← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Ioan

Iată ce fel de dragoste: Că suntem numiți fiii lui Dumnezeu

1 Ioan 3Omilii la Prima Epistolă a lui Ioan de Fericitul Augustin de Hipona21 min
Deschidere
Acum ajungem la culmea epistolei. "Iată ce fel de dragoste ne-a dat Tatăl, ca să fim numiți fiii lui Dumnezeu" — și Ioan adaugă, și să fim astfel. Biserica Ortodoxă îl primește pe Fericitul Augustin din Hipona ca martor credincios al acestei iubiri, iar omiliile sale la Prima Epistolă a lui Ioan sunt printre cele mai duioase pe care ni le-a lăsat Biserica primară. Aici Augustin ne înfățișează un popor deja născut din Dumnezeu, dar nu încă descoperit în slavă; un popor care nu-L vede pe Cel pe care Îl iubește și care, de aceea, trăiește prin dor. Întregul capitol se învârte în jurul unui singur adevăr pe care nu-l părăsește niciodată: că semnul unui copil al lui Dumnezeu nu este doar sacramentul, nu doar numele, ci caritatea — iubirea care și-a dat viața pentru noi, arătată în faptă și în adevăr.
Citește

Citire

Citiți 1 Ioan 3 — uimitoarea dragoste a Tatălui, ca să fim numiți fiii lui Dumnezeu, necunoscuți lumii care nu L-a cunoscut pe El; făgăduința că, deși nu s-a arătat încă ce vom fi, când El va apărea vom fi asemenea Lui, căci Îl vom vedea așa cum este; chemarea de a ne curăți așa cum El este curat; mesajul auzit de la început, ca să ne iubim unii pe alții, nu ca Cain care și-a ucis fratele; asigurarea că am trecut de la moarte la viață pentru că iubim pe frați, căci cel ce urăște pe fratele său este ucigaș; măsura iubirii — "El și-a dat viața pentru noi și noi trebuie să ne dăm viețile pentru frați" — și avertismentul că oricine își închide mila față de un frate nevoiaș nu poate avea dragostea lui Dumnezeu locuind în el; încheind cu porunca de a nu iubi doar în cuvânt, ci în faptă și în adevăr.
Studiu
Ce înseamnă să fii numit fiu al lui Dumnezeu? Augustin îndepărtează mai întâi o mărturisire goală, căci mulți poartă un nume fără realitatea din spatele lui: Căci oricine sunt numiți fii și nu sunt fii, ce le folosește numele unde lucrul nu este? Numele trebuie să fie potrivit de viață — în purtări, în credință, în nădejde, în caritate. Iar ceea ce suntem acum, suntem în nădejde, așteptând o vedere pe care limba nu o poate descrie; așa că Augustin învață sufletul să se întindă prin dor spre ceea ce nu poate vedea încă: așa Dumnezeu, amânând nădejdea noastră, întinde dorul nostru; prin dorire, întinde mintea; prin întindere, o face mai încăpătoare. Aceasta nu este o așteptare deșartă, ci însăși forma vieții creștine — căci, după cum spune el, Întreaga viață a unui bun creștin este o sfântă dorire. Suntem goliți de iubirea lumii ca să fim umpluți de Dumnezeu Însuși.
Considerați

Considerare

Dacă numele trebuie să fie potrivit de realitate, care este realitatea care ne dovedește copii ai lui Dumnezeu? Augustin răspunde fără ezitare: este caritatea și numai caritatea cea care desparte copiii lui Dumnezeu de copiii diavolului. Multe lucruri pot fi împărtășite deopotrivă de buni și de răi — semnul crucii, botezul, Aminul, Aliluia — dar numai iubirea descoperă inima. Cei ce au caritate sunt născuți din Dumnezeu: cei ce nu o au nu sunt născuți din Dumnezeu. Totuși Augustin este pastoral blând: caritatea desăvârșită — a-ți da viața pentru frați — nu se naște deplin crescută, ci începe mică și trebuie hrănită. Așa că el numește primul pas smerit la îndemâna oricui: Dacă nu ești încă în stare să mori pentru fratele tău, fii măcar acum în stare să-ți dai bunurile fratelui tău. Fratele care flămânzește, care este în nevoie — acolo începe caritatea și din acea rădăcină recolta crește spre iubirea care este gata să moară.
Răspunde

Răspuns

Cercetează, așadar, nu numele tău, ci inima ta. Este ușor să fii numit creștin; străzile sunt pline de cei ce poartă numele și nu faptele. Augustin te trimite înapoi la propria conștiință: iubești fratele pe care îl poți vedea? Dacă caritatea este înrădăcinată în tine, nimic rău nu poate ieși din ea; dacă lipsește, sacramentele pe care le ții nu-ți folosesc la nimic. Nu deznădăjdui dacă iubirea ta este mică și încă se luptă — este menită să crească. Începe de unde poți începe: deschide-ți mâna către fratele în nevoie, lasă mila să-ți miște măruntaiele până ce acționezi. Și nu lăsa ca nădejdea ta să obosească cât timp vederea este amânată; întinde-ți sufletul prin sfântă dorire, golește iubirea lumii ca să fii umplut de Dumnezeu. Întregul unei vieți bune este această dorire — de a-L vedea și de a fi făcut asemenea Lui.
Roagă-te

Rugăciune

O, Dumnezeule, care ne-ai dat o astfel de dragoste ca să fim numiți fiii Tăi și ne-ai ascuns slava până în ziua când Te vom vedea așa cum ești: fă-ne nu purtători ai unui nume deșart, ci copii cu adevărat, dovediți prin caritatea pe care o reverși în inimile noastre. Lărgește-ne prin sfântă dorire; golește-ne de iubirea lumii, ca să ne umpli cu Tine Însuți. Învață-ne să iubim nu doar în cuvânt și în limbă, ci în faptă și în adevăr — să ne deschidem mâinile către fratele în nevoie și astfel să începem iubirea care este gata la urmă să-și dea viața. Curățește-ne, ca să fim curați așa cum Tu ești curat, și asigură-ne inimile înaintea Ta, care ești mai mare decât inimile noastre și știi toate lucrurile; prin Hristos Domnul nostru, cu Tine și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Omilii la Prima Epistolă a lui Ioan de Fericitul Augustin de Hipona · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →