Eterniseed › Curriculum › Isaia
Isaia 23-24 — cu Matei Henry
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry oferă o îndrumare constantă prin cuvintele profetice ale lui Isaia. În capitolele 23 și 24, profetul confruntă mândra cetate comercială Tir și apoi lărgește perspectiva asupra întregului pământ sub judecată. Henry ajută cititorii să vadă atât avertismentul particular pentru Tir, cât și chemarea universală la smerenie înaintea lui Dumnezeu. Expunerea sa măsurată ne amintește că gloria pământească se estompează în timp ce scopurile lui Dumnezeu rămân sigure. Pe măsură ce ascultăm perspectivele sale, suntem invitați să examinăm propria noastră încredere în bogăție, putere și securitate. Lecția de astăzi se bazează pe tratarea atentă a lui Henry a acestor capitole pentru ca mesajul antic să poată modela în continuare viața credincioasă.
Citește
Acordă-ți timp acum să citești Isaia 23 și 24 încet și cu rugăciune. Observă bocetul pentru căderea Tirului și imaginea mai largă a tulburărilor globale care urmează. Lasă temele repetate ale mândriei, judecății și restaurării neașteptate să se așeze în inima ta. Cere Duhului să-ți deschidă urechile la ceea ce aceste capitole mai spun poporului lui Dumnezeu astăzi.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a rezuma întreaga profeție a capitolului 23.
Acest capitol se referă la Tir, o cetate antică bogată, situată pe mare și timp de multe veacuri una dintre cele mai renumite cetăți pentru comerț și negoț în acele părți ale lumii. Hotarul seminției lui Așer se învecina cu ea. Vezi Iosua XIX, 29, unde este numită 'cetatea tare Tir'. Rareori o găsim dușman primejdios al lui Israel, dar uneori aliat credincios al acestuia, ca în domniile lui David și Solomon; căci cetățile comerciale își mențin măreția nu prin cucerirea vecinilor, ci prin comerțul cu ei. În acest capitol se prevestește: I. Pustiirea jalnică a Tirului, care a fost împlinită de Nabucodonosor și armata caldeeană, cam în vremea când au distrus Ierusalimul; și au avut o sarcină grea, după cum se vede la Ezechiel XXIX, 18, unde se spune că 'au slujit o slujbă grea împotriva Tirului' și totuși n-au primit plată, v. 1-14. II. Restaurarea Tirului după șaptezeci de ani și întoarcerea tirienilor din robia lor la negoțul lor din nou, v. 15-18.Henry descrie apoi starea înfloritoare a Tirului înainte de căderea sa.
I. Tirul înfloritor. Acest lucru este menționat pentru ca căderea sa să apară cu atât mai sumbră. 1. Negustorii din Sidon, care făceau comerț pe mare, o umpluseră la început, v. 2. Sidonul era cetatea mai veche, situată pe aceeași coastă a mării, la câteva leghe mai la nord, iar Tirul a fost la început doar o colonie a acesteia; dar fiica o întrecuse pe mamă și devenise mult mai importantă. Poate fi o mortificare pentru marile cetăți să se gândească cum au fost umplute la început. 2. Egiptul ajutase foarte mult la ridicarea ei, v. 3. Sihorul era râul Egiptului: prin acel râu și prin oceanul în care se vărsa, egiptenii făceau comerț cu Tirul; iar secerișul acelui râu era venitul ei. Bogățiile mării și câștigurile din mărfurile exportate și importate sunt la fel de mult seceriș pentru cetățile comerciale ca și cel de fân și grâu pentru țară; și uneori secerișul râului se dovedește un venit mai bun decât secerișul pământului. Sau poate fi vorba de toate produsele solului egiptean, cu care oamenii din Tir făceau comerț și care erau secerișul râului Nil, datorându-se revărsării acelui râu. 3. Ea devenise piața națiunilor, marele emporiu al acelei părți a lumii. Oameni din fiecare națiune cunoscută puteau fi găsiți acolo, mai ales în anumite perioade ale anului, când avea loc o întâlnire generală a negustorilor. Acest lucru este dezvoltat de un alt profet, Ezechiel XXVII, 2, 3 etc. Vezi cum mâna celui sârguincios, prin binecuvântarea lui Dumnezeu peste ea, îmbogățește. Tirul a devenit bogat și mare prin hărnicie, deși nu avea alte pluguri în mișcare decât cele care ară apele. 4. Era o cetate veselă, cunoscută pentru veselie și petreceri, v. 7. Cei înclinați puteau găsi acolo tot felul de sporturi și distracții, toate desfătările fiilor și fiicelor oamenilor, baluri, piese de teatru, opere și orice fel de lucru de acest gen la care un om avea chef. Aceasta îi făcea siguri și mândri și îi disprețuiau pe oamenii de la țară, care nu cunoșteau și nu gustau bucurii de acest fel. Aceasta îi făcea de asemenea foarte puțin dispuși să creadă și să ia în seamă avertismentele pe care Dumnezeu le dădea prin slujitorii Săi; erau prea veseli ca să le bage în seamă. Vechiimea ei era de asemenea din zile străvechi și era mândră de aceasta, iar aceasta o ajuta să fie sigură; ca și cum, pentru că fusese cetate din vremuri imemoriale și vechimea ei era din zile străvechi, trebuia să rămână cetate fără sfârșit și dăinuirea ei trebuia să fie până în zilele veșniciei. 5. Era o cetate încoronatoare (v. 8), care se încorona pe sine. Atât de mari erau puterea și pompa magistraților ei, încât încoronau pe cei care depindeau de ea și aveau legături cu ea. Este explicat în cuvintele următoare: Negustorii ei sunt principi și trăiesc ca principii prin ușurința și starea pe care și-o iau; iar negustorii ei, oriunde s-ar duce, sunt cei cinstiți ai pământului, care sunt respectați de toți. Oricât de puțin ar vorbi unii acum despre negustori, se pare că odinioară, și printre națiunile cele mai înțelepte, existau negustori, comercianți și oameni de afaceri care erau cei cinstiți ai pământului.Henry arată apoi că Dumnezeu însuși intenționează și împlinește distrugerea Tirului.
(1.) Dumnezeu va fi autorul ei; este o distrugere de la Cel Atotputernic. Se va întreba (v. 8): 'Cine a luat acest sfat împotriva Tirului? Cine l-a conceput? Cine l-a hotărât? Cine poate găsi în inima lui să pună o cetate atât de măreață și frumoasă în ruine? Și cum este posibil ca ruina ei să fie împlinită?' La aceasta se va răspunde: [1.] Dumnezeu a hotărât-o, Cel care este infinit de înțelept și drept și nu a făcut, nici nu va face vreodată vreun rău vreuneia dintre făpturile Sale (v. 9). Domnul oștirilor, care are toate lucrurile la dispoziția Sa și nu dă socoteală de niciuna dintre lucrările Sale, a hotărât-o. Se va face după sfatul voii Sale; iar ceea ce urmărește El aici este să păteze mândria oricărei slave, să o pângărească, să o profaneze și să o arunce să fie călcată în picioare; și să aducă în dispreț și să facă de disprețuit pe toți cei cinstiți ai pământului, ca să nu se admire pe ei înșiși și să nu fie admirați de alții ca de obicei. Dumnezeu nu a adus acele nenorociri asupra Tirului într-un mod de suveranitate, pentru a arăta o putere arbitrară și irezistibilă; ci a făcut-o pentru a pedepsi pe tirieni pentru mândria lor. Multe alte păcate, fără îndoială, domneau printre ei - idolatrie, senzualitate și asuprire; dar păcatul mândriei este subliniat ca fiind acela care a fost temeiul particular al controversei lui Dumnezeu cu Tirul; căci El se împotrivește celor mândri. Toată lumea observând și fiind surprinsă de pustiirea Tirului, avem aici o explicație a ei. Dumnezeu spune lumii ce a intenționat prin ea. Mai întâi, El a intenționat să convingă pe oameni de deșertăciunea și nesiguranța oricărei slave pământești, să le arate ce lucru ofilit, trecător și pieritor este ea chiar și atunci când pare mai substanțială. Ar fi bine dacă oamenii ar fi învățați temeinic această lecție, chiar dacă ar fi cu prețul unei atât de mari distrugeri. Sunt învățătura și bogăția oamenilor, pompa și puterea lor, interesul și influența lor asupra celor din jur, slava lor? Sunt casele lor mărețe, mobila bogată și înfățișările splendide, slava lor? Privește ruinele Tirului și vezi toată această slavă pătată, murdărită și îngropată în țărână. Cei cinstiți ai cerului vor fi pentru totdeauna astfel; dar vezi pe cei mari ai Tirului, unii fugiți în exil, alții siliți în robie, și toți sărăciți, și vei concluziona că cei cinstiți ai pământului, chiar și cei mai cinstiți, nu știu cât de curând pot fi aduși în dispreț. În al doilea rând, El a intenționat prin aceasta să-i împiedice să fie mândri de acea slavă, să fie umflaţi şi încrezători în dăinuirea ei. Fie ca ruina Tirului să fie un avertisment pentru toate locurile și persoanele să se ferească de mândrie; căci ea proclamă întregii lumi că cel care se înalță pe sine va fi smerit. [2.] Dumnezeu o va face, Cel care are toată puterea în mâna Sa și poate s-o facă cu efect (v. 11): El și-a întins mâna peste mare. A făcut-o de multe ori, martor împărțirea Mării Roșii și înecarea lui Faraon în ea. A zguduit adesea împărățiile care erau mai sigure; și a dat acum poruncă cu privire la această cetate comercială, să distrugă întăriturile ei. Așa cum frumusețea ei nu va mijloci pentru ea, ci aceea va fi pătată, tot așa puterea ei nu o va proteja, ci aceea va fi zdrobită. Dacă cineva socotește ciudat că o cetate atât de bine fortificată și care are atât de mulți aliați puternici să fie atât de total ruinată, să știe că este Domnul oștirilor care a dat poruncă să distrugă întăriturile ei: și cine poate contrazice poruncile Lui sau împiedica împlinirea lor?
Considerați
Consideră
Henry încheie secțiunea întorcându-se la judecățile mai largi anunțate în capitolul 24.
Se recunoaște că aici începe o nouă predică, care continuă până la sfârșitul cap. XXVII. Și în ea profetul, potrivit îndrumărilor primite, face, în multe prețioase făgăduințe, 'spune celui drept: Îi va fi bine'; și, în multe amenințări înfricoșătoare, spune: 'Vai de cel rău, îi va fi rău' (cap. III, 10, 11); și acestea sunt împletite, ca să se ilustreze reciproc. Acest capitol este în mare parte amenințător; și, după cum judecățile amenințate sunt foarte dureroase și grele, tot așa poporul amenințat cu acele judecăți este foarte numeros. Nu este povara vreunei cetăți sau împărății anume, ca cele dinainte, ci povara întregului pământ. Cuvântul înseamnă într-adevăr doar țara, pentru că propria noastră țară este de obicei pentru noi ca tot pământul. Dar este explicat aici printr-un alt cuvânt care nu este atât de limitat; este lumea (v. 4); astfel încât trebuie să cuprindă cel puțin un întreg vecinătate de națiuni. 1. Unii socotesc (și foarte probabil) că este o profeție a marii pustiiri pe care Senacherib și armata sa asiriană aveau s-o facă în curând asupra multor națiuni din acea parte a lumii. 2. Alții o fac să indice pustiirile asemănătoare pe care, aproximativ 100 de ani mai târziu, Nabucodonosor și armatele sale aveau să le facă în aceleași țări, mergând de la o împărăție la alta, nu numai pentru a le cuceri, ci pentru a le ruina și a le pustii; căci aceasta era metoda pe care o luau aceste națiuni răsăritene în războaiele lor. Făgăduințele care sunt amestecate cu amenințările sunt destinate sprijinului și mângâierii poporului lui Dumnezeu în acele vremuri foarte nenorocite. Și, deoarece aici nu sunt numite națiuni anume nici de către cine, nici asupra cărora ar trebui aduse acele pustiiri, nu văd de ce nu ar putea să se refere la ambele evenimente. Ba chiar, Scriptura are multe împliniri și trebuie să-i dăm întreaga ei latitudine; și de aceea înclin să cred că profetul, din acele și asemenea cazuri la care avea un ochi particular, intenționează aici să reprezinte în general starea nenorocită a omenirii și multele mizerii la care viața omenească este supusă, mai ales cele care însoțesc războaiele națiunilor. Cu siguranță profeții au fost trimiși nu numai să prevestească evenimente anume, ci să formeze mințile oamenilor la virtute și evlavie, și în acest scop profețiile lor au fost scrise și păstrate chiar pentru învățătura noastră, și de aceea nu trebuie privite ca o interpretare particulară. Acum, deoarece o convingere temeinică a deșertăciunii lumii și a insuficienței ei de a ne face fericiți va contribui mult la a ne aduce la Dumnezeu și la a ne scoate afecțiunile către o altă lume, profetul arată aici ce necaz de duh trebuie să ne așteptăm să întâlnim în aceste lucruri, ca să nu ne luăm odihna niciodată în ele, nici să nu ne făgăduim satisfacție nicăieri mai scurt de bucuria de Dumnezeu. În acest capitol avem: I. O amenințare cu judecăți pustiitoare pentru păcat (v. 1-12), la care se adaugă o asigurare că în mijlocul lor oamenii buni vor fi mângâiați, v. 13-15. II. O amenințare ulterioară cu pustiiri asemănătoare (v. 16-22), la care se adaugă o asigurare că în mijlocul tuturor Dumnezeu va fi slăvit.
Răspunde
Unde în viața ta te-ai încrezut în putere sau succes vizibil așa cum a făcut odinioară Tirul? Cum afectează certitudinea că Dumnezeu se împotrivește mândriei felul în care gestionezi lauda sau prosperitatea? În ce mod practic poți oferi resursele și munca ta ca sfințenie Domnului în această săptămână?
Roagă-te
Dumnezeule plin de har, după cum Cuvântul Tău vestește judecata asupra Tirului mândru și zguduirea tuturor puterilor pământești, smerește inimile noastre ca să vedem deșertăciunea slavei omenești și să ne punem nădejdea numai în împărăția Ta veșnică. Păzește-ne de falsele securități care ne orbesc la avertismentele Tale și, prin Duhul Tău, sfințește ostenelele și strădaniile noastre ca jertfe ce-L cinstesc numai pe Hristos. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →