Eterniseed › Curriculum › Maleahi
Maleahi 4 — cu Brown
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem la Comentariul asupra întregii Biblii al lui Robert Jamieson, A.R. Fausset și David Brown pentru tratarea capitolului 4 din Maleahi. Expunerea lor verset cu verset scoate în evidență mesajul final al profetului despre judecată și speranță, subliniind chemarea de a ne aminti legea și promisiunea lucrării pregătitoare a lui Ilie. Claritatea reverentă a comentariului ne călăuzește prin împliniri succesive care indică în cele din urmă întoarcerea lui Hristos. Ascultăm cu atenție cum aceste voci de încredere desfășoară capitolul final al canonului Vechiului Testament.
Citește
Citire
Cu inimile pregătite, să citim Maleahi capitolul 4 în întregime. Lăsați cuvintele profetului să se așeze înainte de a examina perspectivele comentariului. Observați contrastul puternic dintre ziua care vine pentru cei mândri și zorii vindecători pentru cei ce se tem de numele Domnului. Citiți încet, invitând Duhul să evidențieze ceea ce Domnul ar dori să vă întipărească astăzi.
Studiu
Jamieson, Fausset și Brown deschid capitolul expunând judecata care vine.
Versetul 1. 1. ziua vine... arde — (Maleahi 3:2; 2 Petru 3:7). Se înțelege în primul rând judecata care vine peste Ierusalim; dar deoarece aceasta nu va epuiza sensul, fără a presupune ceea ce este inadmisibil în Scriptură — exagerarea — împlinirea finală și deplină, al cărei început a fost cea dintâi, este ziua judecății generale. Acest principiu de interpretare nu este dublu, ci împlinire succesivă. Limbajul este abrupt: „Iată, ziua vine! Arde ca un cuptor.” Abruptitudinea conferă o realitate teribilă tabloului, ca și cum ar fi izbucnit brusc în vederea profetului. toți cei mândri — în opoziție cu cârtirea de mai sus (2 Petru 3:7), „acum îi numim fericiți pe cei mândri (disprețuitori trufași ai lui Dumnezeu)”. pleavă — (Obadia 1:18; Matei 3:12). Așa cum Canaanul, moștenirea israeliților, a fost pregătit pentru stăpânirea lor prin curățirea păgânilor, tot așa judecata asupra apostaților va prefața intrarea sfinților în moștenirea Domnului, al cărei tip este Canaanul — nu cerul, ci pământul până la marginile sale (Matei 3:12) curățat de toate lucrurile care smintesc (Matei 3:12), care urmează să fie „strânse afară din Împărăția Sa”, scena judecății fiind totodată scena împărăției. Dispensația prezentă este o împărăție spirituală, paranteză între împărăția literală a evreilor și antitypul ei, viitoarea împărăție literală a Domnului Isus. nici rădăcină nici ramură — proverbial pentru distrugere totală (Matei 3:12).Ei contrastează apoi efectul ei asupra celor drepți.
Versetul 2. 2. Efectul judecății asupra celor drepți, în contrast cu efectul ei asupra celor răi (:-). Pentru cei răi va fi ca un cuptor care mistuie pleava (Matei 6:30); pentru cei drepți va fi venirea Soarelui care bucură, nu al osândirii, ci „al dreptății”; nu distrugător, ci „vindecător” (Ieremia 23:6). voi care vă temeți de numele Meu — Aceiași cu cei din Maleahi 3:16, care L-au mărturisit pe Dumnezeu în mijlocul blasfemiei abundente (Isaia 66:5; Matei 10:32). Binecuvântările spirituale aduse de El sunt rezumate în două: „dreptatea” (1 Corinteni 1:30) și „vindecarea” spirituală (Psalmii 103:3; Isaia 57:19). Cei ce umblă acum în întuneric pot primi mângâiere din certitudinea că vor umbla mai târziu în lumina veșnică (Isaia 57:19). în aripile Lui — sugerând iuțeala înaripată cu care Se va arăta (compară „deodată”, Maleahi 3:1) pentru alinarea poporului Său.Despre lege ei subliniază necesitatea de a o aminti în absența profeților vii.
Versetul 4. 4. Aduceți-vă aminte... legea — „Legea și toți profeții” trebuiau să rămână în vigoare până la Ioan (:-), niciun profet neintervenind după Maleahi; de aceea li se spune: „Aduceți-vă aminte de lege”, căci în absența profeților vii era probabil să o uite. Slujba înaintașului lui Hristos era să-i aducă înapoi la lege, pe care o uitaseră prea mult, și astfel „să pregătească un popor gata pentru Domnul” la venirea Sa (Luca 1:17). Dumnezeu a reținut profeții pentru o vreme ca oamenii să-L caute pe Hristos cu dorință mai mare [CALVIN]. Istoria înaintării omenești este marcată de perioade de odihnă și iarăși de progres. Tot așa în Apocalipsă: este dată pentru o vreme; apoi, în timpul suspendării ei, oamenii trăiesc din amintirile trecutului.Ei iau apoi în considerare misiunea promisă a lui Ilie.
Versetul 5. 5. Vă trimit pe Ilie — ca mijloc spre „aducerea aminte a legii” (:-). profetul — emfatic; nu „Tișbitul”; căci este în calitatea lui oficială, nu personală, că venirea lui este prezisă aici. În acest sens, Ioan Botezătorul a fost un Ilie în duh (Luca 1:16; Luca 1:17), dar nu Ilie literal; de aceea când i s-a cerut: „Ești tu Ilie?” (Luca 1:17), a răspuns: „Nu sunt.” „Ești tu prorocul acela?” „Nu.” Aceasta arată că Ioan, deși știa din vestirea îngerului către tatăl său că se face referire la el prin Maleahi 4:5 (Maleahi 4:5), de unde purta costumul lui Ilie, totuși știa prin inspirație că nu împlinea exhaustiv tot ce este inclus în această profeție: că există o împlinire ulterioară (compară Nota, vezi Maleahi 4:5). Așa cum Moise în Maleahi 4:4 reprezintă legea, tot așa Ilie reprezintă profeții. Evreii au înțeles-o întotdeauna despre Ilie literal.
Considerați
Considerare
În încheiere ei urmăresc rezultatul final al binecuvântării sau blestemului.
Mulți au fost izbăviți de la distrugerea comună a națiunii prin propovăduirea lui Ioan (Romani 9:29; Romani 11:5). Tot așa va fi și pentru cei neascultători la a doua Sa venire, deși El vine ca să fie proslăvit în sfinții Săi (2 Tesaloniceni 1:6-10). blestem — ebraică, Cherem, „un anatemă”; termenul înfricoșător aplicat de evrei exterminării cananiților vinovați. Sub acest anatemă a zăcut Iudeea multă vreme. Asemenea este blestemul înfricoșător peste toate bisericile neamurilor care nu-L iubesc acum pe Domnul Isus (2 Tesaloniceni 1:6-53.1.10). Căci dacă Dumnezeu nu cruță ramurile firești, pe evrei, cu atât mai puțin îi va cruța pe profesorii necredincioși dintre neamuri (Romani 11:20; Romani 11:21). Este profund sugestiv că ultima rostire din cer timp de patru sute de ani înainte de Mesia a fost cuvântul înfricoșător „blestem”. Primul cuvânt al lui Mesia pe munte a fost „Fericiți” (Romani 11:21). Legea vorbește mânie; Evanghelia, binecuvântare.Jamieson, Fausset și Brown încheie atribuind toată slava triunei Iehova.
Iudeea este acum sub „blestem” pentru că Îl respinge pe Mesia; când duhul lui Ilie, sau un Ilie literal, îi va aduce pe copiii evrei înapoi la Speranța „părinților” lor, binecuvântarea va fi a lor, în timp ce „pământul” apostat va fi „lovit cu blestemul” înainte de venirea restaurării tuturor lucrurilor (Zaharia 12:13; Zaharia 12:14). Scriitorul acestui Comentariu și cititorii săi să aibă har „să ia aminte la cuvântul sigur al profeției ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos, până când ziua va răsări!” Triunei Iehova să I se atribuie toată slava în veci!
Răspunde
Răspuns
Cum modelează certitudinea zilei care vine reverența voastră zilnică față de Cuvântul lui Dumnezeu? În ce fel vă amintiți în mod activ legea ca pregătire pentru întoarcerea lui Hristos? Unde v-ar putea chema Domnul să îmbrățișați duhul împăcător al lui Ilie în propriile voastre relații?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, îndreaptă inimile noastre spre legea Ta și învață-ne să ne temem de numele Tău, ca să fim gata când va veni ziua arzând ca un cuptor. Lasă Soarele Neprihănirii să răsară peste noi cu vindecare în aripile Sale și trimite Duhul Tău să întoarcă inimile părinților și ale copiilor unii spre alții. Păzește-ne de blestem și fă-ne bucuroși în ziua arătării Tale. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →