← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iacov

Iacov 4 — cu Ioan Calvin

Iacov 4Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la comentariul lui Ioan Calvin despre capitolul 4 din Iacov, unde Reformatorul analizează cu atenție rădăcinile conflictului, pericolele prieteniei cu lumea și calea dependenței umile de Dumnezeu. Perspectivele lui Calvin ne ghidează prin avertismentele apostolului împotriva dorințelor necontrolate și a prezumției, arătând cum adevărata pace curge din supunerea față de Domnul. Pe măsură ce ascultăm expunerea sa verset cu verset, suntem invitați să ne examinăm propriile inimi și să ne reordonăm afecțiunile spre cer. Această lecție oferă atât claritate doctrinară cât și aplicare practică pentru credincioșii care caută să trăiască cu înțelepciune într-o epocă plină de conflicte.
Citește

Citire

Pregătește-ți inima pe măsură ce citim capitolul 4 din Iacov în întregime. Ascultă provocările directe ale apostolului privind certurile, ambițiile egoiste și chemarea de a te apropia de Dumnezeu. Lasă textul să-ți cerceteze motivele și să expună orice prietenie cu lumea care concurează cu loialitatea față de Hristos. Citește încet și cu rugăciune, cerând Duhului să lumineze fiecare verset înainte de a ne întoarce la expunerea lui Calvin.
Studiu
Calvin începe prin a aborda sursa războaielor și a certurilor. 1 De unde vin războaiele. Deoarece vorbise despre pace și le reamintise că viciile trebuie exterminate în așa fel încât să se păstreze pacea, ajunge acum la certurile lor, prin care creau confuzie între ei; și arată că acestea izvorau din dorințele invidioase și din pofte, mai degrabă decât dintr-o râvnă pentru ceea ce era drept și corect; căci dacă fiecare ar observa moderația, nu s-ar tulbura și nu s-ar supăra unii pe alții. Aveau conflicte aprinse, deoarece poftele lor erau lăsate să domine necontrolate. Despre versetele următoare, Calvin examinează consecințele poftelor necontrolate. Unele manuscrise au phoneuete, 'ucideți'; dar nu mă îndoiesc că trebuie să citim phthoneite, 'invidiați', așa cum l-am redat; căci verbul 'a ucide' nu se potrivește deloc cu contextul. [130] Luptați: nu se referă la acele războaie și lupte în care oamenii se angajează cu săbii trase, ci la certurile violente care domneau printre ei. Nu au tras niciun folos din astfel de certuri, căci afirmă că au primit pedeapsa propriei răutăți. Dumnezeu, într-adevăr, pe care nu-L recunoșteau ca autor al binecuvântărilor, i-a dezamăgit pe drept. Căci atunci când se certau în moduri atât de nelegiuite, căutau să se îmbogățească prin favoarea Satanei mai degrabă decât prin favoarea lui Dumnezeu. Unul prin înșelăciune, altul prin violență, unul prin calomnii, și toți prin arte rele sau nelegiuite, se străduiau pentru fericire. Căutau deci să fie fericiți, dar nu prin Dumnezeu. Nu era de mirare că au fost zădărniciți în eforturile lor, deoarece niciun succes nu poate fi așteptat decât prin binecuvântările lui Dumnezeu singur. Calvin se îndreaptă apoi spre motivele pentru care rugăciunile rămân fără răspuns. 3 Cereți și nu primiți. Merge mai departe: deși cereau, totuși li se refuza pe merit; pentru că voiau să-L facă pe Dumnezeu slujitorul propriilor pofte. Căci nu puneau nicio limită dorințelor lor, așa cum poruncise El; ci își dădeau o libertate neînfrânată, încât să ceară acele lucruri de care omul, conștient de ceea ce este drept, ar trebui mai ales să se rușineze. Pliniu undeva ridiculizează această impudoare, că oamenii abuzează atât de rău urechile lui Dumnezeu. Cu atât mai puțin tolerabil este un astfel de lucru la creștini, care au primit regula rugăciunii de la Stăpânul lor ceresc.
Considerați

Considerare

În considerarea chemării la smerenie, Calvin leagă supunerea de primirea harului lui Dumnezeu. 7 Supuneți-vă. Supunerea pe care o recomandă este aceea a smereniei; căci nu ne îndeamnă în general să ascultăm de Dumnezeu, ci cere supunere; căci Duhul lui Dumnezeu se odihnește pe cei smeriți și blânzi. (Isaia 57:15.) Din acest motiv folosește particula ilativă. Căci, după ce declarase că Duhul lui Dumnezeu este darnic în a-Și spori darurile, de aici concluzionează că trebuie să lăsăm deoparte invidia și să ne supunem lui Dumnezeu.
Răspunde

Răspuns

Unde urmăresc cel mai des conflictele din relațiile mele până la dorințe necontrolate mai degrabă decât la o râvnă dreaptă? Cum s-ar putea schimba rugăciunile mele dacă mi-aș supune mai întâi dorințele voii lui Dumnezeu în loc să caut să-I îndoi voia după a mea? În ce domeniu al vieții presupun asupra zilei de mâine fără a recunoaște cu smerenie permisiunea suverană a Domnului?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, care dai mai mult har celor smeriți și Te împotrivești celor mândri, supune inimile noastre ca să se supună voii Tale suverane, să rezistăm diavolului și să ne apropiem cu mâini curate și inimi curate. Păzește-ne de prietenia cu lumea și de a ne încrede în ziua de mâine, ca să trăim ca aceia ale căror vremuri sunt în mâna Ta și a căror nădejde se odihnește în îndurările legământului lui Hristos. Prin Duhul Tău, dă-ne pocăință adevărată și credință statornică până Te vom vedea față în față. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →