Eterniseed › Curriculum › Ioan
Adevărata Viță și Unirea Noastră
Deschidere
În Comentariul său la Evanghelia după Ioan, Sfântul Chiril al Alexandriei conduce Biserica în misterul Cuvântului întrupat ca sursă a întregii vieți spirituale. Trecând la capitolul cincisprezece, el contemplă autorevelarea Domnului ca vița cea adevărată și pe Tatăl ca lucrător al viei, arătând cum credincioșii sunt uniți cu Unicul-Născut atât spiritual cât și trupește. Expunerea lui Chiril apără consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl în timp ce dezvăluie harul care curge prin Duhul către cei care rămân în Hristos. Cuvintele sale invită pe credincioși la o unire mai profundă și la rodnicie în Cuvântul Întrupat.
Citește
Citire
Să ascultăm acum capitolul cincisprezece din Evanghelia după Ioan, unde Domnul Se declară pe Sine vița cea adevărată și cheamă pe ucenicii Săi să rămână în El. Pe măsură ce citim, ne pregătim inimile să primească învățătura pe care Sfântul Chiril o desfășoară pentru Biserică, cerând Duhului să ne facă ramuri roditoare ale Viței vii.
Studiu
Chiril deschide expunerea despre viță confruntând interpretarea adversarilor despre lucrătorul viei.
Dar așa cum este, punându-Se mai întâi pe Sine ca viță și chemându-ne uniți cu El ca ramuri, apoi atribuind Tatălui lucrarea de lucrător al viei, El face limpede și evident pentru toți, cred, că nu indică nicidecum ceva asemenea cu ceea ce presupuneți voi, ci prin exemple care sunt, ca să zicem așa, materiale și prezente ochiului trupesc, dorește să-i convingă pe ascultătorii Săi că puterea întregii rodnicii spirituale în noi este de la El, așa cum, fără îndoială, calitatea ramurilor care cresc pe tulpină este de la ea. Căci tot binele pe care îl avem ne este dat în Dumnezeu. Dar în Dumnezeu nu este așa, căci El este în Sine începutul propriilor Sale desăvârșiri și al slavei și puterii care Îi aparțin numai Lui. Așadar, Hristos este, ca să zicem așa, vița, iar noi suntem ramurile. Dar dacă El L-a numit pe Tatăl lucrător al viei, nu spuneți că a făcut-o ca având o altă esență.El apasă apoi necesitatea comuniunii trupești cu Cuvântul Întrupat.
Altfel, din ce motiv a numit atât propriile sale mădulare cât și mădularele tuturor oamenilor mădularele lui Hristos? Căci scrie astfel: 'Nu știți voi oare că mădularele voastre sunt mădularele lui Hristos? Să iau deci mădularele lui Hristos și să le fac mădularele unei curve? Să nu fie!' (1 Corinteni 6:15). Iar Mântuitorul Însuși spune: 'Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne în Mine și Eu în el' (Ioan 6:56). Aici este mai ales necesar să observăm că nu printr-o dispoziție singură, care constă într-o afecțiune a sufletului, va locui Hristos în noi, după cum spune El, ci și printr-o participare care este, desigur, naturală. Căci așa cum dacă cineva, unind o bucată de ceară cu alta și topindu-le cu foc, face din amândouă un singur lucru, tot așa prin împărtășirea Trupului lui Hristos și a prețiosului Său Sânge, El Însuși este în noi și noi, la rândul nostru, suntem uniți în El. Căci altfel era cu neputință ca ceea ce a suferit stricăciune să fie făcut capabil de viață, dacă nu ar fi fost unit trupește cu trupul Aceluia care este Viață prin fire, adică Unicul-Născut.Chiril arată apoi pe Fiul lucrând împreună cu Tatăl în lucrarea de curățire a ramurilor.
Trebuie observat că tăierea împrejur care împlinește în noi nevoia de curățire este prin Duhul, în timp ce Fiul este Dătătorul Duhului; 'căci din plinătatea Lui noi toți am primit', după glasul lui Ioan, și El Însuși este Cel care ne-a spus: 'Primiți pe Duhul Sfânt'. El săvârșește deci curățirea noastră, ca Tatăl prin Fiul. Îndrăzneala amară și nelegiuită a adversarului este deci nimicită, deoarece nu s-au temut să spună că, întrucât Fiul S-a numit pe Sine viță și pe Tatăl și Dumnezeu lucrător al viei, El Însuși nu va fi prin fire același cu El. Căci nici un raționament, spun ei, nu va permite ca lucrătorul viei și vița să fie vreodată concepuți ca fiind de aceeași esență. Când deci Fiul este găsit a fi lucrător al viei prin tăierea împrejur care este în Duhul, să fie de acum convinși că, deoarece lucrătorii viei sunt de același chip unii cu alții, întrucât sunt prin fire oameni, este evident că Fiul nu este străin de consubstanțialitatea cu Tatăl și Dumnezeu.
Considerați
Considerare
Chiril trage concluzia cristologică decisivă privind consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl.
Căci adevărul nu admite nicidecum ceva neadevărat sau numit în mod fals. Mai departe, să-l asculte pe preaințeleptul Ioan, care strigă limpede: 'Și suntem în Dumnezeul cel adevărat, Iisus Hristos. Acesta este Dumnezeul cel adevărat și viața veșnică' (1 Ioan 5:20). Dar dacă, rușinându-se de aceasta și încetând încăpățânarea, recunoaște pe Fiul ca Dumnezeu adevărat, atunci pentru a-i respinge cuvintele nu vom apela în altă parte, ci vom folosi propriile sale cuvinte. Așa cum lucrătorul viei este de un alt fel decât vița, căci unul este om și celălalt este pom, tot așa nu trebuie oare ca vița, drept și cu adevărat, să fie concepută ca fiind de același fel cu ramurile sale? Cred că nimeni nu ar dori să ajungă la o asemenea nebunie încât să îndrăznească să nege ceea ce este atât de evident. Așadar, El, fiind Dumnezeu adevărat, este de o singură esență cu Dumnezeul cel adevărat prin fire, adică Tatăl; și în același timp, dacă El este vița și noi suntem ramurile, și deci în mod evident de o singură fire cu vița, cum nu vom dovedi și noi a fi dumnezei prin fire, ca și cum am fi părăsit firea noastră creată? Dar a gândi așa este culmea a toată nelegiuirea și răul, căci noi suntem creați, iar Fiul este Dumnezeu prin fire.
Răspunde
Răspuns
Cum îmi arată viața de fiecare zi dacă rămân cu adevărat în Vița cea adevărată sau doar atârn de ea? În ce fel permit Duhului să taie tot ce împiedică rodnicia în Hristos? Unde simt chemarea la o unire mai profundă trupească și spirituală cu Unicul-Născut?
Roagă-te
Rugăciune
O Hristos Dumnezeul nostru, adevărata Viță sădită de Tatăl, altoiește-ne tot mai adânc în Tine prin Duhul Tău dătător de viață, ca să rămânem în Tine și Tu în noi. Hrănește-ne din sfântul Tău trup și sânge, tăind orice ramură moartă a voinței de sine, ca să aducem roadă îmbelșugată spre slava Tatălui. Prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor sfinților, ține-ne statornici în iubirea Ta până ce ne vei înfățișa Tatălui. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →