← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Marcu

Pace, fii liniştit

Marcu 4Ellen G. White — Conflictul veacurilor & Lucrări selectate20 min
Deschidere
În The Desire of Ages Ellen G. White deschide capitolul povestit despre potolirea furtunii, inspirându-se din Marcu 4 pentru a revela cum Hristos întâmpină atât furtunile exterioare cât şi temerile interioare. Cuvintele ei ne invită să privim la Mântuitorul care se odihneşte în grija Tatălui în timp ce valurile se ridică şi ucenicii şovăie. Pe aceste pagini marea controversă dintre credinţă şi necredinţă este dezvăluită, dar indicând întotdeauna spre Cel care vorbeşte pacea. Ni se aminteşte că acelaşi Domn care a potolit Galileea oferă încă odihnă fiecărei inimi tulburate astăzi.
Citește

Citeşte

Întoarce-te acum la Marcu 4:35-41 şi ascultă cum vântul se ridică şi barca începe să se umple. Lasă strigătele ucenicilor să răsune în propria ta inimă. Observă cât de repede teama îi cuprinde chiar şi pe cei care au umblat cu Iisus. Apoi priveşte ce se întâmplă când Mântuitorul adormit este trezit. Citeşte încet, permiţând scenei să vorbească atât despre neputinţa omenească cât şi despre autoritatea dumnezeiască.
Studiu

Studiază

White descrie scena furtunii subite: Mântuitorul fusese în cele din urmă eliberat de presiunea mulţimii şi, copleşit de oboseală şi foame, S-a culcat în pupa bărcii şi a adormit curând. Seara fusese calmă şi plăcută, iar liniştea stăpânea lacul; dar deodată întunericul a acoperit cerul, vântul a suflat sălbatic pe cheile munţilor de pe ţărmul răsăritean şi o furtună aprigă a izbucnit pe lac. Soarele apusese şi negrul nopţii se lăsase peste marea furtunoasă. Valurile, înfuriate de vânturile urlătoare, se izbeau cu putere de barca ucenicilor şi ameninţau s-o înghită. Acei pescari robuşti îşi petrecuseră viaţa pe lac şi îşi conduseseră ambarcaţiunea în siguranţă prin multe furtuni; dar acum puterea şi priceperea lor nu mai foloseau la nimic. Erau neajutoraţi în strânsoarea furtunii şi speranţa îi părăsea când vedeau că barca li se umplea. White arată cum Iisus se ridică să poruncească mării: Strigătul lor Îl trezeşte pe Iisus. Când fulgerul Îl luminează, ei văd pacea cerului pe faţa Lui; citesc în privirea Lui o dragoste tandră şi neprefăcută şi, întorcându-şi inimile spre El, strigă: 'Doamne, mântuieşte-ne: pierim.' Niciodată un suflet nu a rostit acest strigăt fără să fie auzit. În timp ce ucenicii apucă vâslele pentru un ultim efort, Iisus Se ridică. Stă în mijlocul ucenicilor Săi, în timp ce furtuna urlă, valurile se sparg peste ei şi fulgerul Îi luminează chipul. Îşi ridică mâna, atât de des folosită în fapte de milă, şi spune mării înfurii: 'Pace, fii liniştit.' White ne cheamă să ne odihnim în grija Tatălui: Aşa cum Iisus S-a odihnit prin credinţă în grija Tatălui, tot aşa trebuie să ne odihnim şi noi în grija Mântuitorului nostru. Dacă ucenicii ar fi avut încredere în El, ar fi fost păstraţi în pace. Teama lor în vreme de primejdie a arătat necredinţa lor. În eforturile lor de a se mântui singuri, L-au uitat pe Iisus; şi numai atunci când, în disperarea de a nu se mai bizui pe ei înşişi, s-au întors spre El, a putut El să le dea ajutor.
Considerați

Consideră

White dezvăluie izvorul păcii lui Hristos: Când Iisus a fost trezit ca să înfrunte furtuna, era într-o pace desăvârşită. Nu era nici o urmă de teamă în cuvânt sau în privire, căci nu era teamă în inima Lui. Dar El nu S-a odihnit în posedarea puterii atotputernice. Nu ca 'Stăpân al pământului, al mării şi al cerului' S-a odihnit în linişte. Acea putere o pusese jos şi spune: 'Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi.' Ioan 5:30. El a avut încredere în puterea Tatălui. A fost prin credinţă - credinţă în dragostea şi grija lui Dumnezeu - că Iisus S-a odihnit, iar puterea acelui cuvânt care a potolit furtuna a fost puterea lui Dumnezeu.
Răspunde
Unde în viaţa ta ai uitat că Iisus era în barcă cu tine? Ce teamă se ridică încă atunci când încerci mai întâi să te mântuieşti singur? Cum ar putea odihna în dragostea Tatălui să schimbe felul în care înfrunţi furtuna de astăzi?
Roagă-te
Doamne Isuse, în fiecare furtună care amenință să ne copleșească, rostește Cuvântul Tău puternic: „Pace, fii liniștită!” și lasă vânturile și valurile fricii să asculte de glasul Tău. Ațintește-ne privirile asupra binecuvântatei nădejdi a venirii Tale iminente, când credința va deveni vedere și vom odihni veșnic în Sabatul prezenței Tale. Ține-ne statornici în adevărul prezent, încrezându-ne în aceeași putere care a potolit marea, ca să liniștească orice furtună dinăuntru până în ziua aceea glorioasă. Amin.

Ellen G. White — Conflictul veacurilor & Lucrări selectate · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →