Eterniseed › Curriculum › Deuteronomul
Deuteronomul 13-14 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la Deuteronomul 13-14 oferă o călăuzire statornică pentru păzirea inimii împotriva înșelăciunii. În aceste capitole, Moise avertizează pe Israel cu privire la profeții mincinoși care se ridică chiar și în sânul comunității legământului. Calvin urmărește cu atenție modul în care Dumnezeu își încearcă poporul în iubire și îl cheamă să rămână ancorat în adevărul pe care El l-a descoperit deja. Expunerea sa evidențiază atât primejdia pretențiilor noi, cât și siguranța găsită în alipirea de Domnul care și-a răscumpărat poporul. Ascultând astăzi cuvintele lui Calvin, suntem invitați să ne examinăm propria pregătire de a ne ține tari când vocile din jurul nostru contrazic învățătura clară a Scripturii.
Citește
Citire
Acordă acum timp pentru a citi cu încetineală și cu rugăciune capitolele 13 și 14 din Deuteronom. Observă chemările repetate de a asculta numai de Domnul și de a respinge orice glas care ar întoarce inima de la El. Lasă avertismentele despre profeții mincinoși și visători să se așeze în mintea ta. Observă de asemenea îndrumările practice care urmează în capitolul 14 cu privire la sfințenie în viața de fiecare zi. Cere Duhului să te pregătească pentru a primi perspectivele lui Calvin asupra acelorași pasaje.
Studiu
Calvin își începe tratarea Deuteronomului 13 abordând amenințarea învățătorilor mincinoși care se ridică chiar din mijlocul lui Israel.
După ce i-a oprit pe israeliți de la înșelăciunile străine ale neamurilor, Moise le interzice acum să fie prea creduli dacă ar apărea învățători mincinoși din mijlocul lor și îi avertizează să se ferească cu sârguință de toate invențiile noi și să nu se abată în nici cea mai mică măsură de la Lege la îndemnul cuiva. Căci primejdia vine nu numai de la dușmani declarați și vădiți sau de la superstiții străine, ci Satana uneltește și prin înșelăciuni interne și abuzează de numele sfânt al lui Dumnezeu pentru a ne trăda. De aceea se cuvine ca credința celor evlavioși să fie nu numai întărită și apărată din afară prin întăriturile Cuvântului, ca să nu se strecoare stricăciunea din afară, ci să fie și garnizoană dinăuntru prin același Cuvânt, ca nu cumva închipuiri noi să se strecoare pe ascuns și să distrugă curăția doctrinei. Mai mult, din această interdicție înțelegem că există o asemenea certitudine în doctrinele dumnezeiești încât să împiedice ca credința noastră să fie subminată sau clătinată, cu condiția ca ea să fi înfipt în ele rădăcini vii și să fie temeinic întemeiată pe ele. Căci ar fi zadarnic ca Dumnezeu să ne avertizeze împotriva primirii învățătorilor mincinoși, dacă nu ne-ar arăta în același timp mijloacele prin care să ne ferim de ei. Și cu siguranță nimic nu este mai improbabil decât ca religia să fie ambiguă; iar deoarece regula și definiția ei sunt prescrise și expuse cu credincioșie în Lege, pe drept Dumnezeu cere poporului Său să nu șovăie, ci să persevereze constant în adevărul care le-a fost încredințat. Căci cu adevărat Isaia declară despre Lege că în ea nu s-a spus în zadar seminței lui Iacov să caute fața lui Dumnezeu. [297] (Isaia 45:19.) Dar, în căutarea lui Dumnezeu, nu ar fi suficient să înveți ce este drept, dacă mințile oamenilor nu ar fi întemeiate în ea; este necesar, așadar, ca religia să fie sigură și fermă, altfel nu va fi rânduită cum se cuvine. Nici nu este nicio îndoială că ceea ce Pavel mărturisește despre Evanghelie era adevărat și despre Lege, și anume că îi înarma pe ucenicii ei împotriva tuturor furtunilor ispitei, ca să 'nu mai fie copii, purtați de valuri și învârtiți de orice vânt al doctrinei, prin viclenia oamenilor' etc. (Efeseni 4:14.) Dar cuvintele dinaintea noastră, examinate mai îndeaproape și regulat, vor arăta cu mai mare claritate scopul materiei.Calvin examinează apoi primejdia deosebită când apare un prooroc sau un visător de vise în mijlocul poporului.
1. Dacă se va ridica printre voi. Percepem deja că nu este vorba despre falsitățile și erorile pe care Satana le-a răspândit în toată lumea, ci despre cele care urmau să apară chiar în sânul Bisericii, ca și cum s-ar fi spus că Legea nu a fost dată doar pentru a-i despărți pe israeliți de neamurile păgâne, ci pentru a-i păstra pe ei înșiși în curăția și integritatea credinței; căci așa cum acum Hristos logodește Biserica cu Sine prin propovăduitorii Evangheliei (2 Corinteni 11:2), ca ea să se consacre ca fecioară curată ascultării Lui și să nu se lase abătută de la simplitatea credinței de nicio seducție, tot așa odinioară Dumnezeu și-a logodit poporul Său străvechi cu Sine și le-a poruncit să-și închidă urechile față de impostori, care sunt, ca să zicem așa, seducătorii lui Satana care îi ispitește să încalce legătura sfântă și specială a căsătoriei prin care Dumnezeu ar fi unit cu poporul Său. Vom vedea curând de ce Dumnezeu a vrut ca Biserica Sa să fie expusă acestui rău. Între timp este folositor să-i avertizăm pe credincioși de primejdia lor, ca să fie mereu veghetori împotriva curselor lui Satana; căci această urâciune nu a predominat doar în acea epocă anume, ci își va avea influența rea până la sfârșitul lumii. Trebuie să ne amintim ce spune Petru, că 'așa cum au fost profeți mincinoși printre' evreii de odinioară, tot așa și în împărăția lui HristosPe tema semnelor și minunilor, Calvin continuă arătând cum Dumnezeu poate permite evenimente extraordinare chiar și prin înșelători.
De aici învățăm că nu numai că frâiele lui Satana sunt slăbite ca să poată face rău, ci că el este înarmat cu putere pentru a-i târî efectiv pe cei osândiți la distrugerea finală. Moise învață aici același lucru, căci nu există motive întemeiate pentru diferențele dintre comentatorii evrei cu privire la cuvântul semn. [299] Este neîndoielnic că semnele erau uneori folosite pentru a obține credibilitate pentru profeții, ca atunci când Isaia umbla gol (Isaia 20:2) și Ieremia purta un jug pe gât (Ieremia 18:10); este de asemenea neîndoielnic că Satana înșală adesea prin incantații magice; dar nu am nicio îndoială că prin cuvintele care înseamnă semnul și minunea, Moise înțelege aici orice lucru incredibil și neașteptat, în scopul profeției. Evreii folosesc cuvântul mvphtym, mophethim, pentru a exprima minunile prin care Dumnezeu prevestește ceva viitor, ca și cum ar vorbi din cer. Cuvântul 'vt, oth, este mai general și este uneori folosit pentru un steag, sau un cuvânt de ordine, sau un semnal (symbolum). Ambele sunt folosite aici pentru semne extraordinare care mărturisesc puterea lui Dumnezeu, ca și cum ar fi prezentă; în acest sens, Hristos îi avertizează pe ucenicii Săi să se ferească de semne și de prodigiile mincinoase. (Matei 24:11.) Dar deși Satana orbește ochii cu iluziile sale, ca să câștige în rivalitatea sa falsă slava lui Dumnezeu, totuși am arătat din Sfântul Pavel, iar Moise a declarat mai înainte, că impostorii în lucrarea lor de minuni sunt slujitorii răzbunării lui Dumnezeu, pentru ca cei osândiți să fie prinși în cursele lor. Dacă cineva ar obiecta că semnele ar fi inutile, care pot fi la fel de bine înșelăciuni primejdioase ca și confirmări ale adevărului, răspund că o asemenea îngăduință nu i-a fost niciodată acordată diavolului, încât lumina lui Dumnezeu să nu strălucească în cele din urmă din mijlocul întunericului. Se va întâmpla, așadar, ca adevărata putere a lui Dumnezeu să fie întunecată pentru o vreme (așa cum am văzut mai înainte în istoria magilor), dar că ea nu va fi niciodată copleșită. Astfel, în minunile prin care Legea a fost întărită, slava lui Dumnezeu a strălucit atât de mult încât ele puteau obține credibilitate fără nicio ezitare din partea celor evlavioși. Astfel, fără controversă, sunt minunile care autentifică Evanghelia, pentru că ele prezintă dovezi înscrise pe ele de Dumnezeu prin care orice suspiciune de înșelăciune este pe deplin îndepărtată. Și, într-adevăr, deoarece mințile oamenilor sunt cuprinse de o prostie plictisitoare și sunt oarbe chiar și la cursul obișnuit al lucrărilor lui Dumnezeu, tot așa ele sunt aproape întotdeauna înșelate cu privire la minuni, dacă Cuvântul Lui nu le luminează ca să risipească întunericul. Pentru ca, așadar, să putem profita cum se cuvine de semne, trebuie stabilită o legătură inseparabilă între ele și doctrină; și Moise învață pe drept că trebuie respinși cei care vor încerca să pervertească evlavia sub pretextul semnelor, pentru că ei împart în mod nelegiuit și rău lucrurile pe care Dumnezeu le-a unit și deturnează în mod nepotrivit spre un folos contrar semnele care servesc doar ca ajutoare pentru doctrina dreaptă. Dar după ce religia evreilor fusese pecetluită prin semne sigure și evidente, era greșit pentru ei să acorde atenție semnelor accidentale și nu cu totul fără ingratitudine josnică. Ajungem acum la suma acestui pasaj, și anume că ei trebuie să persevereze în închinarea la singurul Dumnezeu, astfel încât nici chiar prodigiile să nu aibă nicio putere de a clătina mințile poporului. Clauza, așadar, 'pe care nu l-ai cunoscut' trebuie observată; prin care Moise semnifică faptul că slava Dumnezeului pe care Îl slujesc era atât de sigur mărturisită încât levitatea lor de a se întoarce într-o parte sau alta ar fi de neiertat; și astfel cunoștința care trebuie să fie ferm înrădăcinată în inimile lor și să rămână acolo este opusă tuturor artificiilor diavolului, care afectează doar mințile instabile.
Considerați
Considerare
Calvin se îndreaptă apoi spre scopul încercării dumnezeiești și spre protecția promisă celor care Îl iubesc cu adevărat pe Domnul.
3. Căci Domnul Dumnezeul vostru vă încearcă. (Latină, tentat vos.) Ori de câte ori acest cuvânt, care înseamnă a ispiti, este aplicat lui Dumnezeu, nu este folosit într-un sens rău, pentru 'a prinde prin viclenie' sau 'a întinde curse de înșelăciune pentru a prinde pe cei neprevăzători', ci doar pentru 'a dovedi sau a examina'. Acum, Dumnezeu dovedește inimile oamenilor, nu ca să afle ceea ce nu era cunoscut înainte, ci ca să descopere ceea ce era ascuns înainte. Expresia 'a cunoaște', așadar, se referă doar la cunoștința experimentală. Explicația lui Augustin este slabă și încâlcită, [300] 'Ca să cunoască, adică să vă facă să cunoașteți.' Dar, deoarece este atât de obișnuit ca sentimentele omenești să fie atribuite lui Dumnezeu, unde este folosul de a răsuci cuvinte care nu înseamnă mai mult decât că Dumnezeu face încercare, astfel încât ceea ce ar fi putut fi altfel îndoielnic să fie de fapt arătat? Astfel, Dumnezeu l-a ispitit pe Avraam, când într-o chestiune importantă a pus la încercare credința sau ascultarea lui. (Facerea 22:1.) Nici nu este deloc contradictoriu cu aceasta ceea ce am atins de curând și despre care citim adesea, și anume că Dumnezeu folosește instrumentul lui Satana și al oamenilor răi pentru a-i ispiti pe oameni; pentru că trebuie să luăm în considerare scopul spre care El îndreaptă aceste încercări, prin care va fi evident că planul Său este foarte diferit de răutatea și vicleniile lui Satana. Motivul dat aici este demn de remarcat, pentru că îndepărtează dificultatea prin care mințile slabe ar fi putut fi ușor tulburate. Căci nimic nu este mai puțin probabil decât ca Satana să-L insulte pe Dumnezeu și să implice cerul și iadul în război, sau ca el să-și asume cu impunitate un atribut al lui Dumnezeu. Ca nu cumva, așadar, o asemenea discuție să tulbure și să obosească pe cei buni sau să-i țină în nedumerire, Moise o anticipează astfel, amintindu-le că Dumnezeu nu stă între timp inactiv sau adormit, abandonând grija Bisericii Sale; [301] ci că El îi pune în mod intenționat pe cei cu adevărat evlavioși la încercare, pentru a-i deosebi de ipocriți; și acest lucru se întâmplă atunci când ei perseverează constant în adevărata credință împotriva asalturilor ispitelor lor și nu cad din poziția lor. Apostolul declară același lucru și cu privire la erezii, că ele trebuie să apară în Biserică, 'ca să se arate cei care sunt aprobați'. (1 Corinteni 11:19.) De aceea nu trebuie să fim nerăbdători, nici să murmurăm împotriva lui Dumnezeu, dacă El alege ca fermitatea credinței noastre, care este mai prețioasă decât argintul sau aurul, să fie încercată în cuptorul de foc; ci se cuvine să ne plecăm cu umilință în fața dreptății și înțelepciunii Sale. Dacă cineva ar obiecta în continuare că, deoarece slăbiciunea omenirii este prea notorie, Dumnezeu se poartă cu ei oarecum neînduplecat, când îi supune acestor ispite primejdioase, se poate da ușor un răspuns. Recunosc într-adevăr că, deoarece simțul nostru carnal este sensibil, aceasta poate părea greu și incompatibil cu bunătatea părintească a lui Dumnezeu; căci, cu siguranță, când o minune se prezintă înaintea ochilor noștri, este greu să nu ne supunem ei. Dar, deoarece ispita nu rănește decât pe aceia a căror nelegiuire, pe care o dezvăluie, era deja condamnată și osândită, în timp ce închinătorii sinceri ai lui Dumnezeu sunt păstrați liberi de rănire, cât de nedrept ar fi să-i luăm lui Dumnezeu această libertate de a smulge masca de la trădare și înșelăciune? Oricine Îl iubește pe Dumnezeu cu o inimă curată este înarmat cu puterea invincibilă a Duhului Dumnezeiesc, ca să nu fie prins în cursele minciunilor; Dumnezeu răsplătește astfel evlavia adevărată și nu fictivă, astfel încât oricine are o inimă adevărată să fie protejat de păzirea Sa credincioasă și să nu simtă niciodată rana mortală. Între timp, de ce să nu-i consacre distrugerii drepte pe cei care doresc de bunăvoie să piară? Nici nu trebuie să ne mirăm de ceea ce El declară în altă parte, că El este Cel care îi înșală pe profeții mincinoși, [302] ca prin ei să aducă răzbunare dreaptă asupra celor osândiți, care caută cu ardoare înșelăciunile lor distrugătoare. Deoarece, așadar, toți cei buni sunt siguri că vor birui, astfel încât vicleșugurile lui Satana să nu fie pentru ei decât exercițiile virtuții lor; de ce ar trebui să fie învinuit Dumnezeu, pentru că răutatea lui Satana și a celor răi le pregătește temeiurile victoriei și triumfului lor? Să ne ținem doar de această axiomă, că toți cei care Îl iubesc și Îl cinstesc pe Dumnezeu din toată inima vor fi întotdeauna siguri și în siguranță sub protecția lui Dumnezeu. Este adevărat, recunosc, că integritatea inimii este un dar deosebit al lui Dumnezeu și rodul alegerii Sale ascunse; dar, deoarece conștiințele lor îi mustră pe cei osândiți pentru disprețul lor față de Dumnezeu, ipocrizia, mândria sau depravarea lor, vina nelegiuirii care locuiește în ei este pusă pe nedrept pe seama lui Dumnezeu. Aceasta, așadar, este suficient pentru a respinge toate raționamentele și blasfemiile carnale și perverse, și anume că oricine este drept la inimă este păzit de ajutorul Duhului de influența otrăvitoare a lui Satana și că nimeni nu piere împotriva voinței sale. Și astfel ajungem la concluzia că toți cei care, după ce au părut odată că îmbrățișează doctrinele mântuirii, le resping și le neagă ulterior, nu posedaseră niciodată nimic mai mult decât masca unei profesii false, pentru că, dacă L-ar fi iubit cu adevărat pe Dumnezeu, ar fi rămas tari la inimă în mijlocul tuturor lucrurilor care tind să-i tulbure. Se va întâmpla într-adevăr uneori ca și cei evlavioși să cadă în erori și să fie seduși de cei răi; dar numai în unele privințe și pentru o vreme; astfel încât ei nu cad niciodată de la temelie și își revin îndată (resipiscant). Și atunci trebuie observat de asemenea că ei plătesc pedeapsa neglijenței sau instabilității lor, pentru că nu au fost suficient de atenți la Cuvântul lui Dumnezeu sau nu s-au dedicat suficient de mult preocupărilor religioase. De aici mai deducem că, în timp ce mulți se întorc declarativ de la doctrinele religiei, pe motiv că văd atâtea certuri și dispute care îi distrag, este doar o scuză zadarnică pentru a acoperi neglijența sau ura lor profană față de Dumnezeu. Este adevărat că există mari discrepanțe de opinie și certuri foarte aprinse; dar oricine într-un spirit docil și blând va căuta adevărul și se va preda și se va supune ca ucenic al lui Dumnezeu nu va fi niciodată lipsit de duhul judecății și al discernământului. Dar, deoarece unii ascultă cu dispreț, unii disprețuiesc suprem, unii doresc ca Cuvântul lui Dumnezeu să fie cu totul distrus, alții îl iau în seamă cu ușurință, spusa Profetului rămâne valabilă, 'ceea ce moare, să moară;' (Zaharia 11:9;) și ceea ce Pavel declară după el, 'Dar dacă cineva este ignorant, să fie ignorant.' (1 Corinteni 14:38.) Deoarece a fost întotdeauna cazul ca adevărul lui Dumnezeu să nu fie niciodată ascuns de nimeni, în afară de acela a cărui minte a orbit-o dumnezeul acestei lumi. (2 Corinteni 4:4.) Și acest lucru se întâmplă în special [303] când lumina a strălucit din cer, care nu permite nimănui să rătăcească decât celor care își închid ochii. Remediul, așadar, este imediat subînțeles, 'Vei umbla după Domnul Dumnezeul tău;' ca și cum Moise ar fi spus că era suficient pentru păstrarea lor faptul că aveau pe Dumnezeu să-i călăuzească pe calea dreaptă, care îi prevenise deja prin bunătatea Sa gratuită. Dar, deoarece mulți nu răspund chemării lui Dumnezeu și nu-L iau în seamă când le arată calea, se adaugă cuvintele 'și să-L temi;' pentru că 'frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii.' (Psalmul 111:10.) În cele din urmă, Moise repetă din nou că, dacă oamenii sunt hotărâți doar să asculte de Dumnezeu, vor fi învățați suficient de bine de glasul Lui ce trebuie să facă. Prin cuvântul 'alipire' se denotă perseverența, și astfel el mustră indirect instabilitatea celor care Îl părăsesc și Îl uită pe Dumnezeu și rătăcesc după închipuiri deșarte.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața ta ești cel mai ispitit să acorzi atenție pretențiilor spirituale noi mai degrabă decât Cuvântului clar deja dat?
2. Cum afectează cunoștința că Dumnezeu Însuși Își încearcă poporul modul în care răspunzi la confuzie sau controversă în biserică?
3. Ce pas practic poți face săptămâna aceasta pentru a umbla după Domnul, a-L teme și a-I păzi poruncile mai statornic?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne Dumnezeul nostru, care prin harul Tău suveran ne-ai scos din robie și ne-ai așezat în legământ cu Tine, păzește inimile noastre de orice prooroc mincinos și de orice ademenire care ne-ar abate de la Cuvântul Tău. Prin puterea Duhului Tău Sfânt, adâncește dragostea noastră față de Tine, ca să ne alipim numai de Hristos și să stăm neclintiți în adevărul pe care El l-a descoperit. Păstrează-ne credincioși iubirii Tale de alegere, ca să umblăm în ascultarea care cinstește Numele Tău.
Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →