← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Isaia

Isaia 11-12 — cu Ioan Calvin

Isaia 11-12Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la Isaia dezvăluie îndurarea tandră a lui Dumnezeu în mijlocul judecății. Prin viziunea profetului despre un eliberator care va veni, Calvin ne îndreaptă inimile către persoana și lucrarea lui Hristos ca adevărata speranță a fiecărui suflet obosit. Cuvintele sale ne amintesc că chiar și atunci când totul pare ruinat, Domnul păstrează o rămășiță și ridică un Împărat drept. Astăzi ne oprim asupra acestor perspective antice, permițându-le să trezească credința și recunoștința. Duhul care S-a odihnit peste Hristos să Se odihnească și peste noi în timp ce studiem împreună.
Citește

Citire

Întoarce-te acum la capitolele 11 și 12 din Isaia. Citește cu încetineală, ascultând făgăduința vlăstarului din tulpina lui Iesei și a Duhului care Se odihnește peste El. Observă pacea care se întinde peste creație și cântările de mulțumire care se înalță de la cei răscumpărați. Lasă cuvintele să te învăluie înainte de a ne întoarce la expunerea lui Calvin.
Studiu
Calvin deschide studiul abordând nevoia de mângâiere după amenințarea pustiirii. 1. Dar va ieși o mlădiță. Fiindcă descrierea unor asemenea nenorociri înfricoșătoare i-ar fi putut înspăimânta pe cei evlavioși și le-ar fi dat pricină de disperare, era necesar să se ofere mângâiere; căci când împărăția era nimicită, cetățile dărâmate și pustiirea răspândită peste toată țara, nu ar fi rămas decât durere și bocet; și de aceea ar fi putut să se clatine și să cadă sau să fie foarte descurajați, dacă Domnul nu le-ar fi pregătit această mângâiere. El vestește deci ce va face Domnul mai târziu și în ce fel va restaura acea împărăție. Calvin arată apoi de ce profeția nu se poate aplica decât lui Hristos. De aici deducem că această profeție se aplică doar persoanei lui Hristos; căci până când a venit El, nu a răsărit o asemenea mlădiță. Ea nu poate fi aplicată cu siguranță lui Ezechia sau Iosia, care, încă din pruncie, au fost crescuți în așteptarea de a ocupa un tron. Zorobabel (Ezra 3:8) nu a atins a mia parte din acea rang înalt pe care profetul îl preamărește. Vedem deci că, pentru evreii nenorociți și aproape nimiciți, mângâierea a fost oferită doar în Mesia și că speranța lor a fost ținută în suspensie până când El a apărut. La vremea arătării Sale, nu ar fi existat nicio speranță că împărăția va fi ridicată și restaurată, dacă această făgăduință nu ar fi fost adăugată; căci familia lui David părea complet stinsă. Din această pricină nu-L numește David, ci Iesei; pentru că rangul acelei familii coborâse atât de jos, încât părea a nu fi o familie regală, ci a unui țăran de rând, așa cum era familia lui Iesei când David a fost chemat pe neașteptate la cârmuirea împărăției. (1 Samuel 16:1; 2 Samuel 7:8.) Așadar, după ce a suferit această nenorocire și și-a pierdut renumele străvechi, este numită de profet familia lui Iesei, pentru că acea familie nu avea nicio superioritate față de oricare alta. De aceea, socotesc că aici, și nu spre încheierea capitolului anterior, începe mângâierea. Calvin trece apoi de la figură la a vorbi limpede despre Hristos și darurile Duhului. Iar Duhul Domnului Se va odihni peste El. Acum începe să vorbească despre Hristos limpede și fără figură; căci era de ajuns să fi înfățișat mângâierea sub acea figură, pentru ca contrastul deplin dintre arderea lemnului și încolțirea lui din nou să fie arătat. Două stări ale poporului sunt descrise de el; căci, după ce a explicat nenorocirea, a adăugat apoi speranța restaurării, deși începutul ei era dintr-o mlădiță firavă. Dar acum arată limpede care va fi firea răscumpărării și care va fi starea lui Hristos și a împărăției Sale.
Considerați

Considerare

Calvin leagă aceste daruri de dependența zilnică a credinciosului doar de Hristos. El arată că ele locuiesc în Hristos, pentru ca să ne fie comunicate nouă. Suntem numiți și tovarășii Lui (Psalmul 45:7), pentru că puterea purcede de la El ca de la cap către mădularele individuale, și în același fel Hristos face ca ungerea Sa cerească să curgă peste tot trupul Bisericii Sale. De aici urmează că aceia care sunt cu totul sterpi și uscați nu au parte de Hristos și se laudă în zadar cu numele Lui. Ori de câte ori simțim deci că ne lipsește vreunul dintre aceste daruri, să ne învinuim necredința; căci credința adevărată ne face părtași la toate binefacerile lui Hristos. Trebuie deci să ne rugăm Domnului să nu îngăduie ca poftele cărnii să stăpânească în noi, pentru ca Hristos să ne unească cu totul de Sine. Trebuie de asemenea observat că trebuie să cerem toate binecuvântările doar de la Hristos; căci ne înșelăm dacă ne închipuim că ceva poate fi primit de la Tatăl în alt fel.
Răspunde

Răspuns

Unde simți uscăciune sau pustiire care are nevoie de vlăstarul proaspăt al vieții lui Hristos? Cum te încurajează odihna Duhului peste Isus să cauți aceeași plinătate pentru propria ta umblare? În ce domeniu ești ispitit să te bizui pe propria putere mai degrabă decât să tragi din plinătatea lui Hristos?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, îți mulțumim pentru mlădița care a răsărit din tulpina uscată a lui Iesei și pentru Duhul care S-a odihnit peste Fiul Tău. Învață-ne să venim cu mâinile goale la Hristos, încrezându-ne în El pentru fiecare dar necesar. Plămădește în noi blândețea care primește stăpânirea Lui și credința care trage din plinătatea Lui. Lasă pacea pe care El o aduce să ne reordoneze dorințele și să ne liniștească temerile. Fie ca viețile noastre să arate dreptatea și credincioșia care marchează împărăția Lui. În numele lui Isus ne rugăm, amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →