← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Formula Concordiei: Declarația solidă

Declarația Solidă IV — Despre Faptele Bune — Cartea Concordiei

Deschidere
Astăzi ne îndreptăm spre Declarația Solidă IV din Formula Concordiei, intitulată Despre Faptele Bune. Această secțiune a Confesiunilor Luterane abordează o dezbinare ascuțită care a apărut printre teologii Confesiunii de la Augsburg cu privire la rolul și necesitatea faptelor bune în viața creștină. Articolul distinge cu grijă locul potrivit al faptelor, păzind totodată doctrina centrală a justificării numai prin credință. Contează deoarece protejează conștiințele tulburate de ambele extreme ale legalismului și ale libertinajului, ținând promisiunea mântuirii ancorată numai în Hristos. Cititorii vor vedea cum mărturisitorii au căutat să vorbească cu precizie de dragul Evangheliei și al păcii Bisericii.
Citește

Citire

Citiți Declarația Solidă IV — Despre Faptele Bune în întregime. Articolul se întemeiază pe pasaje precum Efeseni 2:10, Romani 14:23, Matei 7:18, Romani 13:5, 1 Corinteni 9:9, Faptele Apostolilor 5:29, Ioan 15:12, 1 Ioan 4:21, 2 Corinteni 9:7 și Romani 4:6. Pe măsură ce citiți, observați cum Confesiunea distinge punctele de acord de expresiile controversate și își întemeiază învățătura în Cuvântul lui Dumnezeu.
Studiu
Confesiunea enunță mai întâi doctrina sa statornicită pentru rezolvarea dezbinării. Pentru a explica această dezbinare într-un mod creștin și potrivit călăuzirii Cuvântului lui Dumnezeu și, prin harul Său, pentru a o așeza cu desăvârșire, doctrina, credința și mărturisirea noastră sunt următoarele: Apoi enumeră mai multe puncte asupra cărora teologii sunt deja de acord. În primul rând, nu există nicio controversă între teologii noștri cu privire la următoarele puncte din acest articol, și anume: că este voia, rânduiala și porunca lui Dumnezeu ca credincioșii să umble în fapte bune; și că faptele cu adevărat bune nu sunt acelea pe care fiecare și le născocește din proprie intenție bună sau care sunt făcute potrivit tradițiilor oamenilor, ci acelea pe care Dumnezeu Însuși le-a prescris și poruncit în Cuvântul Său; de asemenea, că faptele cu adevărat bune sunt făcute nu din puterile noastre firești, ci în acest fel: când persoana este, prin credință, împăcată cu Dumnezeu și înnoită de Duhul Sfânt sau, precum spune Pavel, este zidită din nou în Hristos Iisus pentru fapte bune, Efeseni 2:10. Apoi examinează necesitatea faptelor bune și sensul propriu al acestui termen. Și întâi, în ce privește necesitatea sau caracterul de bunăvoie al faptelor bune, este limpede că în Confesiunea de la Augsburg și în Apologia acesteia se folosesc și se repetă adesea expresiile că faptele bune sunt necesare. De asemenea, că este necesar să facem fapte bune, care trebuie de asemenea să urmeze în mod necesar credinței și împăcării. De asemenea, că trebuie în mod necesar să facem și suntem datori să facem astfel de fapte bune precum Dumnezeu a poruncit. Astfel, și în Sfintele Scripturi înseși cuvintele necesitate, trebuincios și necesar, de asemenea, se cuvine și trebuie, sunt folosite cu privire la ceea ce suntem datori să facem din pricina orânduirii, poruncii și voii lui Dumnezeu, precum Romani 13:5; 1 Corinteni 9:9; Faptele Apostolilor 5:29; Ioan 15:12; 1 Ioan 4:21. Mai departe explică de ce anumite propoziții trebuie respinse în articolul despre justificare. Dar aici trebuie să fim cu mare băgare de seamă ca nu cumva faptele să fie atrase și amestecate în articolul despre justificare și mântuire. De aceea, propozițiile sunt pe drept respinse, anume că pentru credincioși faptele bune sunt necesare pentru mântuire, astfel încât este cu neputință să fii mântuit fără fapte bune. Căci ele sunt direct potrivnice doctrinei de particulis exclusivis in articulo iustificationis et salvationis (despre particulele exclusive din articolul despre justificare și mântuire), adică se împotrivesc cuvintelor prin care Sfântul Pavel a exclus cu totul faptele și meritele noastre din articolul despre justificare și mântuire și a atribuit totul numai harului lui Dumnezeu și meritului lui Hristos, așa cum s-a explicat în articolul precedent.
Considerați

Considerare

Confesiunea așază în cele din urmă care moduri de vorbire trebuie păstrate sau respinse în biserici. Așadar, și din pricinile acum enumerate, este pe drept să rămână statornicit în bisericile noastre, anume că modurile de vorbire mai sus pomenite nu trebuie să fie învățate, apărate sau scuzate, ci să fie aruncate afară din bisericile noastre și repudiat ca false și neîndreptățite, și ca expresii care au fost reînnoite ca urmare a Interimului, au izvorât din el și au fost [iarăși] atrase în discuție în vremuri de prigoană, când era nevoie deosebită de o mărturisire clară și dreaptă împotriva a tot felul de stricăciuni și alterări ale articolului despre justificare.
Răspunde

Răspuns

1. Unde simțiți că Confesiunea păzește cel mai limpede mângâierea Evangheliei? 2. Cum vă ajută formularea atentă a articolului despre necesitate să vorbiți despre faptele bune astăzi? 3. Ce preocupare pastorală determină respingerea anumitor expresii despre fapte și mântuire?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, Îți mulțumim pentru mărturia limpede a Formulei Concordiei cu privire la faptele bune. Ferește-ne de orice rătăcire care ar adăuga fie faptele noastre la meritul lui Hristos, fie ar trata ascultarea ca opțională pentru cei răscumpărați. Prin Duhul Tău dăruiește-ne o credință vie care aduce rod adevărat, dar care nu se încrede niciodată în acel rod pentru mântuire. Păstrează în bisericile noastre doctrina curată a justificării numai prin har, numai prin credință, numai pentru Hristos. Întărește conștiințele tulburate cu certitudinea promisiunii Tale și mișcă-ne să umblăm cu bucurie în faptele pe care le-ai pregătit. În numele lui Iisus ne rugăm. Amin.

Cartea Concordiei · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →