← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Matei

Matei 8 — cu Maclaren

Matei 8Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Astăzi deschidem clasicul lui Alexander Maclaren Expositions of Holy Scripture despre capitolul 8 din Matei. Maclaren ne conduce în scenele vii unde Iisus înfruntă puterile vântului, valurilor și tărâmul nevăzut al duhurilor. Expunerea sa atentă evidențiază cuvântul suveran al Domnului care liniștește haosul și eliberează suflete chinuite. Pe măsură ce îi urmăm perspectivele, suntem invitați să privim autoritatea absolută a lui Hristos și să reflectăm ce înseamnă aceasta pentru viețile noastre atunci când același Domn se apropie.
Citește

Citire

Să citim capitolul 8 din Matei încet și cu atenție. Închipuiți-vă marea agitată de furtună, bărbații disperați printre morminte și autoritatea liniștită a lui Iisus. Lăsați narațiunea să se desfășoare fără grabă, observând fiecare detaliu al fricii, al recunoașterii și al eliberării. Pregătiți-vă inima să primească atât minunea minunilor cât și întrebările profunde pe care le ridică pentru ucenici astăzi.
Studiu
Maclaren începe prin a situa minunea în succesiunea Evangheliei după Matei. Matei păstrează ordinea cronologică în prima și a doua minune din al doilea triplet, dar probabil motivul pentru care le-a adus împreună a fost mai degrabă asemănarea conținutului lor decât apropierea în timp. Căci nu se poate să nu simți că potolirea furtunii, care L-a arătat pe Iisus ca aducător de pace în tărâmul natural, este urmată în mod potrivit de alungarea demonilor, care L-a arătat ca Domn al unor tărâmuri și mai largi și mai întunecate și ca aducător de pace pentru duhurile torturate și sfâșiate de o tiranie misterioasă. Puterea Sa blândă stăpânește toate făpturile; 'cuvântul Său aleargă foarte iute'. Vânturile, mările și demonii ascultă și se supun. Ridicolul ieftin a fost aruncat din belșug asupra acestei minuni, iar unii apărători ai Evangheliilor au încercat să o explice altfel și aproape s-au scuzat pentru ea, dar, deși ridică probleme dificile în detalii, efectul total al ei este de a prezenta o concepție sublimă despre Iisus și despre autoritatea Sa absolută, universală. Concepția capătă o sublimitate sporită atunci când cele două minuni alăturate sunt contemplate în legătură. Maclaren examinează apoi detaliile textuale referitoare la demonizați și la recunoașterea lor față de Iisus. Matei abreviază din nou, omițând multe dintre trăsăturile cele mai izbitoare și solemne ale narațiunii așa cum este dată de ceilalți doi evangheliști, și diverge de la ei menționând doi demonizați în loc de unul. Aceasta nu este o contradicție, căci dacă au fost doi, a fost și unul, dar este o divergență, datorată unei informații mai precise. Fie că au fost intenționate sau nu, abrevierile au rezultatul izbitor că Iisus rostește un singur cuvânt, permisivul 'Du-te', și astfel simpla Sa prezență este vraja puternică înaintea căreia demonii se înclină și fug. Ei Îl cunosc ca 'Fiul lui Dumnezeu'; un nume care, pe buzele lor, trebuie luat în sensul său deplin. Dacă posedarea demonică este un fapt, nu există dificultate în a explica numele dat aici lui Iisus, nici schimbarea bruscă de la scopul aprig de a bloca calea unui intrus la supunerea abjectă. Dacă nu este un fapt, a face o explicație plauzibilă pentru oricare dintre circumstanțe va fi o sarcină ce necesită multe contorsiuni, așa cum se vede din încercările de a o realiza. De exemplu, ni se spune că demonizații se temeau de Iisus pentru că 'nu se temea de ei', și Îl cunoșteau pentru că 'oamenii cu rațiune zdruncinată simțeau de asemenea vraja, în timp ce înțelepții și cei cu minte puternică își foloseau adesea intelectul, sub forța pasiunii sau a prejudecății, pentru a rezista forței adevărului'. Posibil ca ultima propoziție să explice la fel de mult nerecunoașterea posedării demonice de către unii critici pe cât explică prima recunoașterea lui Iisus de către demonizați! Maclaren abordează apoi realitatea posedării demonice afirmată de Hristos. Domnul nostru a făcut distincție între vindecarea bolnavilor și alungarea demonilor. El a deosebit între formele de boală datorate posedării și aceleași boli când erau separate de ea, ca, de exemplu, cazurile de muțenie. Întreaga Sa atitudine, atât în modul în care a tratat efectiv pe cei posedați cât și în referirile Sale la subiect, și-a dat adeziunea completă la realitatea acestui lucru înfricoșător. Este zadarnic să spunem că El a indulgent iluziile nebuniei pentru a le vindeca. Această teorie nu explică în mod adecvat niciunul dintre fapte și nu atinge unele dintre ele. Este periculos să încerci să slăbești forța narațiunii spunând că evangheliștii erau sub influența noțiunilor populare care se presupune în mod tacit că au fost greșite și, prin urmare, că prejudecățile lor au colorat reprezentările lor. Dacă oglinda era atât de distorsionată, ce încredere se poate pune în vreo parte a reflectării ei despre Iisus? Nu poate exista nicio îndoială că narațiunea Evangheliei afirmă și presupune realitatea posedării demonice, iar dacă reprezentarea că Iisus a presupus-o și El se datorează evangheliștilor, ce încredere se poate avea în autorități care Îl reprezintă greșit într-o astfel de chestiune? Pe de altă parte, dacă nu Îl reprezintă greșit și El a greșit, confundând simpla nebunie cu posedarea de către un demon, ce încredere se poate avea în El ca Învățător al lumii nevăzute? Problemele implicate sunt foarte grave și de anvergură, iar batjocura sau sarcasmul nu au loc.
Considerați

Considerare

Maclaren apasă întrebarea dacă ipotezele moderne resping pe drept posibilitatea posedării. Dar întrebarea este pertinentă: Cu ce drept afirmăm că posedarea demonică este o născocire depășită și o imposibilitate? Ne cunoaștem pe noi înșine sau pe semenii noștri atât de temeinic încât să fim îndreptățiți să negăm că adânc în 'conștiința subliminală' misterioasă există o poartă prin care ființe spirituale pot intra în contact cu personalitățile umane? Ar fi îndrăzneț, până la limita prezumției sau ceva mai departe, cel care ar adopta o asemenea poziție. Și avem vreun drept mai bun să presupunem că știm atât de mult despre univers încât să fim siguri că nu există duhuri rele acolo, care pot intra în contact cu duhurile umane și exercita o tiranie străină asupra lor? Atitudinea creștină nu este aceea a unei negări atât de ample care depășește cunoștințele noastre, ci aceea a credinței calme că Iisus este capul a toată stăpânirea și puterea și că toate I se supun. Se presupune că posedarea presupusă este nebunie. Dar nu ar putea fi mai degrabă că astăzi o parte din nebunia presupusă este posedare? Fie că este așa sau nu – și poate că cei cu cea mai largă experiență a 'nebunilor' ar fi cei mai puțin dispuși să respingă posibilitatea – Iisus a recunoscut realitatea că existau suflete asuprite de o personalitate reală, care se stabilise în casa vieții, și niciunul dintre noi nu are cunoștințe suficient de largi și profunde pentru a-L contrazice. Nu ar fi mai bine să acceptăm mărturia Sa în aceasta, ca și în alte chestiuni dincolo de priceperea noastră, ca adevărată și să o medităm? Maclaren încheie reflectând asupra răspunsului uman instinctiv care caută să Îl alunge pe Iisus. Nu e de mirare că păstorii de porci au fugit, dar, cu siguranță, este o minune că dorința de a scăpa de Iisus a fost singurul rezultat al minunii. Poate că motivul a fost pierderea porcilor, care ar fi ocupat cel mai mult în povestea excitată a păzitorilor lor; poate că motivul a fost teama că El ar descoperi și ar mustra alte cazuri de încălcare a decenței stricte evreiești; poate că a fost pur și simplu teama de orice contact strâns cu ceea ce este ceresc sau aparent supranatural, care este atât de instinctivă în noi și mărturisește o conștiință adormită a discordiei cu Cerul. 'Pleacă de la mine, căci sunt om păcătos' este strigătul conștiinței trezite. Și, vai! are puterea de a-L alunga pe Cel de care avem nevoie și care vine la noi tocmai pentru că suntem păcătoși și tocmai ca să ne elibereze de păcatul nostru.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața ta ai nevoie cel mai mult astăzi de autoritatea aducătoare de pace a lui Iisus? Cum modelează realitatea domniei lui Hristos peste orice tărâm încrederea ta atunci când înfrunți forțe dincolo de controlul tău? Ce s-ar putea schimba dacă ai primi mai degrabă decât să rezisti apropierea Sa în domenii pe care le-ai ținut ascunse?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Isuse, Cuvântul Tău descoperă autoritatea Ta suverană peste vânt și val, și peste orice putere mai întunecată care amenință poporul Tău. Dă-ne credință să ne încredem în Tine când se ridică furtunile, și păzește-ne de frica ce Te-ar îndepărta; în schimb, atrage-ne în pacea și libertatea care curg din prezența Ta. Prin Duhul Tău, întărește-ne să Te urmăm cu curaj în fiecare zi. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →