Eterniseed › Curriculum › Matei
Matei 19 — Eterniseed (Epoca Reformei / protestantism istoric)
Deschidere
În Matei capitolul nouăsprezece Domnul Isus întâlnește teste și întrebări succesive care expun distanța dintre invențiile umane și ordinea originală a creației. Fariseii se apropie cu o întrebare concepută pentru a-L prinde în capcană, totuși schimbul servește pentru a reafirma că căsătoria este o instituție divină stabilită la început și deci nu este supusă dizolvării umane după bunul plac. Din această temelie narațiunea trece la binecuvântarea copiilor și apoi la întâlnirea cu tânărul bogat, unde imposibilitatea autojustificării este dezvăluită. De-a lungul întregului capitolul arată suveranitatea lui Dumnezeu în susținerea legăturilor legământului și în aducerea păcătoșilor în împărăție, căci ceea ce rămâne imposibil cu oamenii este împlinit doar prin putere divină. Cititorul este invitat să acorde atenție modului în care Hristos direcționează constant atenția de la disputele prezente înapoi la scopul Creatorului și înainte spre lucrarea plină de har care singură asigură mântuirea.
Citește
Citire
Citește capitolul în întregime, observând cum fiecare secțiune revine la planul original al Creatorului și la necesitatea inițiativei divine. Observă contrastul dintre apelul fariseilor la permisiunea mozaică și apelul lui Hristos la început, modul în care copiii mici sunt primiți în timp ce bogații sunt avertizați și uimirea ucenicilor la declarația că mântuirea este imposibilă cu oamenii dar posibilă cu Dumnezeu. Acordă atenție în special cadrului legământului al căsătoriei ca uniune indisolubilă și pretenției radicale că intrarea în împărăție cere ceea ce doar Dumnezeu poate oferi.
Studiu
Capitolul se deschide cu Hristos părăsind Galileea și intrând în regiunea Iudeii dincolo de Iordan, unde mulțimile Îl urmează și El vindecă printre ei. Fariseii Îl testează apoi întrebând dacă este îngăduit unui bărbat să divorțeze de soția sa pentru orice pricină. În loc să se angajeze în termenii dezbaterii lor, Hristos îi îndreaptă spre relatarea creației: Cel care i-a făcut bărbat și femeie i-a unit astfel încât cei doi să devină un singur trup. Această uniune, declară El, nu trebuie despărțită de om, căci ceea ce Dumnezeu a unit rămâne sub rânduiala Sa suverană. Când este presat mai departe cu privire la îngăduința lui Moise a unui certificat de divorț, Hristos explică faptul că o astfel de permisiune a apărut din pricina împietririi inimii și nu a alterat instituția originală. Legiuitorul a acomodat un popor căzut, totuși scopul Creatorului rămâne neschimbat de la început și continuă să lege pe cei care intră în căsătorie. Ucenicii, auzind acest standard, concluzionează că este mai bine să nu se căsătorească. Hristos recunoaște că unii sunt chemați la celibat de dragul împărăției, totuși El nu relaxează norma legământului pentru cei care se căsătoresc. Narațiunea se îndreaptă apoi spre copiii aduși pentru binecuvântare. Ucenicii încearcă să prevină întreruperea, dar Hristos primește pe cei mici, declarând că împărăția aparține unora ca aceștia. Prin acest act Domnul arată aceeași har suveran care alege și adună pe ai Săi în afara oricărui merit sau realizare umană. Imediat după aceea un tânăr bogat se apropie, întrebând ce lucru bun trebuie să facă pentru a obține viața veșnică. Hristos îl îndreaptă mai întâi spre porunci, expunând că încrederea omului se sprijină pe propria sa ascultare. Când conducătorul pretinde că le-a păzit, Hristos îi poruncește să-și vândă averile, să dea săracilor și să-L urmeze. Omul pleacă mâhnit, căci posedă mare bogăție. Hristos remarcă apoi ucenicilor cât de greu este pentru un om bogat să intre în împărăție, comparând-o cu o cămilă care trece prin urechea acului. Ucenicii sunt uimiți și întreabă cine poate fi atunci mântuit. Hristos răspunde că la oameni aceasta este imposibilă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință. Petru, vorbind pentru ceilalți, notează propria lor lepădare de toate pentru a-L urma. Hristos promite că în regenerare, când Fiul Omului va ședea pe tronul Său, cei care au urmat vor ședea de asemenea pe tronuri judecând cele douăsprezece seminții și că oricine a lăsat case, frați, surori, tată, mamă, copii sau țarini de dragul numelui Său va primi însutit și va moșteni viața veșnică. Totuși El adaugă că mulți care sunt întâi vor fi pe urmă, iar cei de pe urmă vor fi întâi, subliniind că intrarea și răsplata rămân rânduite de prerogativa divină mai degrabă decât de calculul uman.
Considerați
Consideră
Acest capitol stă în continuitate cu relatarea creației din Geneza și cu învățătura apostolică ulterioară despre căsătorie ca reflectare a legăturii de nestrămutat a lui Hristos cu Biserica Sa. Aceeași accent pe inițiativa divină apare în relatările alegerii și chemării găsite de-a lungul epistolelor, unde incapacitatea umană este întâmpinată de puterea eficace a lui Dumnezeu. Avertismentul adresat celor bogați răsună tradiția profetică că bogățiile dovedesc adesea o cursă, în timp ce primirea copiilor anticipează insistența Noului Testament că împărăția este primită prin credință mai degrabă decât prin statut sau realizare. Declarația că mântuirea este imposibilă cu oamenii dar posibilă cu Dumnezeu adună întreaga mărturie a Scripturii cu privire la harul suveran, de la eliberarea lui Israel din Egipt până la învierea lui Hristos Însuși. În această lumină capitolul funcționează ca o mărturie susținută că fidelitatea legământului și intrarea în împărăție se sprijină deopotrivă pe scopul neschimbător și acțiunea atotputernică a lui Dumnezeu.
Răspunde
Cum modelează instituția originală a căsătoriei înțelegerea ta despre obligațiile actuale ale legământului și unde ar putea împietrirea inimii să caute încă să introducă excepții? În ce feluri confruntă imposibilitatea mântuirii cu oamenii orice încredere rămasă în meritul personal sau în ascultarea religioasă? Unde în viața ta te cheamă Domnul să te încrezi în puterea Sa suverană mai degrabă decât în posibilitatea umană pentru intrarea altora în împărăție?
Roagă-te
Doamne suveran, care de la început ai unit bărbatul și femeia într-o uniune indisolubilă și care singur aduci pe păcătoși în împărăția Ta, dă-ne har să primim Cuvântul Tău fără eschivare. Susține legăturile legământului pe care le-ai stabilit și păzește-ne de împietrire care caută să despartă ceea ce Tu ai unit. Învață-ne să venim ca niște copii mici, goi de orice pretenție de sine, și eliberează-ne de orice încredere în bogății sau dreptate proprie. Unde mântuirea rămâne imposibilă cu oamenii, împlinește-o prin puterea Ta, ca mulți care sunt întâi să fie pe urmă și cei de pe urmă întâi, spre lauda harului Tău glorios. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.