Eterniseed › Curriculum › Eclesiastul
Eclesiastul 3-4 — cu Whedon
Deschidere
În spiritul cercetării metodiste episcopale și al speranței arminiene, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament. Expunerea atentă a lui Whedon asupra capitolelor 3 și 4 din Eclesiastul ne ghidează prin anotimpurile rânduite ale vieții și limitele strădaniei umane. Cuvintele sale invită la o reflecție sobră asupra ordinii divine și la chemarea la o rezistență credincioasă. Ascultăm cu reverență, încrezându-ne că același Dumnezeu care stabilește timpurile acordă și harul de a umbla în ele.
Citește
Citire
Cu inimile deschise către Duhul, să citim capitolele 3 și 4 din Eclesiastul. Să luăm aminte la ritmul anotimpurilor, la povara nedreptății și la sfatul liniștit de a primi fiecare zi din mâna lui Dumnezeu. Fie ca citirea să ne întărească sufletele și să ne pregătească pentru studiul care urmează.
Studiu
Whedon deschide secțiunea îndreptându-se către anotimpurile rânduite din versetul întâi.
Versetul 1. 1. La orice lucru Mai bine: La orice întreprindere sau angajament. Anotimp... timp Desemnând un timp fix, un anotimp rânduit. Marele Rânduitor a echilibrat treburile omenești stabilind un lucru împotriva altuia și scriind această lege a schimbării asupra împărățiilor animală și vegetală, asupra proceselor naturii neînsuflețite și asupra instinctelor și judecăților omenirii.El desfășoară apoi așezarea divină a veșniciei în inima omenească la versetul unsprezece.
Versetul 11. 11. A făcut toate lucrurile frumoase Inferența lui Kohelet cu privire la planul lui Dumnezeu pentru om se încălzește până la frumusețe poetică. Fiecare element al acestuia este 'frumos' în locul și ordinea sa intenționată. Cuvântul tradus prin lume este singurul cuvânt ebraic pentru timpul nemăsurat, adică veșnicia. Au fost date multe păreri diferite asupra acestui cuvânt. Unii savanți excelenți au crezut că ar fi trebuit să fie un cuvânt găsit acum în arabă, elem, însemnând inteligență, în loc de 'olam. Dar cel mai simplu este aici cel mai bun. Dumnezeu nu numai că a rânduit bine această 'lume', ci a pus în inima omului un simț și o înțelegere a ceea ce este dincolo de viață și timp. Așa încât Aceste cuvinte ar trebui să fie, dar că. Engleza nu are niciun cuvânt care să transmită ideea de exclusivitate atât de particular ca ebraicul folosit aici; totuși 'dar că' se apropie cel mai mult. Ideea este că armonia rânduielilor divine pentru om și relația sa cu viitorul nemăsurat ar fi clară și practicabilă, dar că omul nu ia în considerare și nu studiază întregul plan al lui Dumnezeu de la început până la... sfârșit.Whedon înaintează apoi către asigurarea judecății finale din versetul șaptesprezece.
Versetul 17. 17. Dumnezeu va judeca Gândul unei judecăți finale este introdus aici nu atât ca o chestiune de credință calmă, cât ca apucarea unei inimi descurajate și disperate care se agață de ceea ce mângâiere poate da instinctul unei judecăți și așezări finale. Cuvântul acolo, după timp, trebuie înțeles ca însoțit de un gest spre cer și înainte; căci aluzia trebuie să fie la judecata generală viitoare.
Considerați
Considerare
Whedon încheie capitolul cântărind bucuria prezentă care rămâne atunci când speranța viitoare este încă acoperită.
Versetul 22. 22. De aceea Văzând, deci, că stăpânirea omului este doar asupra prezentului și nimeni nu-i poate dezvălui viitorul, ce rămâne decât să se bucure de prezent, scoțând din el tot binele pe care îl poate da? Punctul de vedere atins acum este cu siguranță foarte sumbru și descurajant. Nu este, să ne amintim, încheierea întregii chestiuni. Scriitorul nu este acum departe de starea de spirit în care Hamlet rostește solilocviul său trist și frumos: el discută 'miile de șocuri firești la care este moștenitor trupul', 'întârzierea legii', 'a mârâi și a transpira sub o viață obositoare', fără mângâiere din nimic după moarte, acea 'țară nedescoperită de la ale cărei hotare nu se întoarce niciun călător'; doar că Kohelet, în loc să fie împins la disperare, primește sfatul mai înțelept al rezistenței curajoase și al bucuriei vesele de ceea ce bine poate conține totuși o stare atât de tristă.
Răspunde
Răspuns
Cum modelează ordinea fixă a anotimpurilor încrederea ta în providența lui Dumnezeu astăzi? În ce feluri ar putea chemarea de a primi fiecare zi ca dar să te ferească de strădania neliniștită? Unde aduce speranța judecății finale curaj în mijlocul nedreptății prezente?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule milostiv, care ai rânduit un timp pentru orice scop sub cer, dă-ne harul să ne odihnim în rânduielile tale înțelepte. Când greutatea schimbării apasă tare, întărește-ne inimile prin făgăduința iubirii tale neschimbătoare. Învață-ne să ne numărăm zilele cum se cuvine, primind fiecare parte din mâna ta cu mulțumire. Fie ca speranța judecății drepte să ne susțină în orice încercare și să umblăm ca unii care aparținem ție. Prin Hristos Domnul nostru, amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →