← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Judecători

Judecători 13-14 — cu Whedon

Judecători 13-14Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În spiritul devoțiunii metodiste episcopale și al încrederii arminiene în harul liber, deschidem Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament pentru a urmări ridicarea providențială a lui Samson. Expunerea atentă a lui Whedon luminează istoria sacră din Judecători 13-14, arătând cum Domnul pregătește eliberatori chiar în mijlocul eșecurilor repetate ale lui Israel. Fie ca același Duh care l-a mișcat pe judecătorul antic să ne trezească inimile să încredințăm suveranitatea divină și responsabilitatea umană deopotrivă.
Citește

Citire

Cu atenție cuvenită să citim cu glas tare capitolele 13 și 14 din Judecători, ascultând cuvântul Domnului prin înger, prin jurământ și prin primele isprăvi ale judecătorului ce va veni. Să ne oprim după fiecare scenă pentru ca narațiunea să poată vorbi conștiinței și să aprindă nădejdea în scopul mântuitor al lui Dumnezeu pentru poporul său.
Studiu
Whedon începe prin a expune consacrarea nazireică ce încadrează întreaga chemare a lui Samson. Versetul 5. 5. Un nazireu al lui Dumnezeu din pântece. Pentru legea privitoare la nazirei, vezi Numeri 6:1-21. Cheia laturii dumnezeiești a istoriei lui Samson se află în această condiție de nazireu. Dacă nu păstrăm în vedere acest fundal serios și solemn al consacrării vieții sale lui Iehova, bufoneriile și desfrânarea sa, ba chiar și simplele sale isprăvi de putere, ar părea ciudate și inexplicabile când sunt înfățișate cu atâta amploare. Din punct de vedere teocratic, Samson era un personaj sacru, un mare erou național; iar consacrarea sa ca nazireu din pântece, împreună cu lucrarea sa de eliberare a lui Israel de sub jugul filistean, este marele fapt și trăsătură mântuitoare a vieții sale romantice. Vezi nota de la sfârșitul cap. 16. El va începe să elibereze pe Israel, dar nu avea să desăvârșească acea eliberare. Faptele sale uriașe de vitejie nu aveau decât să slăbească puterea filistenilor asupra lui Israel și să pregătească calea pentru acel nazireu mai curat și fără pată, Samuel, care avea să desăvârșească acea lucrare de mântuire națională. 1 Samuel 7:13. El arată apoi cum însăși căsătoria stătea sub mâna rânduielii providenței. Versetul 4. 4. Era de la Domnul. Istoricul nostru scrie istorie sfântă și marchează pretutindeni lucrarea Providenței divine. Samson a fost ridicat de Dumnezeu ca să înceapă eliberarea lui Israel și de aceea orice eveniment din viața sa legat de acea lucrare a fost rânduit providențial. Că el a căutat o pricină. Nu că Samson ar fi avut preștiință despre ce avea să fie rezultatul acestei căsătorii și ar fi căutat anume această femeie de soție ca să găsească vreo ocazie de a lucra pagubă și ruină printre filisteni; ci că Domnul a întors toate aceste evenimente spre scopul de a slăbi puterea filistenilor. Samson avea, evident, vreo bănuială sau impresie că căsătoria va duce la mari rezultate. Whedon deosebește apoi venirea puternică a Duhului peste Samson de orice dar nou-testamentar al sfințeniei. Versetul 6. 6. Duhul Domnului a venit cu putere peste el. O întărire supranaturală și o întărire a puterilor sale fizice, care i-a îngăduit să săvârșească o faptă dincolo de măsura puterii sale obișnuite. Observă că aici expresia nu implică vreo mare sfințenie sau curăție morală în Samson și de aceea nu trebuie confundată cu darul nou-testamentar al Duhului Sfânt.
Considerați

Cugetare

Whedon apasă concluzia cea mai grea privitoare la căile tainice ale providenței divine cu libertatea omenească. Teoria limbajului Vechiului Testament cu privire la providența lui Dumnezeu pare a fi aceasta: Orice faptă a omului, oricât de liberă sau de rea, care contribuie la planul mai înalt al scopului lui Iehova și care, deși dezaprobată dumnezeiește, este recunoscută dumnezeiește și împletită în seria evenimentelor, este numită, în mod grosolan, de la Domnul și lucrarea și fapta sa. Vechea epocă ebraică nu încercase încă să tragă linia metafizică dintre voia lui Dumnezeu și neîmpiedicarea de către Dumnezeu a acelor păcate care trebuie neapărat admise în acel sistem al liberului arbitru din care va izvorî binele cel mai înalt. Păcatele acelea, așadar, care sunt văzute de scriitorul inspirat ca potrivindu-se în planul înalt al lui Dumnezeu și ca aducând rezultatele intenționate de El, sunt, în ansamblu, atribuite Lui.
Răspunde

Răspuns

1. Unde simt, în propria mea poveste, că Domnul pregătește o consacrare pe care nu am îmbrățișat-o încă pe deplin? 2. Cum mă întărește încrederea în providența care întoarce toate lucrurile atunci când alegerile mele par încurcate cu împotrivirea altora? 3. În ce slăbiciune prezentă sunt chemat să mă bizui pe împuternicirea Duhului mai degrabă decât pe hotărârea mea proprie?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne al oștirilor, plin de har, care singur ridici eliberatori și întorci chiar și rătăcirile noastre spre slava Ta, îți mulțumim pentru lumina revărsată de slujitorul Tău Whedon asupra acestor capitole străvechi. Dă-ne har să primim orice jurământ pe care ni-l pui și să urmărim mâna Ta în însăși evenimentele care ne nedumiresc. Întărește-ne prin Duhul Tău ca să începem lucrarea pe care ne-ai rânduit-o și adu-ne la urmă la acea libertate desăvârșită care se află numai în Hristos. Prin Iisus, Răscumpărătorul nostru, ne rugăm. Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →