Eterniseed › Curriculum › 2 Samuel
Curat de sângele nevinovat: Regele care nu va domni prin crimă
Deschidere
Pe măsură ce casa lui Saul slăbește și casa lui David se întărește, Abner — marele căpitan al lui Saul — trece de partea lui David și se angajează să aducă tot Israelul sub stăpânirea acestuia. Dar înainte ca împărăția să poată fi întregită, două crime pătează drumul spre tron, iar capitolele se învârt în jurul unei singure întrebări: va pune David mâna pe coroană prin sânge sau își va păstra mâinile curate? Ioab, care avea toate motivele invidiei, îl trage pe Abner deoparte și îl ucide sub pretextul răzbunării fratelui său Asael. Fericitul Teodoret din Cir vede dincolo de pretext adevărata cauză: nu dreptatea, ci invidia, nu răzbunarea, ci iubirea de putere, căci Ioab se temea ca Abner să nu fie cinstit cu comanda pe care o râvnea el. Iar răspunsul lui David este miezul chestiunii. Regele care era desăvârșit în toate a jelit pe cel ucis pe nedrept și l-a încărcat pe ucigaș cu blesteme solemne, declarându-se pe sine și împărăția sa nevinovați înaintea Domnului de sângele lui Abner. Când ucigașii lui Isboșet vin purtând capul fiului lui Saul, socotind că îi dau lui David o împărăție întreagă, el poruncește să fie omorâți și dă capul rivalului său o înmormântare cinstită. Portretul făcut de Teodoret este al unui rege drept care nu vrea să fie făcut rege prin crimă — și astfel un adevărat chip al Domnului Hristos, care și-a întemeiat Împărăția nu prin vărsarea sângelui vrăjmașilor Săi, ci prin vărsarea propriului Său sânge, și al cărui tron, fiind curat de orice nedreptate, stă în veci.
Citește
Citire
Citiți 2 Samuel 3–4. „A fost război îndelungat între casa lui Saul și casa lui David: dar David se întărea tot mai mult, iar casa lui Saul slăbea tot mai mult.” Abner se certa cu Isboșet și vine la David la Hebron, făgăduind „să aducă tot Israelul la tine”. David îl primește în pace și îl trimite. Dar Ioab se întoarce, îl ia pe Abner deoparte „ca să vorbească cu el în liniște și l-a lovit acolo… pentru sângele lui Asael, fratele său”. David, auzind aceasta, strigă: „Eu și împărăția mea suntem nevinovați înaintea Domnului pentru totdeauna de sângele lui Abner, fiul lui Ner: să cadă asupra capului lui Ioab și asupra casei tatălui său”. El poruncește jale, urmează sicriul plângând și se tânguie: „A murit Abner cum moare un nebun? Mâinile tale nu erau legate, nici picioarele tale puse în fiare: cum cade un om înaintea celor răi, așa ai căzut și tu”. Și „tot poporul a luat seama la aceasta și i-a plăcut”. Apoi doi bărbați îl ucid pe Isboșet în patul său și îi aduc capul la Hebron, așteptând răsplată; dar David răspunde: „Când mi-a spus cineva, zicând: Iată, Saul a murit… l-am prins și l-am omorât… Cu cât mai mult, când niște oameni răi au ucis un om drept în casa lui, în patul lui?” — și poruncește să fie executați, iar capul lui Isboșet să fie înmormântat cu cinste.
Studiu
Teodoret pune întrebarea simplă — de ce l-a ucis Ioab pe Abner? — și refuză răspunsul ușor pe care Ioab însuși l-a dat. Răzbunarea lui Asael era doar un pretext; adevăratul izvor al crimei era invidia și setea de putere, căci Ioab știa că Abner va fi răsplătit cu comanda pe care o dorea pentru sine:
Pretextul său a fost uciderea lui Asael, dar adevărata cauză a fost invidia.Și astfel, spune Teodoret, crima a fost înarmată de ambiție:
Iubirea de putere, așadar, l-a înarmat pentru crimă.Împotriva acestora Teodoret pune purtarea regelui, în care găsește o integritate deplină: David nu a luat parte la crimă și nici nu a profitat de ea, ci a jelit victima și a blestemat pe autor:
Dar regele, care era desăvârșit în toate, a jelit pe cel ucis pe nedrept și l-a supus pe cel ce l-a ucis pe nedrept la multe și felurite blesteme.În tânguirea sa Teodoret aude pe David cântărindu-și cuvintele cu dreptate, jelind pe Abner nu ca pe un Nabal lovit pe drept de Dumnezeu, ci ca pe unul viteaz și nevinovat — nu legat sau în fiare ca un prizonier de război, ci doborât printr-o prietenie prefăcută.
Considerați
Considerare
Întreaga mișcare a acestor capitole este facerea unui rege care refuză să fie făcut prin crimă. De două ori tronul i se oferă lui David prin sânge — moartea lui Abner i-ar fi îndepărtat rivalii, moartea lui Isboșet i-ar fi dat împărăția întreagă — și de două ori David se întoarce de la sânge și spre dreptate, jelind pe cei uciși, blestemând sau executând pe ucigași, declarându-se „nevinovat înaintea Domnului pentru totdeauna”. Teodoret notează că însăși durerea regelui i-a atras pe oameni la el, căci o durere cinstită pentru o moarte nedreaptă este un fel de mărturie:
Regele, întristat, a jelit; iar jalea a sporit bunăvoința poporului.Iar când ucigașii lui Isboșet au venit așteptând răsplată, David i-a executat, totuși nu a lăsat ca ura sa să-l urmărească pe rivalul său dincolo de moarte, ci l-a înmormântat cu cinste:
Dar în timp ce i-a ucis astfel, a dat capul vrăjmașului său unei înmormântări cinstite.Citirea atentă a lui Teodoret asupra motivelor — invidia sub pretext, iubirea de putere înarmând mâna — nu face decât să accentueze contrastul: acolo unde inima lui Ioab era îndreptată spre avantaj, inima lui David era îndreptată spre nevinovăție. Și aici istoria se deschide, cum se întâmplă totdeauna pentru părinții antiohieni, spre Fiul lui David. Căci și Domnul Hristos a venit la un tron, și Lui i s-ar fi putut lua o împărăție prin forță: ar fi putut chema legiuni de îngeri, ucenicii Săi erau gata să ia sabia. Dar El a mustrat sabia în Ghetsimani, a vindecat urechea pe care Petru o tăiase și S-a dus la Împărăția Sa nu prin vărsarea sângelui vrăjmașilor, ci prin revărsarea propriului Său sânge. Tronul pe care David nu a vrut să-l păteze este chipul tronului pe care Hristos l-a întemeiat în desăvârșită dreptate — o Împărăție „nu din lumea aceasta”, care nu a luptat (Ioan 18:36), și care de aceea dăinuiește în veci. Pilat nu a găsit nicio vină în El; David a putut să se declare nevinovat de sângele lui Abner; iar Împăratul împăraților domnește curat de orice nedreptate, biruind nu prin ucidere, ci prin a fi ucis și înviind.
Răspunde
Răspuns
Cercetează pretextele pe care le fabrică propria ta inimă. Ioab și-a spus sieși și lumii că răzbuna un frate; Teodoret numește adevărul — era invidia, iar iubirea de putere i-a înarmat mâna. Cât de des îmbrăcăm ambiția, resentimentul sau propria înaintare în limbajul dreptății și al datoriei, și astfel săvârșim cu bună conștiință ceea ce Dumnezeu nu va binecuvânta? Învață de la David să dorești mâini curate mai mult decât premiul. Erau coroane la îndemâna lui pe care nu voia să le atingă pentru că sângele zăcea pe ele; sunt înaintări la îndemâna ta pe care nu trebuie să le iei pentru că ar costa binele altuia sau propria ta integritate. Nu te lăsa făcut mare prin ruina nimănui. Iar când nu poți pedepsi răul făcut de cei „prea tari” pentru tine, fă ca David: încredințează lucrul lui Dumnezeu — „Domnul va răsplăti pe cel ce face răul după răutatea lui” — și refuză să lași amărăciunea să te transforme în ceea ce urăști. Jelește ce trebuie jelit, cinstește chiar și un rival căzut, păstrează-ți conștiința nevinovată înaintea Domnului. Astfel vei merge spre orice tron pe care ți l-a rânduit Dumnezeu — în casa ta, în lucrarea ta, în chemarea ta — pe drumul pe care a mers Fiul lui David: nu prin răpire, nu prin uciderea trupului sau a numelui, ci prin dreptate, singura care face o împărăție care dăinuiește.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, Judecător drept, care l-ai ținut pe slujitorul Tău David nevinovat de sânge nevinovat și nu ai îngăduit să fie făcut rege prin crimă, și care în Fiul Tău ai întemeiat o Împărăție nu prin sabie, ci prin revărsarea preacinstitului Tău sânge: curățește inima mea de orice pretext prin care îmbrac invidia ca dreptate și ambiția ca datorie. Dă-mi mâini curate, ca să nu fiu făcut mare prin ruina altuia, nici să răpesc prin nedreptate ceea ce numai Tu trebuie să dai. Când nu pot îndrepta nedreptățile făcute de cei prea tari pentru mine, învață-mă să încredințez toată răzbunarea în mâinile Tale și să-mi țin sufletul liber de amărăciune. Lasă-mă să jelesc ce trebuie jelit și să cinstesc chiar și un adversar căzut, mergând spre orice tron rânduit pe drumul dreptății singure. Căci Împărăția Ta, Hristoase, este așezată în veci pentru că este curată de orice nedreptate; domnește astfel în mine. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, cu Tatăl și cu Duhul preasfânt, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →