Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 61-62 — cu Maclaren
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul lui Alexander Maclaren Expositions of Holy Scripture. În tratarea sa a Psalmilor 61-62, Maclaren îndrumă cititorii către locurile adânci ale încrederii răbdătoare și ale liniștii interioare înaintea lui Dumnezeu. Cuvintele sale ne invită să examinăm atât postura sufletului care așteaptă, cât și efortul deliberat necesar pentru a o susține în mijlocul zgomotului vieții. Pe măsură ce parcurgem Scriptura de deschidere, studiul și reflecția, aceste perspective antice să ne întărească inimile și să ne apropie de Cel care singur este stânca și adăpostul nostru.
Citește
Citire
Luați un moment de liniște pentru a deschide Biblia la Psalmii 61 și 62. Citiți cei doi psalmi încet, permițând rugăciunilor lor pentru adăpost, declarațiilor lor despre Dumnezeu ca stâncă și refugiu, și chemărilor la încredere răbdătoare să se așeze peste voi. Observați mișcarea de la rugăciunea urgentă din capitolul 61 la liniștea hotărâtă și auto-îndemnarea din capitolul 62. Lăsați cuvintele să vă pregătească inima pentru expunerea care urmează.
Studiu
Maclaren deschide prin așezarea celor două propoziții corespunzătoare ale psalmului una lângă alta.
Avem aici două propoziții corespunzătoare, fiecare începând o secțiune a psalmului. Ele se aseamănă una cu alta chiar mai mult decât apare din versiunea engleză, căci 'cu adevărat' din prima și 'numai' din a doua propoziție sunt același cuvânt; și în fiecare caz el stă în același loc, și anume la început. Așadar, cuvânt cu cuvânt, cele două se potrivesc una cu alta. Diferența este că una exprimă liniștea răbdătoare a supunerii psalmistului, iar cealaltă este auto-îndemnarea sa la însăși acea atitudine și dispoziție pe care tocmai a mărturisit-o ca fiind a sa. În una el vorbește despre sufletul său, în cealaltă către sufletul său. El se trezește pe sine însuși ca să reînnoiască și să continue credința și resemnarea pe care le are, și astfel ne înfățișează atât temperamentul pe care ar trebui să-l avem, cât și efortul pe care ar trebui să-l facem pentru a-l prelungi și adânci, dacă este al nostru. Să privim atunci aceste două puncte: expresia așteptării și auto-îndemnarea la așteptare.Maclaren desfășoară apoi înțelesul tăcerii sufletului înaintea lui Dumnezeu.
Trebuie observat în plus că, literal, cuvintele sună: 'Sufletul meu este tăcere către Dumnezeu.' Această formă puternică de exprimare descrie deplinătatea supunerii fără murmur a psalmistului și a credinței sale liniștite. Întreaga sa ființă este o mare liniște, netulburată de patimi zgomotoase, de dorințe cu voce tare, de reticență protestatară. Există o expresie similară într-un alt psalm Psalmul 109:4, care poate ajuta la ilustrarea acesteia: 'Pentru dragostea mea ei îmi sunt potrivnici, dar eu sunt rugăciune' – sufletul său este o singură implorare. Mânia dușmanilor nu trezește nicio roșeață a patimii pe obrazul său, nici un val de răzbunare în inima sa. El întâmpină totul cu rugăciune. Înfășurat în evlavie și nepăsător de furia lor, el este asemenea lui Ștefan, când a îngenuncheat în mijlocul ucigașilor săi urlători și a strigat cu glas tare: 'Doamne, nu le socoti păcatul acesta!' Așadar, aici avem cea mai puternică expresie a consimțământului desăvârșit al întregii firi lăuntrice în supunere și liniște a încrederii înaintea lui Dumnezeu.Maclaren distinge apoi tăcerile succesive ale voinței, inimii și minții.
Această tăcere este mai întâi o tăcere a voinței. Înțelesul clar al acestei expresii este resemnarea; iar resemnarea este pur și simplu o voință tăcută. Înaintea tronului Marelui Împărat, slujitorii Săi trebuie să stea asemenea acelor șiruri lungi de însoțitori pe care îi vedem pe zidurile templelor orientale, tăcuți, cu brațele încrucișate, încordându-și urechile ca să audă și mușchii ca să împlinească poruncile Sale șoptite, sau chiar gestul și privirea Sa. Voința unui om trebuie să fie un ecou, nu o voce; ecoul lui Dumnezeu, nu vocea sinelui. Ea trebuie să fie tăcută, precum un instrument dulce este tăcut până când mâna stăpânului atinge clapele. Asemenea băiatului-profet în liniștea sanctuarului, sub lumina tremurătoare a candelelor care se sting, trebuie să așteptăm până când vocea înfricoșătoare cheamă și apoi să răspundem: 'Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă.' Nu lăsați rostirile zgomotoase ale propriilor voințe să anticipeze sau să acopere vocea blândă și subțire în care Dumnezeu vorbește. Înfrânați nerăbdarea până când El o face. Dacă nu puteți auzi șoapta Sa, așteptați până o auziți. Aveți grijă să nu alergați înainte de a fi trimiși. Țineți-vă voințele în echilibru până când mâna lui Dumnezeu dă impulsul și direcția.Maclaren încheie secțiunea subliniind energia activă necesară pentru a menține o asemenea liniște.
Tăcerea sufletului înaintea lui Dumnezeu nu este o simplă pasivitate. Ea cere energia cea mai intensă a întregii noastre ființe pentru a ține întreaga noastră ființă liniștită și așteptând pe El. Așadar, puneți toată puterea voastră în această sarcină și fiți siguri că sufletul vostru nu este niciodată atât de intens viu ca atunci când, în cea mai adâncă lepădare de sine, așteaptă în tăcere înaintea lui Dumnezeu.
Considerați
Considerare
Maclaren încheie avertizând împotriva încrederii în emoțiile trecute și îndemnând la auto-îndemnare continuă.
Nu vă încredeți în emoțiile trecute. Nu vă mirați dacă ele se estompează chiar și atunci când sunt mai strălucitoare. Nu lăsați efemeritatea lor să vă ispitească să vă îndoiți de realitatea lor. Ci întotdeauna când inimile noastre sunt pline de dragostea Sa și duhurile noastre liniștite de simțământul cel mai dulce al prezenței Sale solemne, treziți-vă pe voi înșivă ca să păstrați cu fermitate acea licărire care altfel trece și în conștiința voastră să trăiască aceste două cuvinte în alternanță perpetuă: 'Cu adevărat sufletul meu așteaptă pe Dumnezeu. Sufletul meu, așteaptă numai pe Dumnezeu!'
Răspunde
Răspuns
1. Unde, în împrejurările voastre actuale, vă invită Domnul să exersați o liniște mai adâncă a sufletului?
2. Ce voci zgomotoase dinlăuntrul sau din jurul vostru rezistă cel mai adesea acelei liniști?
3. Cum ați putea să vă treziți inima astăzi ca să așteptați numai pe Dumnezeu?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, liniștește inimile noastre neliniștite înaintea Ta. Învață-ne tăcerea unei voinți predate, liniștea afecțiunilor rânduite de dragostea Ta și calmul minților ațintite asupra adevărului Tău. Când zgomotul și graba amenință să acopere glasul Tău, întoarce-ne la așteptarea răbdătoare. Întărește-ne ca să reînnoim încrederea noastră în fiecare zi, ca să Te cunoaștem ca stânca și mântuirea noastră. Fie ca cuvintele psalmistului să devină postura statornică a vieților noastre, prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →