← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioan

Ioan 12 — cu Ioan Calvin

Ioan 12Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În lecția de astăzi ne angajăm în expunerea atentă a lui Ioan Calvin despre capitolul 12 din Ioan. Calvin ne ghidează prin ungerea din Betania și evenimentele care urmează, arătând cum fiecare moment dezvăluie inima misiunii lui Hristos. Comentariul său ne invită să zăbovim asupra textului cu reverență și atenție. Pe măsură ce ascultăm, descoperim motive proaspete pentru a adora Mântuitorul care se îndreaptă de bunăvoie spre cruce. Perspectivele lui Calvin ne ajută să ne examinăm propriile răspunsuri la Isus și costul adevăratei ucenicii. Lăsați cuvintele sale să ne modeleze înțelegerea și să ne trezească credința astăzi.
Citește

Citire

Luați acum timp să citiți capitolul 12 din Ioan încet și cu rugăciune. Observați devotamentul Mariei, motivele ascunse ale lui Iuda și tensiunea crescândă pe măsură ce Isus se apropie de Ierusalim. Permiteți narațiunii să se desfășoare fără grabă. Gândiți-vă cum fiecare scenă pregătește calea crucii. Reveniți adesea la text pe măsură ce comentariul lui Calvin îi deschide înțelesul.
Studiu
Calvin începe prin a aborda sosirea lui Hristos la Betania. 1. Isus a venit la Betania. Vedem că au judecat prea pripit cei care au crezut că Hristos nu va veni la sărbătoare, [2] (Ioan 11:56;) și aceasta ne amintește că nu trebuie să fim atât de grăbiți încât să nu așteptăm cu răbdare și liniște, până când sosește vremea, care ne este necunoscută. Acum Isus a venit mai întâi la Betania, ca de acolo să meargă trei zile mai târziu la Ierusalim. Între timp, El a intenționat să-i dea lui Iuda un timp și un loc potrivit pentru a-L trăda, ca să Se prezinte, gata de a fi jertfit, la vremea hotărâtă; căci El nu este ignorant cu privire la ceea ce urmează să se întâmple, ci vine de bunăvoie înainte ca să fie jertfit. Calvin consideră apoi reacția ucenicilor la ungerea făcută de Maria. 4. Unul dintre ucenicii Săi, deci, zice. Urmează apoi murmurarea lui Iuda, pe care Matei (Matei 16:8) o atribuie ucenicilor în mod nediscriminatoriu, iar Marcu (Marcu 14:4) unora dintre ei; dar este obișnuit în Scriptură să se aplice la mulți, prin sinecdocă, ceea ce aparține unuia sau câtorva. Totuși, socotesc că este probabil ca murmurarea să fi pornit de la Iuda singur, iar ceilalți să fi fost îndemnați să-i dea asentimentul, căci murmurările, ațâțând o flacără, aprind ușor în noi o varietate de dispoziții; și mai ales, fiindcă suntem prea înclinați să formăm judecăți nefavorabile, calomniile sunt primite cu ușurință de noi. Dar credulitatea pe care Duhul lui Dumnezeu o mustră în Apostoli este o avertizare pentru noi să nu fim prea ușuratici și creduli în a asculta declarații calomnioase. Calvin expune apoi adevăratul caracter și intenția lui Iuda. 6. Pentru că era un hoț. Ceilalți Apostoli, nu dintr-o dispoziție rea, ci fără gândire, o condamnă pe Maria. Dar Iuda recurge la un pretext plauzibil pentru răutatea sa, când aduce în față pe săraci, deși nu-i păsa deloc de ei. Suntem învățați prin acest exemplu ce fiară înspăimântătoare este dorința de a poseda; pierderea pe care Iuda crede că a suferit-o, prin pierderea unei ocazii de a fura, îl excită la o asemenea furie încât nu ezită să-L trădeze pe Hristos. Și probabil, în ceea ce spunea despre săraci fiind defraudați, nu numai că vorbea fals altora, ci se lingușea și pe sine însuși înlăuntru, cum obișnuiesc ipocriții; ca și cum actul de a-L trăda pe Hristos ar fi o greșeală minoră, prin care încerca să obțină compensație pentru pierderea suferită. Avea un singur motiv, într-adevăr, pentru a-L trăda pe Hristos; și acela era, să recâștige într-un fel prada care îi fusese smulsă din mâini; căci era indignarea stârnită în el, de câștigul pe care îl pierduse, ceea ce l-a împins la planul de a-L trăda pe Hristos.
Considerați

Considerare

Calvin trage o aplicație privind grija pentru săraci. Dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Când spune că nu va fi totdeauna cu ucenicii Săi, aceasta trebuie raportată la acel fel de prezență căruia i se potrivesc închinarea trupească și onorurile costisitoare. Căci în ceea ce privește prezența Sa cu noi prin harul și puterea Duhului Său, locuirea Sa în noi și, de asemenea, hrănirea noastră cu trupul și sângele Său, aceasta nu are nimic de-a face cu observanțele trupești. Din toate ceremoniile pompoase pe care papistașii le-au născocit pentru închinarea la Hristos, în zadar ne spun că le-au dăruit Lui, căci El le respinge deschis. Când spune că săracii vor fi totdeauna cu noi, deși, prin această zicere, mustră ipocrizia iudeilor, totuși putem învăța din ea o doctrină folositoare; și anume, că milosteniile, prin care sunt ușurate nevoile săracilor, sunt jertfe plăcute și de miros dulce lui Dumnezeu, și că orice alt fel de cheltuială în închinarea la Dumnezeu este dată în mod nepotrivit.
Răspunde

Răspuns

Cum confruntă devotamentul costisitor al Mariei felul în care exprimați voi dragostea pentru Isus? În ce feluri ar putea influența motivele ascunse încă slujirea voastră față de Hristos? Cum modelează accentul lui Calvin pe săraci prioritățile voastre zilnice și generozitatea?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte îndurător, prin harul suveran al Fiului Tău ai făcut să strălucească lumina împărăției Tale în inimile noastre, atrăgându-ne să prețuim prezența Sa mai presus de orice câștig pământesc și să umblăm în ascultarea credinței. Susține-ne prin Duhul Tău în credincioșia legământului, ca să-L slujim pe Hristos cu devotament neîmpărțit și să arătăm milă celor în nevoie, păzindu-ne de lăcomia care întunecă sufletul. Întărește-ne până în ceasul când slava Ta va fi pe deplin descoperită în El. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →