Eterniseed › Curriculum › Exodul
Ex 13-14 — cu Matei Henry
Deschidere
Comentariul clasic al lui Matei Henry deschide o fereastră asupra narațiunii dramatice a exodului lui Israel din capitolele 13 și 14. Notele sale atente verset cu verset scot în evidență atât poruncile detaliate date în momentul eliberării, cât și semnele uimitoare care au însoțit poporul prin pustiu. Lecția de astăzi se inspiră din perspectivele lui Henry pentru a ne ajuta să vedem cum instrucțiunile lui Dumnezeu pentru aducere-aminte și călăuzirea Sa vizibilă lucrează împreună pentru a întări credința. Urmărindu-l pe Henry prin aceste capitole, descoperim motive proaspete pentru a ne încrede în Domnul care își conduce poporul ziua și noaptea. Cuvintele sale să ne pregătească inimile pentru a primi aceleași îndurări.
Citește
Acordă-ți acum timp să citești Exodul capitolele 13 și 14 încet și cu rugăciune. Observă poruncile despre întâii-născuți și sărbătoarea azimelor, grija tandră arătată pentru oasele lui Iosif și stâlpul puternic care a călăuzit pe Israel. Acordă o atenție deosebită crizei de la Marea Roșie și eliberării care a urmat. Cere Duhului să-ți deschidă ochii spre același Dumnezeu care își conduce și astăzi poporul.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a examina porunca de a sfinți pe întâii-născuți.
I. Despre păstrarea întâilor-născuți ai lui Israel, când au fost uciși întâii-născuți ai egiptenilor. În amintirea acelei îndurări deosebite și în recunoștință pentru ea, întâii-născuți, în toate veacurile, trebuiau consacrați lui Dumnezeu, ca ai Săi deosebiți (v. 2), și răscumpărați, v. 13. Dumnezeu, care prin dreptul creației este proprietar și suveran al tuturor făpturilor, pretinde aici în mod deosebit pe întâii-născuți ai israeliților, prin dreptul protecției: Sfințește-Mi pe toți întâii-născuți. Părinții nu trebuiau să se considere interesați de întâii lor născuți până nu i-au prezentat mai întâi solemn lui Dumnezeu, recunoscând dreptul Lui asupra lor și primindu-i înapoi, la un anumit preț, de la El. Observă, 1. Ceea ce este cruțat pentru noi prin îndurare deosebită și distinctivă trebuie dedicat într-un mod aparte cinstirii lui Dumnezeu; cel puțin o recunoștință plină de recunoștință, în fapte de pietate și milostenie, trebuie făcută atunci când viețile noastre sau viețile copiilor noștri ne-au fost date ca pradă. 2. Dumnezeu, care este primul și cel mai bun, trebuie să aibă pe primul și pe cel mai bun, și Lui trebuie să-I încredințăm ceea ce ne este mai drag și mai de preț. Întâii-născuți erau bucuria și nădejdea familiilor lor. De aceea vor fi ai Mei, zice Dumnezeu. Prin aceasta se va arăta că Îl iubim pe Dumnezeu cel mai mult (cum se cuvine) dacă suntem dispuși să-I dăm ceea ce iubim mai mult în această lume. 3. Biserica întâilor-născuți este cea sfințită lui Dumnezeu, Evr. xii. 23. Hristos este întâiul-născut între mulți frați (Rom. viii. 29) și, prin unirea lor cu El, toți cei născuți din nou și de sus sunt socotiți ca întâi-născuți. Există o excelență de demnitate și putere care le aparține; și, dacă sunt copii, atunci sunt și moștenitori.Apoi trece la instrucțiunile pentru perpetuarea memoriei prin sărbătoarea azimelor.
1. Trebuie să țină cu siguranță sărbătoarea azimelor, v. 5-7. Nu era de ajuns să și-o amintească, ci trebuiau să sărbătorească amintirea ei în felul pe care Dumnezeu îl rânduise și să folosească mijloacele instituite pentru păstrarea amintirii ei. Astfel, sub evanghelie, nu trebuie doar să-L amintim pe Hristos, ci să facem aceasta în amintirea Lui. Observă cât de strictă este interzicerea aluatului (v. 7); nu doar că nu trebuie mâncat aluat, ci niciunul nu trebuie văzut, nici în toate locuințele lor. În consecință, obiceiul evreilor era, înainte de sărbătoarea paștelui, să arunce din case tot aluatul: îl ardeau, îl îngropau sau îl sfărâmau mărunt și îl împrăștiau în vânt; căutau cu sârguință cu lumânări aprinse în toate colțurile caselor, ca nu cumva să rămână vreun aluat. Grija și strictețea poruncite în această privință erau menite (1.) Să facă sărbătoarea mai solemnă și, în consecință, mai remarcată de copiii lor, care ar întreba: 'De ce se face atâta zarvă?' (2.) Să ne învețe cât de preocupați trebuie să fim să îndepărtăm de la noi orice păcat, 1 Cor. v. 7.Henry continuă descriind călăuzirea divină oferită de stâlpul de nor și de foc.
II. Iată călăuzirea cu care au fost binecuvântați pe cale: Domnul mergea înaintea lor într-un stâlp, v. 21, 22. În primele două etape era de ajuns ca Dumnezeu să-l îndrumeze pe Moise încotro să meargă: el cunoștea țara și drumul destul de bine; dar acum, când ajunseseră la marginea pustiului (v. 20), aveau nevoie de un călăuzitor; și un călăuzitor foarte bun au avut, unul infinit de înțelept, bun și credincios: Domnul mergea înaintea lor, șechina (sau arătarea Maiestății divine, care era o prefigurare a lui Hristos) sau o manifestare prealabilă a Cuvântului veșnic, care, la împlinirea vremii, avea să fie făcut trup și să locuiască între noi. Hristos era cu biserica în pustiu, 1 Cor. x. 9. Acum Împăratul lor trecea înaintea lor, chiar Domnul în fruntea lor, Mic. ii. 13. Observă, Pe cei pe care Dumnezeu îi aduce într-un pustiu nu îi va părăsi nici nu îi va pierde acolo, ci va avea grijă să-i conducă prin el; ne putem gândi că era o mare mulțumire pentru Moise și evreii evlavioși să fie siguri că se aflau sub călăuzire divină. Cei care erau astfel conduși nu aveau nevoie să se teamă că își vor rătăci calea, nici cei astfel îndrumați că se vor pierde; cei astfel luminați nu aveau nevoie să se teamă că vor fi cuprinși de noapte, nici cei astfel protejați că vor fi jefuiți. Cei care fac din slava lui Dumnezeu scopul lor, din Cuvântul lui Dumnezeu regula lor, din Duhul lui Dumnezeu călăuzitorul afecțiunilor lor și din providența lui Dumnezeu călăuzitorul afacerilor lor pot fi siguri că Domnul merge înaintea lor, la fel de adevărat ca atunci când a mers înaintea lui Israel în pustiu, deși nu atât de simțit; trebuie să trăim prin credință. 1. Aveau dovezi simțite ale faptului că Dumnezeu mergea înaintea lor. Toți vedeau o arătare din cer a unui stâlp, care în ziua luminoasă apărea noros, iar în noaptea întunecată apărea înflăcărat. Vedem de obicei că ceea ce este flacără noaptea este fum ziua; așa era și acesta. Dumnezeu le-a dat această demonstrație oculară a prezenței Sale, din compasiune față de slăbiciunea credinței lor și în conformitate cu starea de pruncie a bisericii, care trebuia astfel șoptită în propria lor limbă; dar fericiți sunt cei ce n-au văzut și totuși au crezut în prezența plină de har a lui Dumnezeu cu ei, potrivit făgăduinței Sale. 2. Aveau efecte simțite ale faptului că Dumnezeu mergea înaintea lor în acest stâlp. Căci (1.) El conducea calea în acel pustiu vast și urlător, în care nu era drum, nici urmă, nici semn de cale, despre care nu aveau hărți, prin care nu aveau călăuzitori. Când mergeau, acest stâlp mergea înaintea lor, în ritmul în care puteau urma, și hotăra locul taberei lor, după cum socotea Înțelepciunea Infinită de cuviincios, ceea ce îi ușura de griji și îi ocrotea de primejdii, atât în mișcare cât și în odihnă. (2.) Îi adăpostea ziua de căldură, care, în anumite perioade ale anului, era extremă. (3.) Le dădea lumină noaptea când aveau nevoie de ea și în orice moment făcea tabăra lor plăcută și pustiul în care se aflau mai puțin înfricoșător.
Considerați
Reflectează
Reflectând mai departe asupra stâlpului, Henry extrage aplicații spirituale pentru biserică.
III. Acestea erau minuni constante și statornice (v. 22): Nu a îndepărtat stâlpul de nor; nici atunci când păreau să aibă mai puțină nevoie de el, călătorind prin țări locuite, nici atunci când murmurau și erau provocatori; nu i-a părăsit niciodată, până nu i-a adus la hotarele Canaanului. Era un nor pe care vântul nu-l putea risipi. Această favoare este recunoscută cu recunoștință mult mai târziu, Neh. ix. 19; Ps. lxxviii. 14. Era ceva duhovnicesc în acest stâlp de nor și de foc. 1. Copiii lui Israel au fost botezați în Moise în acest nor, care, unii cred, a picurat rouă peste ei, 1 Cor. x. 2. Venind sub acest nor, și-au arătat punerea sub călăuzirea și porunca divină prin slujirea lui Moise. Protecția atrage supunerea; acest nor era semnul protecției lui Dumnezeu și astfel a devenit legătura supunerii lor. Astfel au fost inițiați și admiși sub acea cârmuire, acum când intrau în pustiu. 2. Unii fac din acest nor un chip al lui Hristos. Norul firii Sale omenești era un văl pentru lumina și focul firii Sale dumnezeiești; Îl găsim (Apoc. x. 1) îmbrăcat cu un nor, iar picioarele Lui ca niște stâlpi de foc. Hristos este calea noastră, lumina căii noastre și călăuzitorul ei. 3. El însemna călăuzirea și protecția specială sub care se află biserica lui Hristos în această lume. Dumnezeu Însuși este păzitorul lui Israel și El nici nu ațipește, nici nu doarme, Ps. cxxi. 4; Isa. xxvii. 3. Există o apărare creată nu doar peste adunările Sionului, ci peste fiecare locuință din Sion. Vezi Isa. iv. 5, 6. Ba mai mult, orice israelit adevărat este ascuns sub umbra aripilor lui Dumnezeu (Ps. xvii. 8); îngerii, a căror slujire a fost folosită în acest nor, sunt trimiși pentru binele lor și își așază corturile în jurul lor. Fericit ești tu, Israele! Cine este ca tine, popor?
Răspunde
1. Care dintre poruncile lui Dumnezeu din aceste capitole îți trezește cel mai mult dorința de a-ți aminti faptele Sale mântuitoare?
2. Cum te provoacă sau te mângâie imaginea stâlpului în împrejurările tale actuale?
3. În ce mod practic poți transmite generației următoare povestea eliberării lui Dumnezeu în această săptămână?
Roagă-te
Dumnezeule îndurător, așa cum ne aducem aminte cum Tu ai scos pe Israel din Egipt cu mâna Ta cea puternică, călăuzindu-i printr-un nor și prin foc și despărțind marea înaintea lor, învață-ne să-Ți închinăm Ție tot ce ai răscumpărat și să păstrăm pomenirile faptelor Tale mântuitoare. Întărește-ne prin Duhul Tău ca să ne încredem în prezența Ta când ne confruntăm cu încercări de netrecut, ca copiii noștri să audă de credincioșia Ta și să umble în libertatea pe care Tu ai câștigat-o.
Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →