Eterniseed › Curriculum › Ioan
Înălțat pe Arbore
Deschidere
În orele liniștite dinaintea Crucii, Biserica ascultă din nou din Despre Întruparea Cuvântului a Sfântului Atanasie cel Mare. Tatăl alexandrin dezvăluie misterul prin care Viața însăși intră în moarte, nu ca unul învins ci ca cel care învinge. Cuvintele sale luminează scena consemnată de ucenicul iubit, unde Domnul își predă trupul pe arbore. Intrăm în această lecție dorind ca același Cuvânt care a locuit odinioară printre noi să-și facă din nou victoria cunoscută în auzul nostru.
Citește
Citire
Capitolul nouăsprezece din Ioan ne înfățișează ceasul în care Cuvântul întrupat este înălțat. Evanghelistul consemnează detaliile Crucii cu precizie reverentă, invitându-ne să privim ceea ce Atanasie va explica: că această moarte nu a fost un sfârșit obișnuit ci mijlocul rânduit prin care stricăciunea este nimicită și neamurile sunt atrase la Mântuitor.
Studiu
Atanasie plasează mai întâi trupul Domnului în soarta comună a oamenilor, totuși unit cu Cuvântul.
Trupul, deci, împărtășind aceeași fire cu toți, căci era un trup omenesc, deși printr-o minune fără seamăn a fost alcătuit doar dintr-o fecioară, totuși fiind muritor, trebuia să moară de asemenea, potrivit semenilor săi. Dar prin unirea Cuvântului cu el, nu mai era supus stricăciunii după firea sa, ci din pricina Cuvântului care a venit să locuiască ἐπίβασις, compare ἐπιβαίνειν, 43. 4, &c. în el a fost pus în afara atingerii stricăciunii. 5. Și astfel s-au întâmplat două minuni deodată, că moartea tuturor s-a împlinit în trupul Domnului și că moartea și stricăciunea au fost cu totul îndepărtate din pricina Cuvântului care i-a fost unit. Căci era nevoie de moarte și moartea trebuia suferită pentru toți, ca datoria datorată de toți să fie plătită. 6.El arată apoi de ce moartea nu putea rămâne ascunsă sau privată.
Unde-ți este biruința, mormântule?' 3. De ce, s-ar putea spune, dacă era necesar ca El să-și predea trupul morții în locul tuturor, nu l-a lăsat deoparte ca om în taină, în loc să meargă până la a fi răstignit? Căci ar fi fost mai potrivit ca El să-și lase trupul deoparte cu cinste, decât să îndure în chip rușinos o moarte ca aceasta. 4. Acum, ia seama, răspund eu, dacă o astfel de obiecție nu este doar omenească, pe când ceea ce a făcut Mântuitorul este cu adevărat dumnezeiesc și din multe pricini vrednic de dumnezeirea Sa. Mai întâi, pentru că moartea care vine peste oameni vine potrivit slăbiciunii firii lor; căci, neputând rămâne într-o stare, se desfac cu timpul. De aceea, și bolile vin peste ei și se îmbolnăvesc și mor. Dar Domnul nu este slab, ci este Puterea lui Dumnezeu și Cuvântul lui Dumnezeu și Viața însăși. 5.Trecând la felul Crucii înseși, el explică potrivirea ei pentru mântuirea tuturor.
Și atât în răspunsul către cei din afară care își adună argumente pentru ei. Dar dacă vreunul dintre ai noștri întreabă, nu din dragoste de dezbatere, ci din dragoste de învățătură, de ce a suferit moartea în nici un alt chip decât pe Cruce, să i se spună și lui că nici un alt chip decât acesta nu era bun pentru noi și că a fost bine ca Domnul să sufere aceasta pentru noi. 2. Căci dacă El a venit Însuși să poarte blestemul pus peste noi, cum altfel ar fi putut 'deveni Gal. iii. 13. blestem', dacă nu primea moartea rânduită ca blestem? și aceasta este Crucea. Căci exact așa este scris: 'Blestemat Deut. xxi. 23. este cel ce atârnă pe un arbore.' 3. Iar dacă moartea Domnului este răscumpărarea tuturor și prin moartea Sa 'zidul Eph. ii. 14. despărțitor' este dărâmat și chemarea neamurilor este adusă la împlinire, cum ne-ar fi chemat la Sine, dacă nu ar fi fost răstignit? Căci doar pe cruce moare un om cu mâinile întinse.În cele din urmă el prezintă învierea în ziua a treia ca pecetea publică a întregii lucrări.
Moartea pe Cruce, deci, s-a dovedit pentru noi potrivită și cuvenită, iar pricina ei s-a arătat a fi cuvenită în toate privințele; și se poate argumenta pe drept că în nici un alt chip decât prin Cruce nu era drept ca mântuirea tuturor să aibă loc. Căci nici chiar astfel - nici chiar pe Cruce - nu S-a lăsat ascuns; ci cu totul altfel, în timp ce a făcut creația martoră la prezența Făcătorului ei, nu a îngăduit ca templul trupului Său să rămână mult, ci arătându-l doar mort, prin atingerea morții cu el, l-a înviat îndată în ziua a treia, luând ca semn al biruinței și al triumfului asupra morții, nestricăciunea și nepătimirea care au rezultat trupului Său. 2. Căci ar fi putut, chiar îndată după moarte, să-și învie trupul și să-l arate viu; dar nici aceasta Mântuitorul, cu înțeleaptă prevedere, nu a făcut-o. Căci s-ar fi putut spune că nu a murit deloc sau că moartea nu a venit în contact desăvârșit cu El, dacă ar fi arătat Învierea îndată. 3.
Considerați
Considerare
Atanasie duce misterul la culme asemănând pe Mântuitorul cu luptătorul nobil care acceptă orice provocare.
Și după cum un luptător nobil, mare în îndemânare și curaj, nu-și alege adversarii pentru sine, ca nu cumva să ridice bănuiala că se teme de unii dintre ei, ci lasă alegerea privitorilor, și mai ales dacă se întâmplă să fie dușmanii săi, astfel încât împotriva oricui îl vor potrivi, pe acela să-l doboare și să fie crezut superior tuturor; tot așa și Viața tuturor, Domnul și Mântuitorul nostru, chiar Hristos, nu a născocit o moarte pentru trupul Său, ca să nu pară că se teme de vreo altă moarte; ci a primit pe Cruce și a îndurat o moarte pricinuită de alții, și mai ales de dușmanii Săi, pe care ei o socoteau înfricoșătoare și rușinoasă și de neînfruntat; astfel încât și aceasta fiind nimicită, și El Însuși să fie crezut a fi Viața și puterea morții să fie adusă cu totul la nimic. 4. Așadar s-a întâmplat ceva surprinzător și uimitor; căci moartea, pe care ei au socotit-o a o pricinui ca o rușine, a fost de fapt un monument al biruinței împotriva morții înseși.El încheie afirmând că doar Crucea putea împlini nimicirea morții înaintea ochilor tuturor.
Dar ca nu cumva, înviind-o după ce rămăsese mult timp și fusese cu totul stricată, să fie crezut mincinos, ca și cum ar fi schimbat-o cu vreun alt trup - căci un om ar putea din pricina trecerii timpului să se îndoiască de ceea ce vede și să uite ce s-a întâmplat - din această pricină nu a așteptat mai mult de trei zile; nici nu a ținut mult în suspensie pe cei cărora le vorbise despre Înviere: 6. ci în timp ce cuvântul încă răsuna în urechile lor și ochii lor erau încă așteptători și mintea lor în suspensie, și în timp ce cei ce-L omorâseră mai trăiau încă pe pământ și erau de față și puteau mărturisi moartea trupului Domnului, Fiul lui Dumnezeu Însuși, după un interval de trei zile, a arătat trupul Său, odinioară mort, nemuritor și nestricăcios; și s-a făcut vădit tuturor că nu din vreo slăbiciune firească a Cuvântului care locuia în el murise trupul, ci pentru ca în el moartea să fie nimicită prin puterea Mântuitorului.
Răspunde
Răspuns
Cum schimbă vederea trupului Domnului pe Cruce felul în care privesc propria mea muritorie? În ce colț ascuns al vieții mele mai tem încă puterea morții? Unde mă invită Duhul să vestesc astăzi biruința lui Hristos cel înviat?
Roagă-te
Rugăciune
O, Cuvântule al Tatălui, care nu ai refuzat moartea Crucii, dă-ne să stăm cu ucenicul iubit sub trupul Tău înălțat. Fie ca aceeași putere care a nimicit stricăciunea în trupul Tău să lucreze acum în noi, ca să nu mai slujim vechiului vrăjmaș prin frică. Precum i-ai atras pe toți oamenii la Tine pe arbore, atrage și inimile noastre, ca să nu mai trăim pentru noi înșine ci pentru Cel ce a murit și a înviat. Prin rugăciunile Sfântului Atanasie cel Mare, Hristoase Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →