Eterniseed › Curriculum › 2 Corinteni
Întristarea după Dumnezeu care lucrează pocăință spre mântuire
Deschidere
Rănindu-i pe corinteni cu o scrisoare aspră, Pavel leagă acum rana. Nu regretă durerea pe care a pricinuit-o, din pricina roadelor pe care le-a adus: 'acum mă bucur, nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că v-ați întristat spre pocăință'. Aici el face una dintre cele mai ascuțite și mai vindecătoare deosebiri ale Scripturii — între două feluri de întristare. 'Căci întristarea după Dumnezeu lucrează pocăință spre mântuire, de care nu trebuie să ne pocăim: dar întristarea lumii lucrează moarte'. O durere mântuiește; alta ucide. Hrisostom, marele doctor al sufletelor pocăite, zăbovește asupra acestei intervenții cu duioșie, asemănându-l pe Pavel cu un tată care, după ce a lăsat cuțitul să-și facă lucrarea dureroasă, nu se teme apoi să liniștească copilul. Capitolul este un portret al pocăinței făcute cum se cuvine — o întristare care nu duce la deznădejde, ci la grijă stăruitoare, la curățirea conștiinței, la frică sfântă și în cele din urmă la bucurie.
Citește
Citire
Citiți 2 Corinteni 7 — având făgăduințele, 'să ne curățim pe noi înșine de toată întinarea cărnii și a duhului, desăvârșind sfințenia în frica lui Dumnezeu'; 'deschideți-vă inimile față de noi: n-am nedreptățit pe nimeni'; sunteți în inimile noastre ca să murim și să trăim împreună; mângâierea lui Pavel la venirea lui Tit, care i-a spus despre dorul, plânsul și râvna lor; 'deși v-am întristat printr-o scrisoare, nu mă pocăiesc'; 'mă bucur… că v-ați întristat spre pocăință: căci v-ați întristat după voia lui Dumnezeu'; 'căci întristarea după Dumnezeu lucrează pocăință spre mântuire, de care nu trebuie să ne pocăim: dar întristarea lumii lucrează moarte'; 'ce grijă stăruitoare a lucrat în voi, da, ce curățire de sine, da, ce indignare, da, ce frică'; și bucuria lui Tit, al cărui duh a fost înviorat de ei toți.
Studiu
Pavel nu spune că întristarea este întotdeauna bună — el o cerne cu grijă. Hrisostom îl privește cum o face:
Și apoi filosofează despre ea, arătând că întristarea nu este în toate cazurile un lucru dureros, ci când este lumească.Durerea pentru banii pierduți, pentru reputația pierdută, pentru loviturile simple ale vieții — aceasta lucrează moarte, căci nu schimbă nimic din ceea ce plânge. Dar există o durere care este leac, singura care vindecă tocmai lucrul pe care îl jelește. Hrisostom o numește exact:
Căci numai în privința păcatelor este întristarea un lucru folositor. Cel ce plânge pentru bogăție nu-și recuperează pierderea, iar cel ce plânge pentru morți nu-i învie; dar cel ce se întristează pentru păcatele sale le face să scadă și să dispară. Aceasta este marea milostivire ascunsă în întristarea după Dumnezeu: este singura durere care își dizolvă propria cauză și de aceea 'nu trebuie să ne pocăim de ea'.
Considerați
Considerare
Ceea ce deosebește întristarea după Dumnezeu este că nu lasă niciun gust amar de regret. Întristarea lumească îi împinge pe oameni la exces și apoi îi osândește pentru că s-au întristat; dar sufletul care a plâns pentru păcatul său nu-și dorește niciodată să fi plâns mai puțin. Hrisostom enunță limpede contrastul:
Dar întristarea după Dumnezeu este contrariul— ea nu osândește pe cel ce plânge pentru că plânge și nu sfârșește în moarte, ci în mântuire care nu aduce remușcare. Iar rodul unei asemenea întristări nu este o paralizie, ci o înviere: Pavel enumeră grija stăruitoare, curățirea de sine, indignarea, frica, dorul, râvna pe care le-a lucrat în corinteni. Tot așa, când a venit Tit, Hrisostom observă cum corintenii îl iubiseră pe învățătorul lor ca pe un tată și se temuseră de el ca de un stăpânitor deodată —
nici frica nu întuneca dragostea, nici dragostea nu slăbea frica. Așa este echilibrul unui suflet care se pocăiește cum se cuvine: cald în dragoste, dar tremurând în evlavie; întristat pentru păcat, dar viu cu hotărâre nouă.
Răspunde
Răspuns
Încercați întristările inimii voastre după deosebirea lui Pavel. Unele dintre durerile voastre sunt lumești — pentru bani, pentru cinstea rănită, pentru rănile obișnuite ale vieții — și acestea 'lucrează moarte', ne schimbând nimic, amărând totul. Dar există o durere care vindecă: întristarea pentru păcatele voastre. Hrisostom spune că este 'singura' care folosește, pentru că face ca lucrul pe care îl plânge 'să scadă și să dispară'. Nu fugiți de acea durere sfântă și nu o lăsați să se strice în deznădejde, căci întristarea după Dumnezeu este 'contrariul' întristării lumești — nu lasă niciun regret în urmă, ci doar mântuire. Și luați aminte la ce trebuie să producă în voi: nu o greutate vagă, ci grijă stăruitoare, o curățire a conștiinței, o frică sfântă de Dumnezeu, râvnă proaspătă pentru ceea ce este drept. Lăsați-vă pocăința să arate astfel — și lăsați-o să țină împreună dragostea și evlavia, temându-vă de Dumnezeu ca de un Tată, iubindu-L ca un copil.
Roagă-te
Rugăciune
O, Dumnezeule, doctorul sufletelor pocăite, care prefaci întristarea copiilor Tăi în vindecare și nu în moarte: dăruiește-mi întristarea după Dumnezeu care lucrează pocăință spre mântuire și izbăvește-mă de întristarea lumii care lucrează numai moarte. Fă-mă să plâng nu pentru lucrurile pierdute care nu pot fi recuperate, ci pentru păcatele mele, ca ele să scadă și să dispară înaintea milei Tale. Fă pocăința mea rodnică în grijă stăruitoare, în curățirea conștiinței, în frică sfântă și în râvnă înnoită; și păstrează în mine atât dragostea cât și evlavia, ca să mă tem de Tine ca de un Tată și să Te iubesc ca pe Tatăl meu. Curățește-mă de toată întinarea cărnii și a duhului, desăvârșind sfințenia în frica Ta; prin Hristos Domnul nostru, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →