Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 31-32 — cu Matthew Henry
Deschidere
Expunerea atentă a lui Matthew Henry asupra Psalmilor 31 și 32 ne invită să zăbovim cu un om după inima lui Dumnezeu care a învățat să se roage, să aibă încredere și să laude prin anotimpuri de pericol și convingere. Henry arată cum acești psalmi împletesc mărturisirea, încrederea și sărbătorirea într-un singur cântec constant care încă întărește credincioșii astăzi. Pe măsură ce îi urmăm perspectivele, descoperim curaj proaspăt pentru a ne încredința propriile duhuri în mâinile Răscumpărătorului credincios care nu îi dezamăgește niciodată pe cei care speră în El.
Citește
Citire
Așază-te într-un loc liniștit și citește Psalmii 31 și 32 cu voce tare sau în tăcere. Observă mișcarea de la strigăte urgente pentru izbăvire la bucuria statornicită a păcatelor iertate și la prezența ocrotitoare a lui Dumnezeu. Lasă cuvintele să-ți modeleze respirația și inima pe măsură ce te pregătești să le studiezi sub îndrumarea lui Matthew Henry.
Studiu
Henry deschide studiul subliniind parteneriatul necesar dintre credință și rugăciune.
Credința și rugăciunea trebuie să meargă împreună. Cel ce crede, să se roage — Cred, de aceea am vorbit; și cel ce se roagă, să creadă, căci rugăciunea credinței este rugăciunea care biruie. Avem amândouă aici.El urmărește apoi mărturisirea repetată a lui David despre încredere și actul sfânt de a-și încredința duhul lui Dumnezeu.
II. În această rugăciune el aduce slavă lui Dumnezeu printr-o mărturisire repetată a încrederii sale în El și a dependenței de El. Aceasta i-a încurajat rugăciunile și l-a calificat pentru îndurările pentru care s-a rugat (v. 1): 'În Tine, Doamne, îmi pun încrederea, și nu în mine însumi, sau în vreo suficiență a mea proprie, sau în vreo făptură; să nu fiu niciodată rușinat, să nu fiu dezamăgit de vreun bine pe care mi l-ai făgăduit și pe care de aceea mi l-am făgăduit mie în Tine.' 1. El L-a ales pe Dumnezeu ca protector al său, iar Dumnezeu s-a angajat, prin făgăduința Sa, să fie astfel (v. 3): 'Tu ești stânca mea și cetățuia mea, prin legământul Tău cu mine și prin consimțământul meu credincios la acel legământ; de aceea fii stânca mea tare,' v. 2. Cei ce L-au mărturisit cu sinceritate pe Domnul ca al lor pot aștepta binefacerile faptului că El este astfel; căci relațiile lui Dumnezeu cu noi poartă cu ele și numele și lucrul. Tu ești tăria mea, v. 4. Dacă Dumnezeu este tăria noastră, putem spera că El va pune și tăria Sa în noi și va exercita tăria Sa pentru noi. 2. El și-a încredințat sufletul într-un mod special Lui (v. 5): În mâinile Tale îmi încredințez duhul. (1.) Dacă David se privește aici ca un om pe moarte, prin aceste cuvinte el își încredințează sufletul care pleacă lui Dumnezeu care l-a dat și căruia, la moarte, duhul se întoarce. 'Oamenii pot ucide doar trupul, dar eu am încredere în Dumnezeu să-mi răscumpere sufletul din puterea mormântului,' Ps. XLIX,15. El este gata să moară dacă Dumnezeu vrea așa; dar să cadă sufletul meu în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt mari. Cu aceste cuvinte Domnul nostru Iisus și-a dat duhul pe cruce și și-a făcut sufletul o jertfă, o jertfă de bunăvoie pentru păcat, depunând de bunăvoie viața Sa ca răscumpărare. Prin exemplul lui Ștefan suntem învățați, în clipa morții noastre, să privim la Hristos la dreapta lui Dumnezeu și să ne încredințăm duhurile Lui: Doamne Iisuse, primește duhul meu. Dar, 2. David trebuie privit aici ca un om în necaz și strâmtorare. Și, [1.] Marea lui grijă este pentru sufletul său, duhul său, partea sa mai bună. Observă, Necazurile noastre din afară ar trebui să ne sporească preocuparea pentru sufletele noastre. Mulți cred că, în timp ce sunt tulburați de treburile lor lumești, iar Providența le înmulțește grijile despre ele, pot fi scutiți dacă își neglijează sufletele; în timp ce cu cât primejduirea vieților și a intereselor noastre pământești este mai mare, cu atât suntem mai preocupați să veghem asupra sufletelor noastre, ca, deși omul din afară piere, omul dinăuntru să nu sufere nicio pagubă (2 Cor. IV,16), și ca să păstrăm stăpânirea sufletelor noastre când nu putem păstra stăpânirea nimic altceva, Luca XXI,19. [2.] El crede că cel mai bun lucru pe care îl poate face pentru suflet este să-l încredințeze în mâna lui Dumnezeu și să lase acea mare încredere la El. El s-a rugat (v. 4) să fie scos din lațul necazului din afară, dar, fără a insista asupra acestuia (voia lui Dumnezeu să se facă), lasă imediat deoparte acea cerere și încredințează duhul, omul dinăuntru, în mâna lui Dumnezeu. 'Doamne, oricum ar fi cu mine, în ce privește trupul, să fie bine cu sufletul meu.' Observă, Este înțelepciunea și datoria fiecăruia dintre noi să ne încredințăm cu solemnitate duhurile în mâinile lui Dumnezeu, ca să fie sfințite prin harul Său, închinate slavei Sale, folosite în slujba Sa și pregătite pentru împărăția Sa. Ceea ce ne încurajează să ne încredințăm duhurile în mâna lui Dumnezeu este că El nu doar le-a creat, ci le-a și răscumpărat; răscumpărările particulare ale Bisericii Vechiului Testament și ale sfinților Vechiului Testament erau tipuri ale răscumpărării noastre prin Iisus Hristos, Gen. XLVIII,16. Răscumpărarea sufletului este atât de prețioasă încât ar fi încetat pentru totdeauna dacă Hristos nu ar fi întreprins-o; dar, răscumpărându-ne sufletele, El nu doar a dobândit un drept și un titlu suplimentar asupra lor, care ne obligă să ni le încredințăm Lui ca ale Sale, ci a arătat bunătatea și grija extraordinară pe care le are pentru ele, ceea ce ne încurajează să ni le încredințăm Lui, ca să fie păstrate pentru împărăția Sa cerească (2 Tim. I,12): 'Tu m-ai răscumpărat, Doamne Dumnezeule al adevărului! răscumpără-mă potrivit unei făgăduințe căreia Tu îi vei fi credincios.'Henry arată apoi cum aceeași încredere l-a susținut pe David când orice împrejurare părea fără speranță.
II. Încrederea lui în Dumnezeu în mijlocul acestor necazuri. Totul arăta negru și sumbru în jurul lui și amenința să-l împingă la disperare: 'Dar eu am avut încredere în Tine, Doamne! (v. 14) și astfel am fost ținut să nu mă scufund.' Vrăjmașii lui i-au luat reputația printre oameni, dar nu i-au putut lua mângâierea în Dumnezeu, pentru că nu l-au putut îndepărta de încrederea lui în Dumnezeu. Două lucruri s-a mângâiat cu ele în strâmtorările sale și s-a dus la Dumnezeu și le-a pledat înaintea Lui: — 1. 'Tu ești Dumnezeul meu; Te-am ales pe Tine ca al meu, și Tu ai făgăduit să fii al meu;' și, dacă El este al nostru și putem prin credință să-L numim astfel, este de ajuns, când nu putem numi nimic altceva al nostru. 'Tu ești Dumnezeul meu; și de aceea la cine să mă duc pentru alinare decât la Tine?' Cei ce pot pleda aceasta nu au nevoie să fie strâmtorați în rugăciunile lor; căci, dacă Dumnezeu se angajează să fie Dumnezeul nostru, El va face pentru noi ceea ce va răspunde la cuprinsul și întinderea vastă a angajamentului. 2. Vremurile mele sunt în mâna Ta. Alătură aceasta cu cea dintâi și mângâierea devine deplină. Dacă Dumnezeu are vremurile noastre în mâna Sa, El ne poate ajuta; și, dacă El este Dumnezeul nostru, El ne va ajuta; și atunci ce ne poate descuraja? Este un mare sprijin pentru cei ce-L au pe Dumnezeu ca Dumnezeu al lor faptul că vremurile lor sunt în mâna Sa și El va fi sigur să le rânduiască și să le dispună spre binele tuturor celor ce își încredințează și duhurile în mâna Sa, ca să le potrivească vremurilor lor, ca David aici, v. 5. Vremea vieții este în mâinile lui Dumnezeu, ca s-o lungească sau s-o scurteze, s-o amărască sau s-o îndulcească, după cum Îi place, potrivit sfatului voii Sale. Vremurile noastre (toate evenimentele care ne privesc și momentul lor) sunt la dispoziția lui Dumnezeu; nu sunt în mâinile noastre, căci calea omului nu este în el însuși, nici în mâinile prietenilor noștri, nici în mâinile vrăjmașilor noștri, ci în ale lui Dumnezeu; judecata fiecărui om vine de la El. David nu prescrie lui Dumnezeu în rugăciunile sale, ci subscrie la El. 'Doamne, vremurile mele sunt în mâna Ta, și sunt mulțumit că sunt așa; nu ar putea fi într-o mână mai bună. Facă-se voia Ta.'În cele din urmă el sărbătorește bunătatea abundentă pe care Dumnezeu o păstrează pentru cei ce se tem și au încredere în El.
1. Dumnezeu este bun cu toți, dar El este, într-un mod special, bun cu Israel. Bunătatea Sa față de ei este minunată și va fi, în veșnicie, materie de admirație: O, cât de mare este bunătatea Ta! Cât de profunde sunt sfaturile ei! Cât de bogate sunt comorile ei! Cât de libere și de întinse sunt comunicările ei! Chiar acele persoane pe care oamenii le încarcă cu calomnii, Dumnezeu le încarcă cu binefaceri și onoruri. Cei interesați în această bunătate sunt descriși ca fiind cei ce se tem de Dumnezeu și au încredere în El, ca cei ce stau în teamă de măreția Sa și se bizuie pe harul Său. Această bunătate se spune că este păstrată pentru ei și lucrată pentru ei. (1.) Există o bunătate păstrată pentru ei în cealaltă lume, o moștenire rezervată în ceruri (1 Pet. I,4), și există o bunătate lucrată pentru ei în această lume, bunătate lucrată în ei. Este de ajuns în bunătatea lui Dumnezeu atât pentru porția și moștenirea tuturor copiilor Săi când ajung la vârsta deplină, cât și pentru întreținerea și educația lor în timpul minorității. Este de ajuns în bancă și de ajuns în mână. (2.) Această bunătate este păstrată în făgăduința Sa pentru toți cei ce se tem de Dumnezeu, cărora li se dă asigurarea că nu le va lipsi niciun lucru bun. Dar este lucrată, în împlinirea efectivă a făgăduinței, pentru cei ce au încredere în El — care prin credință apucă făgăduința, o pun în acțiune și trag pentru ei înșiși binefacerile și mângâierea ei. Dacă ceea ce este păstrat pentru noi în comorile legământului veșnic nu este lucrat pentru noi, este vina noastră, pentru că nu credem. Dar cei ce au încredere în Dumnezeu, după cum au mângâierea bunătății Sale în propriile lor piepturi, tot așa au și creditul ei (și creditul unei averi merge departe cu unii); este lucrată pentru ei înaintea fiilor oamenilor. Bunătatea lui Dumnezeu față de ei pune o onoare asupra lor și îndepărtează ocara lor; căci toți cei ce îi văd vor recunoaște despre ei că sunt sămânța pe care Domnul a binecuvântat-o, Isa. LXI,9.
Considerați
Considerare
Henry încheie secțiunea descriind locul tainic de ascundere pe care Dumnezeu îl oferă poporului Său.
2. Dumnezeu păzește omul și fiara; dar El este, într-un mod special, ocrotitorul poporului Său (v. 20): Tu îi vei ascunde. După cum bunătatea Sa este ascunsă și rezervată pentru ei, tot așa și ei sunt ascunși și păstrați pentru ea. Sfinții sunt cei ascunși ai lui Dumnezeu. Vezi aici, (1.) Primejdia în care se află, care vine din mândria omului și din cearta limbilor; oamenii mândri se laudă peste ei și ar vrea să-i calce în picioare și să-i zdrobească; oamenii certăreți se ceartă cu ei; și, când limbile sunt în ceartă, oamenii buni adesea au de suferit. Mândria oamenilor le pune în primejdie libertatea; cearta limbilor în dispute perverse pune în primejdie adevărul. Dar, (2.) Vezi apărarea sub care se află: Tu îi vei ascunde în taina prezenței Tale, într-un cort. Providența lui Dumnezeu îi va ține în siguranță de răutatea vrăjmașilor lor. El are multe căi de a-i ocroti. Când Baruc și Ieremia au fost căutați, Domnul i-a ascuns, Ier. XXXVI,26. Harul lui Dumnezeu îi va ține în siguranță de răul judecăților care sunt afară; pentru ei acestea nu au ac; și vor fi ascunși în ziua mâniei Domnului, căci nu este mânie asupra lor. Mângâierile Sale îi vor ține ușori și voioși; sanctuarul Său, unde au comuniune cu El, îi ocrotește de săgețile de foc ale terorii și ispitei; iar locuințele din casa Sa de sus vor fi curând, vor fi veșnic, locul lor de ascundere de orice primejdie și frică.
Răspunde
Răspuns
1. Unde, în împrejurările tale actuale, te invită Domnul să-ți încredințezi duhul mai deplin în mâinile Sale?
2. Cum ar putea memoria izbăvirilor trecute să-ți întărească speranța când te înconjoară frica sau ocara?
3. În ce mod practic poți odihni astăzi în bunătatea pe care Dumnezeu a păstrat-o pentru cei ce au încredere în El?
Roagă-te
Rugăciune
Tată Milostiv, îți încredințăm duhurile noastre în mâinile Tale astăzi, încrezându-ne că vremurile noastre se odihnesc în siguranță în grija Ta suverană. Ascunde-ne în taina prezenței Tale când necazul se apropie, și înconjoară-ne cu bunătatea care curge din dragostea Ta statornică și din mila Ta iertătoare. Întărește-ne prin Duhul Tău să nădăjduim doar în Tine. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →