe împăratul uns, totuși hotărârea lor rămâne subordonată scopului pentru care Fiul a fost trimis. Iuda, văzând urmarea, întoarce cei treizeci de arginți și pleacă să se spânzure; preoții, refuzând să pună banii de sânge în vistierie, cumpără ogorul olarului, confirmând astfel fără voie cuvântul rostit de proroc despre prețul pus pe cel pe care l-au prețuit. Pilat îl întreabă pe Isus despre acuzația de împărăție, nu primește alt răspuns și află de la soția sa despre visul ei tulburător. Obiceiul guvernatorului de a elibera un prizonier la sărbătoare este întors de cererea mulțimii pentru Baraba, astfel încât cel nevinovat este osândit și cel vinovat este eliberat. După biciuire și batjocura soldaților cu haină, cunună și trestie, Isus este dus să fie răstignit. Relatarea consemnează oferirea vinului amestecat cu fiere, împărțirea hainelor, inscripția și batjocurile trecătorilor, ale preoților celor mai de seamă și ale celor doi tâlhari. La ceasul al șaselea întunericul acoperă pământul până la al nouălea; Isus rostește atunci strigătul consemnat în psalm și își dă duhul. Îndată perdeaua templului se rupe de sus până jos, pământul se cutremură, stâncile se crapă și multe trupuri ale sfinților sunt înviate după învierea lui. Sutașul și cei cu el mărturisesc că Isus a fost Fiul lui Dumnezeu. Femeile care urmaseră din Galileea sunt numite ca martore. Iosif din Arimateea cere trupul, îl înfășoară în pânză curată și îl așază în propriul său mormânt nou; o piatră este rostogolită la intrare și o strajă este pusă din porunca lui Pilat la cererea preoților celor mai de seamă și a fariseilor, ca nu cumva ucenicii să fure trupul și să pretindă o înviere. De-a lungul acestor evenimente textul nu prezintă nicio putere umană autonomă capabilă să împiedice sau să schimbe cursul rânduit. Chiar mijloacele folosite pentru a reduce la tăcere mărturia și a asigura mormântul devin mărturia publică a morții pe care o cere legământul.
Considerați
Cugetă
Evenimentele acestui capitol stau în continuitate directă cu Scripturile profetice care au prevestit atât suferința slujitorului drept, cât și îndreptățirea care urmează. Aceeași suveranitate care l-a dat pe Iosif în Egipt ca să păstreze o rămășiță și care l-a ridicat pe Cirus ca să întoarcă pe exilați rându iește acum trădarea, sentința romană și pecetluirea mormântului, astfel încât sămânța făgăduită să fie zdrobită și totuși să zdrobească capul șarpelui. Mărturia apostolică ulterioară din epistolele către Romani și către Evrei interpretează această moarte ca jertfa o singură dată pentru totdeauna care ratifică noul legământ și asigură iertarea păcatelor pentru cei chemați potrivit scopului veșnic. Straja de la mormânt, menită să împiedice orice pretenție de înviere, devine în capitolul următor chiar prilejul pentru vestirea că nu este aici, ci a înviat, confirmând că Dumnezeul legământului care își ține cuvântul nu va lăsa pe Sfântul Său să vadă stricăciunea.
Răspunde
Cum afectează recunoașterea că fiecare participant la patimi a acționat sub numirea suverană a lui Dumnezeu felul în care privești opoziția prezentă față de evanghelie? În ce fel mărturia repetată a nevinovăției lui Hristos din acest capitol îți modelează înțelegerea înlocuirii pe care o cere legământul? Unde vezi aceeași cârmuire divină rânduind evenimente în propria ta viață, astfel încât ceea ce oamenii intenționează spre rău, Dumnezeu intenționează spre bine?
Roagă-te
Doamne Dumnezeule al legământului, care ai hotărât din veșnicie ceasul predării Fiului Tău și ai adus la împlinire fiecare împrejurare consemnată în acest capitol, dă-ne ochi ca să vedem mâna Ta în mijlocul răzvrătirii omenești și să ne odihnim în lucrarea împlinită care ratifică noul testament în sângele Lui. Păzește-Ți Biserica de a-și închipui că vreun sfat al omului poate răsturna răscumpărarea cumpărată la Golgota și întărește credința noastră că aceeași putere care L-a înviat pe Hristos din morți ne va păstra fără prihană până în ziua arătării Lui. Cerem aceasta pentru mijlocitorul care a fost numărat cu cei fărădelege, dar a purtat păcatul multora, căruia împreună cu Tine și cu Duhul Sfânt I se cuvine toată stăpânirea și slava, în vecii vecilor.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.