Eterniseed › Curriculum › Judecători
Judecători 15-16 — cu Simeon
Deschidere
În spiritul căii de mijloc, ne îndreptăm astăzi spre Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a teologiei exegetice modelată de decenii de predicare credincioasă la Cambridge. De-a lungul volumelor sale numeroase, Simeon îndrumă constant Biserica spre sensul limpede al Scripturii, ținând totodată strâns de marile adevăruri evanghelice ale harului și pocăinței. În lecția de față, el ne conduce prin capitolele finale ale Judecătorilor, invitându-ne să medităm la viața tainică a lui Samson sub vechea rânduială și să primim avertismentele și mângâierile care mai vorbesc și astăzi Bisericii.
Citește
Citire
Să ascultăm acum cuvântul lui Dumnezeu din Judecători capitolele cincisprezece și șaisprezece. Pe măsură ce se desfășoară povestirea faptelor lui Samson, a robiei sale și a rugăciunii sale de la sfârșit, cerem Duhului Sfânt să ne deschidă inimile, ca să primim și avertismentele solemne și îndurările sigure puse înaintea noastră în aceste pagini străvechi.
Studiu
Simeon deschide cuvântarea așezând credința consemnată a lui Samson alături de tulburările evidente ale vieții sale.
Samson a fost ridicat de Dumnezeu anume ca să pedepsească pe asupritorii lui Israel: și a fost întărit de Dumnezeu ca să înfăptuiască prin propriul său braț ceea ce părea să ceară strădaniile unite ale întregii națiuni. Faptul că este consemnat ca om al credinței și al evlaviei dă un interes deosebit istoriei sale; căci este greu de înțeles cum pot fi unite asemenea nepotriviri într-o singură persoană. Nu trebuie totuși să încercăm să-i acoperim nelegiuirile pentru că a fost sfânt; nici nu trebuie să contrazicem pe un apostol inspirat pentru că a fost păcătos: trebuie mai degrabă să cercetăm părțile diferite ale purtării sale, ca să putem forma o judecată dreaptă asupra caracterului său: și vom găsi că osteneala noastră este bine răsplătită prin multe lecții folositoare pe care ni le va oferi istoria sa. Să considerăm deci, I. Caracterul său — Trebuie mărturisit că a fost mult ce nu era în rânduială la el. Se vede că a fost prea mult stăpânit de, 1.El întreabă apoi cum poate un astfel de om să fie totuși numărat printre sfinți.
Dar acum puterea îi pierise; și filistenii l-au prins, i-au scos ochii, l-au legat cu lanțuri de aramă și l-au pus să macine într-o închisoare. Ce pildă înfricoșătoare este aici a nenorocirilor ce urmează după pofta neînfrânată! Rătăcirea pe care o produce este dincolo de orice închipuire. Într-adevăr, lanțurile de aramă nu formau o legătură mai tare pentru picioarele sale decât o fac patimile necontrolate pentru sufletele oamenilor. Chiar rațiunea și bunul-simț par adesea să-i părăsească pe cei aflați sub influența lor; astfel încât, cu pieirea vremelnică și veșnică înaintea ochilor, ei se aruncă înainte, până își aduc asupra lor nenorocirile pe care nu voiau să le evite.] Cum poate fi socotit sfânt în mijlocul a toată această nelegiuire? [Trebuie să ținem seama de rânduiala sub care a trăit și de întunericul deosebit al vremurilor sale. Dar să nu îndrăznim a îndreptăți o astfel de purtare ca a sa!Ajungând în cele din urmă la sfârșitul zilelor lui Samson, Simeon meditează la rugăciunea înălțată în templul lui Dagon.
Mii de bărbați și femei de seamă ai lor erau adunați în acel loc, iar alte trei mii pe acoperiș; și Samson a fost scos afară, ca să fie făcut obiect de râs și de triumf profan. Atunci Samson a înălțat această rugăciune și s-a dăruit de bunăvoie morții, ca să fie unealtă a răzbunării lui Dumnezeu asupra lor. Locul era susținut de doi stâlpi alăturați: și Dumnezeu l-a înzestrat, printr-un efort minunat de putere, să doboare stâlpii într-o clipă și astfel să răstoarne dintr-odată toată adunarea. El a căzut și el în ruina comună: dar în moartea sa ne amintește de acel Mântuitor adorabil care 'a biruit asupra începătoriilor și stăpâniilor pe cruce' și 'prin moarte a biruit pe cel ce avea puterea morții și a izbăvit pe cei care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor'. Aici nu putem decât să medităm la folosul necazului.
Considerați
Considerare
În ultima sa mișcare, Simeon extrage din întreaga istorie un cuvânt de puternică îmbărbătare pentru orice suflet pocăit.
Dar, dacă unii doresc să se smerească pentru păcat înaintea lui Dumnezeu, să nu deznădăjduiască de îndurare: să aștepte mai degrabă ca Dumnezeu, care se bucură de îndurare, să le fie milostiv; să le răcorească sufletele ostenite în cea mai adâncă strâmtorare a lor [Nota: Isaia 41:17-18.]; și ca, înainte de a-i lua de aici, să le dea biruință asupra tuturor vrăjmașilor lor sufletești; astfel încât, cu suflarea cea din urmă, să cânte: 'Mulțumiri lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Iisus Hristos!'
Răspunde
Răspuns
Unde văd în propria mea viață același amestec de râvnă și voință proprie care l-a marcat pe Samson înainte de smerirea sa? Cum a folosit Domnul necazul, așa cum a făcut cu Samson, ca să mă aducă la o pocăință mai adâncă? În ce încercare prezentă sunt chemat să mă arunc din nou asupra îndurării pe care a aflat-o Samson la urmă?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeule, care ai întărit pe robul Tău Samson în ceasul din urmă și ai primit credința sa întoarsă, dă-ne și nouă har să ne întoarcem de la orice încredere mincinoasă și să Te căutăm cu toată inima. Adu-Ți aminte de noi, Te rugăm, în slăbiciunea noastră; întărește-ne numai o dată, ca să biruim împotriva vrăjmașilor sufletelor noastre. Păstreze-ne în amintire căderea lui Samson ca să fim veghetori, iar îndurarea arătată lui la Gaza să ne umple de nădejde. Rânduiește toate necazurile noastre astfel încât să ne ducă la o pocăință mai adâncă și la o încredere mai deplină în Fiul Tău preaiubit, prin care o cerem. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →