← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Isaia

Isaia 43-44 — cu Ioan Calvin

Isaia 43-44Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la Isaia 43-44 oferă o lumină statornică credincioșilor care se confruntă cu incertitudinea. În aceste capitole, profetul consemnează promisiunile tandre ale lui Dumnezeu privind prezența, răscumpărarea și restaurarea. Calvin urmărește cu atenție modul în care Domnul vorbește mângâiere poporului său ales chiar în timp ce acesta îndură încercarea. Expunerea sa subliniază credincioșia neschimbătoare a lui Dumnezeu de-a lungul generațiilor. Ascultând astăzi cuvintele lui Calvin, suntem invitați să ne odihnim în aceeași dragoste a legământului care a susținut Israelul antic. Fie ca acest studiu să ne întărească încrederea că Domnul care și-a format poporul nu-l va părăsi niciodată.
Citește

Citire

Acordă câteva clipe de liniște pentru a citi integral capitolele 43 și 44 din Isaia. Observă asigurările repetate că Dumnezeu va fi cu poporul său prin ape și foc. Vezi cum Domnul numește pe Israel martorii săi și declară că niciun alt dumnezeu nu poate prevesti sau împlini o asemenea eliberare. Lasă promisiunile să se așeze în inima ta înainte de a trece la reflecțiile lui Calvin.
Studiu
Calvin începe prin a examina dacă acesta este un discurs nou sau legat de cel anterior. 1. Și acum, așa zice Domnul. Este greu de spus dacă acesta este un discurs diferit sau același cu cel de dinainte; căci profeții ale căror scrieri au ajuns până la noi nu și-au împărțit discursurile în capitole distincte, astfel încât să putem ști ce au spus în fiecare zi. În ceea ce mă privește, socotesc că este probabil ca această învățătură să fie legată de cea precedentă; căci, după ce a vorbit mai înainte cu asprime împotriva iudeilor și le-a amenințat cu nimicirea, a vrut să modereze acea asprime. Domnul poartă totdeauna de grijă celor evlavioși; și răutatea nu abundă niciodată într-atât încât El să nu păstreze în același timp pe poporul Său și să poarte de grijă siguranței lor, ca să nu fie implicați în aceeași nimicire. Socotesc, deci, că legătura v (vau) trebuie privită ca disjunctivă: „Și totuși Domnul va lăsa oarecare mângâiere celor evlavioși care vor rămâne.” Despre răscumpărare, Calvin scrie: Căci te-am răscumpărat. Aceasta se adaugă ca motiv al afirmației anterioare și poate fi privită în mod potrivit ca referindu-se atât la viitor, cât și la trecut; căci prima eliberare din Egipt a dat nădejde unei alte eliberări viitoare. Deși descrie o eliberare viitoare din robia babiloniană, totuși timpul trecut nu este nepotrivit; căci Dumnezeu ne-a răscumpărat pentru Sine înainte ca efectul răscumpărării să ne ajungă; și de aceea, când vrea să mărturisească ceea ce a hotărât, și anume să-și răscumpere Biserica, care părea să fi pierit, folosește cu dreptate timpul trecut. Calvin abordează apoi anticiparea adversității în viața credinciosului. 2. Când vei trece prin ape. Aceasta este o anticipare prin care declară că cei care se bizuie pe ajutorul imediat al lui Dumnezeu nu au niciun motiv să se scufunde sub adversitate. Aceasta este enunțată mai pe deplin decât în versetul precedent, deoarece, în timp ce arată că Biserica nu va fi scutită de nenorociri și necazuri, ci trebuie să poarte o luptă neîncetată, el încurajează la răbdare și curaj; ca și cum ar fi zis: „Domnul nu te-a răscumpărat ca să te bucuri de plăceri și luxuri, sau ca să te lași pradă ușurătății și lenei, ci mai degrabă ca să fii pregătit să înduri tot felul de rele.”
Considerați

Consideră

Calvin explică înțelesul lui Dumnezeu ca Făcător și Creator în termenii regenerării. Acesta este sensul prefeței, Făcătorul și Creatorul tău; căci altfel ușa ar fi fost închisă pentru împlinirea acestor profeții. Mai mult, din alte pasaje putem conchide că Domnul nu vorbește aici despre creația universală, pe care o împărtășim cu ceilalți oameni și prin care ne naștem muritori, ci despre regenerarea la nădejdea unei vieți cerești, din pricina căreia suntem numiți și făpturi noi. Acesta este sensul în care Pavel ne numește „lucrarea lui Dumnezeu” (Efeseni 2:10), așa cum am explicat pe deplin și în alte ocazii. [162] În același sens, El se numește pe Sine Făcător; ca și cum ar fi zis că Dumnezeu nu a „făcut” Biserica Sa, în care strălucea vizibil lumina slavei Sale, ca să desființeze o lucrare atât de minunată. De aceea trebuie să observăm că Biserica nu are nimic care să-i aparțină în mod propriu, ci tot ce are ea de preț trebuie atribuit darului lui Dumnezeu.
Răspunde
În ce împrejurări actuale ai nevoie cel mai mult să auzi pe Domnul spunând: „Nu te teme, căci te-am răscumpărat”? Cum întărește amintirea faptelor trecute de eliberare ale lui Dumnezeu încrederea ta pentru viitor? În ce fel ai putea trăi astăzi ca unul pe care Dumnezeu îl numește „al Meu”?
Roagă-te
Doamne Dumnezeul nostru, care ai făgăduit să fii cu poporul Tău când va trece prin ape și va umbla prin foc, susține-ne prin harul Tău suveran și întărește-ne că suntem prețioși în ochii Tăi din pricina dragostei legământului Tău. Plămădește-ne din nou prin Duhul Tău după Cuvântul Tău, ca să ne odihnim în siguranța scopului Tău mântuitor și să mărturisim doar slava Ta. Adu Biserica Ta la urmă la plinătatea restaurării promise, spre lauda credincioșiei Tale în veci. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →