← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Tesaloniceni

1 Tesaloniceni 1 — cu Gill

1 Tesaloniceni 1Expoziția lui John Gill asupra întregii Biblii20 min
Deschidere
Astăzi deschidem Expunerea întregii Biblii a baptistului particular Ioan Gill asupra capitolului 1 din 1 Tesaloniceni. Tratamentul atent verset cu verset al lui Gill ne călăuzește prin salutul lui Pavel, credința tesalonicenilor și dovada alegerii lor. Cuvintele sale ne invită să urmărim cum Evanghelia a sosit pentru prima oară și a prins rădăcini în acea biserică tânără. Pe măsură ce ascultăm, ne pregătim să primim atât textul cât și observațiile lui Gill cu atenție proaspătă.
Citește

Citire

Luați câteva clipe de liniște pentru a citi integral capitolul 1 din 1 Tesaloniceni. Lăsați cuvintele de salut, mulțumire și mărturie să se așeze înainte de a ne întoarce la expunerea lui Gill. Observați căldura amintirii lui Pavel și dovada lucrării lui Dumnezeu printre acești credincioși.
Studiu
Gill începe prin a identifica expeditorii scrisorii. Versetul 1. Pavel, și Silvan, și Timotei,.... Aceștia sunt cei implicați în această epistolă și care își trimit salutările și urările către această biserică; Pavel a fost scriitorul inspirat al ei și este numit doar cu numele său simplu, fără niciun epitet suplimentar, așa cum apare în celelalte epistole ale sale; unde este numit fie slujitorul, fie apostolul, fie prizonierul lui Hristos, dar aici doar Pavel: motivul este variat presupus; fie pentru că era bine cunoscut de această biserică, fiind recent cu ei; fie ca nu cumva acești tineri convertiți să se supere și să se poticnească de vreun titlu pompos, care ar putea părea a purta o înfățișare de aroganță și mândrie; fie pentru că nu existau încă apostoli falși printre ei, care să fi insinuat ceva în detrimentul lui Pavel, ca în alte locuri, ceea ce l-a obligat să-și afirme caracterul și să-și mărească slujba; sau mai degrabă pentru că aceasta a fost prima epistolă pe care a scris-o și, fiind conștient de propria sa smerenie și că era cel mai mic dintre apostoli și nevrednic să fie numit astfel, a ales să nu folosească titlul. Gill descrie apoi poziția bisericii în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Hristos. Această biserică se spune că este în Dumnezeu Tatăl; era interesată de dragostea și favoarea Sa liberă, după cum reiese din alegerea lui Dumnezeu, 1 Tesaloniceni 1:4, și erau în credința în Dumnezeu Tatăl, ca Tată al Domnului nostru Isus Hristos, și în mărturisirea ei, și astfel se deosebeau de o adunare de păgâni care erau în credința idolilor și nu a singurului Dumnezeu adevărat și viu, și mai ales ca Tată al lui Hristos; erau în comuniune cu Dumnezeu Tatăl și erau atrași de eficacitatea harului Său către El și către Fiul Său și erau adunați și întrupați într-o stare de biserică sub îndrumarea și influența Sa; El era autorul lor ca biserică și erau plante ale plantării cerești a Tatălui lui Hristos, care nu puteau fi smulse; și erau, așa cum redă versiunea arabă, „dedicați” lui Dumnezeu Tatăl; erau devotați slujirii Sale; aveau Cuvântul Său printre ei, pe care l-au primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci ca pe Cuvântul lui Dumnezeu; și rânduielile Sale erau administrate cuvenit și cu credincioșie printre ei și frecventate de ei: și în Domnul Isus Hristos; au fost aleși în El înainte de întemeierea lumii; au fost aleși în El ca cap și reprezentant al lor; erau în El ca membri ai trupului Său și ca ramuri în viță; erau deschis în El prin chemarea și convertirea eficace, erau în credința în El și în păzirea poruncilor Sale și în comuniune cu El; și astfel se deosebeau de o sinagogă sau congregație evreiască: toate acestea fiind adevărate, cel puțin pentru cea mai mare parte dintre ei, se spune despre ei toți, într-o judecată de caritate, fiind sub o mărturisire a religiei creștine: harul să fie cu voi și pacea de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos. Gill se îndreaptă apoi spre dovada alegerii văzută în răspunsul tesalonicenilor. Versetul 4. Știind, fraților iubiți, alegerea voastră de Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă o alegere la o slujbă, căci această epistolă este scrisă nu doar ofițerilor bisericii, ci întregii biserici; nici la Evanghelie, mijlocul exterior al harului, deoarece aceasta era comună cu alții și putea fi cunoscută fără dovada dată mai târziu; nici nu se referă la chemarea eficace, uneori numită astfel, căci aceasta este exprimată în versetul următor ca un rod, efect și dovadă a alegerii despre care se vorbește aici, care nu este altceva decât alegerea veșnică a lor la viața și fericirea veșnică: aceasta este de la Dumnezeu, un act al lui Dumnezeu Tatăl, făcut în Hristos Isus înainte de începutul lumii și care izvorăște din voia Sa suverană și este efectul dragostei Sale curate și al favorii Sale libere; și de aceea aceste persoane care sunt obiectele ei sunt numite „iubite de Dumnezeu”; căci așa citesc cuvintele versiunile latină vulgată, siriacă, arabă și etiopiană, și care se potrivesc cu 2 Tesaloniceni 2:13, căci această alegere nu izvorăște din meritele oamenilor sau din vreo condiție din ei sau din preștiința credinței, sfințeniei și faptelor lor bune, ci din harul liber și din buna plăcere a lui Dumnezeu; și este izvorul și sursa a tot harul și a binecuvântărilor lui și chiar a faptelor bune; și este un act sigur, imuabil și ireversibil al lui Dumnezeu, fiind întemeiat pe voia Sa și nu pe faptele oamenilor; cunoașterea pe care o aveau despre aceasta nu era cea pe care o aveau tesalonicenii înșiși, deși puteau avea și aveau cu siguranță cunoașterea acestui har și care poate fi concluzionată cu certitudine din chemarea eficace; și este un privilegiu la care mulți credincioși particulari pot și ajung la cunoașterea lui, fără nicio revelație extraordinară făcută lor: dar aici se referă la cunoașterea pe care apostolul și tovarășii săi o aveau despre alegerea membrilor acestei biserici; nu prin inspirația Duhului lui Dumnezeu, ci prin modul în care Evanghelia a venit la ei și efectele pe care le-a avut asupra lor, așa cum se exprimă în versetele următoare; și din credința, nădejdea și dragostea lor, menționate în versetul precedent; și care a fost temelia și fundamentul mulțumirii lor pentru ei; vezi pe Gill „2Ts 2:13”. Gill continuă arătând cum Evanghelia a sosit cu putere și cu Duhul Sfânt. Versetul 5. Căci Evanghelia noastră nu a venit la voi,.... Apostolul numește Evanghelia „Evanghelia noastră”, nu pentru că el și tovarășii săi slujitori ar fi autorii ei; căci în acest sens este exclusiv de la Dumnezeu, fiind produsul înțelepciunii și harului Său și prin revelația lui Isus Hristos, de aceea o numește Evanghelia lui Dumnezeu în 1 Tesaloniceni 2:2, nici pentru că ar fi fost subiectul ei, căci nu s-au propovăduit pe ei înșiși, ci pe un Hristos răstignit și doar pe El, deși era o piatră de poticnire pentru unii și nebunie pentru alții; ci pentru că le-a fost încredințată și erau propovăduitorii ei și erau de acord în slujirea ei; și este opusă și distinctă de cea propovăduită de învățătorii falși; și aici nu se referă doar la Evanghelie în sine, ci mai ales la propovăduirea ei de către ei: și aceasta a venit la ei fiind trimisă de Dumnezeu, căci oriunde vine Evanghelia, vine cu o misiune și o împuternicire de la Dumnezeu; și fiind adusă la ei de apostoli, care erau aducători și vestitori ai veștilor bune ale lucrurilor bune, a venit neașteptată, nesolicitată și nerugată de ei; și nu doar în mod exterior, ceea ce este o mare binecuvântare, ci în mod interior, εις υμας, „în voi”; nu a venit doar în urechile lor vocal, și în capetele lor noțional; ci în inimile lor și a lucrat eficace acolo; a fost amestecată cu credință și a fost folositoare; a devenit Cuvântul altoit și a locuit bogat în ei: căci nu a venit la ei doar în cuvânt; a venit în cuvânt, nu putea veni fără cuvinte, nu există interpretare a Scripturii, nici propovăduire a Evangheliei, nici ascultare a ei fără cuvinte, fără sunete articulate; dar nu doar cu acestea, nici cu înțelepciunea cuvintelor, cu cuvinte ademenitoare ale înțelepciunii omenești, cu cuvinte pe care le învață înțelepciunea omului; de asemenea, nu în simpla noțiune și literă a Evangheliei, care atunci când vine în acest fel este o literă moartă și mireasma morții spre moarte: ci în putere; nu doar propovăduită într-un mod puternic sau însoțită de operațiuni miraculoase, deși fără îndoială ambele erau adevărate; căci apostolul era un propovăduitor puternic și slujirea lui era confirmată prin semne, minuni și fapte puternice; dar din niciuna dintre acestea nu putea concluziona alegerea acestor oameni: dar propovăduirea Evangheliei a fost însoțită de eficacitatea puternică a harului lui Dumnezeu, lucrând prin ea asupra lor; astfel încât a devenit puterea lui Dumnezeu spre mântuire pentru ei; a venit la ei în demonstrația Duhului lui Dumnezeu și a puterii, înviindu-i pe cei morți în fărădelegi și păcate, luminându-le înțelegerile întunecate, deschizându-le urechile surde, înmuiindu-le inimile împietrite și eliberându-i din robia păcatului și a Satanei; de unde a reieșit clar că ei erau aleșii lui Dumnezeu și prețioși: și în Duhul Sfânt; Evanghelia nu a fost doar propovăduită sub influența și cu ajutorul Duhului Sfânt și însoțită de darurile Sale extraordinare pentru confirmarea ei, ceea ce putea fi și nu ar fi nicio dovadă a alegerii acestor persoane la viața veșnică; dar a venit prin puterea Duhului Sfânt la sufletele lor, lucrând și sădind harurile Sale în ei, ca credința, nădejdea și dragostea și orice altceva; și El Însuși a fost primit împreună cu ea, ca un duh de iluminare și convingere, de regenerare, convertire și sfințire și de credință și înfiere; toate acestea au dat dovadă deplină a alegerii lor: și în multă asigurare; nu din partea propovăduitorului, ca și cum Evanghelia ar fi fost propovăduită de el cu mare asigurare, îndrăzneală și încredere; sau cu mare putere de evidență, dând dovadă clară și deplină a ceea ce era rostit suficient pentru a-l asigura și a convinge pe oricine să creadă în el; sau cu „multă plinătate”, așa cum redau unii cuvintele, adică a Evangheliei lui Hristos și a darurilor Duhului și către o mulțime de persoane; toate acestea puteau fi și totuși nu ar fi nicio dovadă a alegerii acestor persoane în Hristos la mântuirea veșnică; dar Evanghelia propovăduită lor a fost binecuvântată să producă în ei multă asigurare sau o asigurare largă, dacă nu deplină, a harului credinței în Hristos și a nădejdii vieții veșnice prin El și a înțelegerii doctrinelor Evangheliei și a interesului în binecuvântările harului ținute în ele; și aceasta fiind un rod, era o dovadă a harului ales: după cum știți ce fel de oameni am fost printre voi de dragul vostru.
Considerați

Considerare

Gill încheie observând raportul larg răspândit al credinței lor. Se spune că aceasta a „răsunat”, aluzând la suflarea unei trâmbițe, la care Evanghelia este uneori comparată, ca la trâmbița de argint sub lege, pentru adunarea poporului lui Israel; sau la trâmbița suflată în anii de jubileu, care proclama libertate, eliberare de datorii și restaurare a moștenirilor, așa cum face Evanghelia într-un sens spiritual; sau la trâmbița folosită în război pentru a se pregăti de luptă și de aceea nu ar trebui să dea un sunet nesigur; sau așa cum este folosită muzical, Evanghelia fiind un sunet vesel; și acest sunet al ei poate indica publicarea clară și declarația deschisă și răspândirea largă a ei departe și aproape: deși, când se spune că răsună de la tesaloniceni, nu trebuie înțeles ca și cum Evanghelia ar fi început să fie propovăduită pentru prima oară printre ei și de acolo a mers în alte locuri; a fost propovăduită la Filipi înainte de a ajunge la ei și în multe alte locuri înainte de a fi acolo; Cuvântul Domnului, conform profeției din Isaia 2:2, a venit de la Ierusalim; Hristos și apostolii Săi au propovăduit mai întâi acolo și de acolo cuvintele și sunetul lor au mers până la marginile pământului; dar nu atât propovăduirea Evangheliei, cât faima și raportul că a fost propovăduită în acest loc este menită aici: și astfel traducerea latină a versiunii siriace o redă, „căci de la voi a mers raportul Cuvântului Domnului nostru”; faima că a fost propovăduită și primită la Tesalonic, în modul în care a fost, s-a răspândit nu doar în Macedonia și Ahaia, ci și în orice loc; nu doar la Filipi, Berea, Atena și Corint și alte cetăți și orașe din acele țări, ci și în alte părți ale lumii; și ceea ce a contribuit mult la aceasta au fost tulburarea care s-a făcut la Tesalonic și a continuat la Berea la prima propovăduire a Evangheliei în acele părți de către evreii necredincioși; de asemenea, numărul mare atât de greci cât și de evrei și de femei evlavioase din familii considerabile care s-au convertit: la care se poate adăuga că Tesalonic era metropola Macedoniei și o cetate de mare comerț și mult frecventată din toate părțile atât pe mare cât și pe uscat; și prin acest mijloc s-a întâmplat că nu doar faima propovăduirii Cuvântului printre ei s-a răspândit pretutindeni; ci, așa cum adaugă apostolul, credința voastră către Dumnezeu s-a răspândit; înțelegând harul credinței dăruit lor, prin care au primit Evanghelia în dragostea ei, au consimțit la ea și au mărturisit-o și care are pe Dumnezeu ca obiect și este foarte valoroasă, deoarece se ia o astfel de notă publică de ea; și care arată că nu a fost ținută pentru ei înșiși și nu a zăcut ascunsă în propriile lor piepturi; ci au declarat-o atât prin cuvinte cât și prin fapte, făcând o mărturisire a ei și umblând în acord cu ea: astfel încât nu am avut nevoie să spunem nimic; versiunea siriacă adaugă, „despre voi”; despre propovăduirea Evangheliei printre ei, credința lor în ea și mărturisirea ei, toate fiind atât de bine cunoscute în diferitele locuri unde au venit; căci se pare că era obișnuit cu apostolii, când veneau într-un loc, să vorbească despre succesul lor în altele și despre credința, nădejdea și bucuria altor creștini, pentru încurajarea și ca exemple pentru cei cărora slujeau; dar în legătură cu tesalonicenii acest lucru era inutil. Gill încheie secțiunea cu întoarcerea lor decisivă de la idoli la Dumnezeul cel viu. Versetul 9. Căci ei înșiși arată despre noi,.... Fie rapoartele de mai sus despre propovăduirea Evangheliei către tesaloniceni și despre credința lor în Dumnezeu; fie mai degrabă persoanele cărora le-au fost aduse aceste rapoarte, au declarat deschis și public și pe larg despre apostoli, ce fel de intrare am avut la voi; sub ce dificultăți au lucrat, ce ceartă au avut cu evreii necredincioși, ce reproșuri au fost aruncate asupra lor și ce persecuții au îndurat când au intrat pentru prima oară în cetatea și sinagoga lor și au propovăduit Evanghelia; și în ce mod au propovăduit-o, cu ce îndrăzneală, sinceritate, dreptate și afecțiune și fără lingușire, lăcomie și slavă deșartă; și cu ce putere a venit la ei și ce succes a însoțit-o și cât de ușor, cu bucurie și cu reverență atât ei cât și aceea au fost primiți de ei: și cum v-ați întors la Dumnezeu de la idoli; imediat și deodată, la propovăduirea Evangheliei către ei, fiind mai întâi întorși de harul puternic și eficace al lui Dumnezeu; căci prima lucrare a convertirii este lucrarea lui Dumnezeu; apoi ei înșiși, sub influența aceluiași har, s-au întors la singurul Dumnezeu, de la idolii lor interiori, păcatele și poftele lor și de la idolii lor exteriori, multele lor zeități false și fictive: căci tesalonicenii înainte ca Evanghelia să vină printre ei erau idolatri; aici erau venerați „Dii Cabiri”, zeii mari și principali ai neamurilor; ca Jupiter și Bacchus, Ceres și Proserpina, Pluto și Mercur, Castor și Pollux și Esculap; aceștia erau venerați de macedoneni și în special de tesaloniceni cu mare devotament și reverență d: dar acum s-au întors de la ei și i-au părăsit, ca să slujească Dumnezeului celui viu și adevărat; care este numit Dumnezeul cel viu, pentru că are viață în și din Sine și este izvorul vieții pentru alții; de la care toate creaturile vii au viața lor și sunt susținute în ea de El; și în opoziție cu idolii de mai sus, care erau lucruri neînsuflețite făcute din lemn sau metal și erau chipuri ale unor oameni care muriseră de mult: și Dumnezeul „adevărat”, pentru că este adevărul însuși și nu poate minți, care împlinește cu credincioșie toate promisiunile Sale și trebuie venerat în duh și în adevăr; și în opoziție cu zeitățile nominale și fictive ale neamurilor, care erau doar în nume, nu în adevăr și realitate sau prin natură zei: acum, deși acești tesaloniceni slujiseră înainte acestor idoli, acum s-au întors de la ei ca să slujească singurului Dumnezeu cel viu și adevărat; nu doar în mod exterior, îmbrățișând și mărturisind Evanghelia Sa, supunându-se rânduielilor Sale și umblând conform regulilor prescrise de El; ci și în mod interior, în exercitarea credinței, nădejdii, dragostei și a oricărui alt har.
Răspunde
Cum apare în propria ta viață modelul de credință, dragoste și nădejde pe care îl evidențiază Gill? În ce feluri a venit Evanghelia la tine nu doar în cuvânt, ci și în putere? Ce idoli te-a chemat Dumnezeul cel viu să lași în urmă?
Roagă-te

Rugăciune

Tată milostiv, Te lăudăm pentru Evanghelia care încă răsună cu putere printre poporul Tău. Dă-ne credința care lucrează, dragostea care se ostenește și nădejdea care rămâne, toate izvorând din alegerea și preaiubirea noastră în Hristos singur. Întărește inimile noastre ca să trăim ca o dovadă clară a harului Tău, pentru ca alții să se întoarcă la Dumnezeul cel viu, și păstrează-ne statornici până în ziua Domnului nostru Isus Hristos. Amin.

Expoziția lui John Gill asupra întregii Biblii · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →