← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iacov

Iacov 1 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock

Iacov 1Comentariul Bibliei Haydock20 min
Deschidere
În lecția de astăzi ne întoarcem la Comentariul Bibliei Catolice de Familie a lui Haydock asupra Scrisorii lui Iacov, capitolul întâi. Această venerabilă compilație adună perspectivele secolelor de interpreți catolici pentru a ilumina textul inspirat pentru familii și indivizi care caută să crească în credință. Lucrarea lui Haydock ne amintește că Scriptura nu trebuie doar citită, ci primită ca înțelepciune vie care formează inima. Pe măsură ce intrăm în acest ritm zilnic, fie ca notele atente ale comentariului să ajute cuvântul să prindă rădăcini mai adânci în noi.
Citește

Citire

Luați primul capitol al Scrisorii lui Iacov și citiți-l încet, lăsând fiecare verset să se așeze. Observați chemarea la perseverență în mijlocul încercărilor și invitația de a primi cuvântul cu blândețe. Lăsați pasajul să vorbească despre împrejurările voastre actuale înainte de a vă întoarce la comentariul care urmează.
Studiu
Haydock începe prin a situa epistola în canonul Scripturii. Vom arăta la începutul fiecărei epistole motivul pentru care au fost adoptate în canonul Scripturii. (Calmet) --- Obiectul acestor epistole a fost, după remarca Sfântului Augustin, să combată erorile în ascensiune ale lui Simon Magul, ale nicolaiților și ale altor asemenea eretici, care abuzând de libertatea evangheliei și pervertind sensul cuvintelor Sfântului Pavel din epistola sa către Romani, pretindeau că doar credința, fără fapte bune, este suficientă pentru mântuire; deși Sfântul Pavel cere în mod expres creștinilor o credință care lucrează prin dragoste, Galateni 5,6 și 1 Corinteni 13, unde folosește aceste cuvinte emfatice: 'Dacă aș avea toată credința, încât să mut munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic.' (Sfântul Augustin, lib. de fide et operibus, cap. xiv. (Calmet) --- Cât privește autenticitatea epistolei Sfântului Iacov, deși Luther cu obișnuita sa îndrăzneală afirmă că mulți cu temei au negat că această epistolă este canonică și au afirmat că este nedemnă de pana unui apostol, totuși, recunoscând că unii indivizi în primele veacuri ale Bisericii s-au îndoit de autoritatea ei, suntem totuși asigurați din anumite monumente că a fost întotdeauna considerată sacră și inspirată atât de Biserica Latină cât și de cea Greacă. Acest lucru este evident din canonul al șaizecilea al conciliului din Laodiceea; din al patruzeci și șaptelea al conciliului din Cartagina, în 397; din Origen, hom. vii. în Iosua; din Sfântul Atanasie în sinopsi, Epifanie hזresi 76; din Sfântul Ieronim, ad Paulinum Epis.; din Sfântul Augustin, lib. ii. de Doc. Chris. cap. viii; din Sfântul Grigore de Nazianz, tom. iii, p. 98; din Amfilohie, apud Sfântul Grigore de Nazianz, tom. ii. p. 194; din Inocențiu I. Epis. ad Decentium; din Rufin, Exposit. Symboli; și din Gelasie I. care în secolul al cincilea, într-un conciliu de șaptezeci de episcopi, la Roma, a stabilit canonul cărților autentice ale Sfintei Scripturi și le-a distins de cele false. (Cal. et Habert de Sacr. Ext. Un.) --- Sfântul Ieronim și Sfântul Augustin citează frecvent această epistolă ca fiind lucrarea nediscutată a acestui apostol; și de la vremea lor, autenticitatea ei nu a mai fost pusă la îndoială de catolici. Se crede că Sfântul Iacov a scris această epistolă în greacă, deoarece citează Scriptura conform versiunii Septuagintei, ca în Cap. iv. 6; și deoarece această limbă era vorbită în mod obișnuit în Răsărit de evreii risipiți, cărora le-a scris. Stilul său este concis și sentențios, asemenea celui al lui Solomon în proverbele sale și asemenea maximelor orientalilor chiar până în ziua de azi. (Calmet) La versetul 1 comentariul identifică autorul și destinatarii. Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului nostru Isus Hristos. Unii s-au îndoit dacă autorul acestei epistole a fost Sfântul Iacov apostolul, deoarece nu se numește apostol. Prin același argument slab am putea respinge toate cele trei epistole ale Sfântului Ioan și Apocalipsa sa, precum și epistola Sfântului Iuda. Nici Sfântul Pavel nu își dă acest titlu în cele către Tesaloniceni, către Filipeni, către Filimon sau către Evrei. --- Către cele douăsprezece seminții care sunt risipite. Literal, care sunt în risipire. Adică către evreii convertiți din toate națiunile. --- Salutări.[1] Literal, mântuire. Care cuprinde cam același lucru ca atunci când Sfântul Pavel spune har, pace, îndurare etc. (Witham) Haydock explică apoi sensul încercărilor din versetul 3. Încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Sfântul Pavel pare să afirme contrariul: (Romani 5,3.) când spune că răbdarea lucrează încercare. Ele sunt ușor de împăcat. Aici Sfântul Iacov ne învață că răbdarea se obține și se întărește ocazional prin suferințe, sensul Sfântului Pavel este că răbdarea lucrează, se arată și se găsește desăvârșită în ochii lui Dumnezeu prin încercări. (Witham) La versetul 27 comentariul descrie religia autentică. Religia curată și nepătată etc. Sfântul Iacov poate folosi cuvântul curată ca o admoniție potrivită evreilor, care erau în general cei mai preocupați să evite necurăția legală, cum ar fi cea pricinuită de mâncarea cărnii interzise în legea lor ca necurată, de atingerea unui trup mort etc. De aceea le spune că religia creștină se cunoaște prin fapte de milostenie, prin vizitarea și ajutorarea văduvelor, a orfanilor și a celor aflați sub afecțiuni și în general prin păstrarea conștiinței noastre interior curate, nepătate și neîntinate de această lume, de maximele corupte și practicile păcătoase atât de obișnuite în această lume rea. (Witham)
Considerați

Considerare

Haydock dezvoltă etapele ispitei în versetul 15. Când pofta a zămislit (voința liberă a omului cedând în fața ei) naște păcatul, înclinațiile noastre perverse devin păcătoase, iar când orice păcat grav este împlinit sau chiar consimțit, naște moartea, face sufletul vinovat de moarte veșnică. Nu ar fi nepotrivit să observăm aici cu Sfântul Grigore etc. că există trei grade de ispite: primul, doar prin sugestie; al doilea, prin desfătare; al treilea, prin consimțământ. Primul, diavolul sau firea noastră slabă ne ispitește printr-o sugestie de gânduri rele în imaginația noastră: a avea astfel de gânduri și imaginații poate să nu fie deloc păcat, deși lucrurile și obiectele reprezentate sunt oricât de urâte și hidoase, deși pot continua oricât de mult și se pot întoarce oricât de des. Motivul este că nu le putem împiedica. Dimpotrivă, dacă voința noastră rămâne nemulțumită de ele și le rezistă, o astfel de rezistență este meritabilă și prin îndurările lui Dumnezeu ne va aduce o răsplată. Al doilea, aceste reprezentări pot fi urmate de o plăcere sau desfătare în simțuri sau doar în trup; și dacă printr-o impresie făcută împotriva voinței, la care nu consimțim în niciun fel, iarăși nu este păcat. Poate exista și o oarecare neglijență în persoana ispitită, prin faptul că nu folosește eforturi suficiente pentru a rezista și a respinge acele gânduri, iar dacă este doar o mică neglijență, păcatul nu este mare: dar dacă persoana ispitită s-a desfătat cu voință și cu deplină deliberare în gânduri rele, fie de răzbunare, fie de desfrânare sau adulter sau despre orice lucru foarte păcătos, o astfel de desfătare voită este un păcat grav și de moarte, deși nu a avut voință sau intenție de a săvârși acțiunea însăși. Motivul este că atunci consimte cu voință în minte și inimă la o desfătare păcătoasă, deși nu la execuție sau acțiune. Iar păcatul poate fi mare și de moarte, deși este doar pentru scurt timp: căci o ispită poate continua mult timp și să nu fie păcat; și poate exista un păcat mare într-un timp scurt. Motivul din nou este că trebuie să judecăm păcatul după dispozițiile și consimțământul voinței, nu după lungimea timpului. Al treilea, când păcătosul cedează sugestiilor și ispitelor rele, astfel încât voința sa consimte pe deplin la ceea ce i se propune și nu lipsește decât o ocazie de a-și pune dorințele păcătoase în execuție, a comis deja păcatul; de exemplu, de omor, de desfrânare etc. în inima sa, așa cum ne-a învățat Mântuitorul nostru binecuvântat. (Matei 5,28.) (Witham)
Răspunde

Răspuns

Unde în viața mea mă invită Dumnezeu să las răbdarea să-și termine lucrarea? Cum îmi păzesc inima împotriva primelor mișcări ale dorinței dezordonate? În ce mod concret pot practica astăzi religia care este curată și nepătată?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, sădește cuvântul Tău cel viu adânc în inimile noastre, ca, primindu-l cu blândețe, să îndurăm orice încercare și să lăsăm răbdarea să-și aducă la împlinire lucrarea ei desăvârșită. Păzește-ne de toate dorințele înșelătoare și fă ca religia noastră să fie curată și nepătată, arătându-se în grija față de orfan și văduvă și în păzirea sufletelor noastre neîntinate de lume. Prin rugăciunile Preacuratei Fecioare Maria și ale tuturor sfinților, fă ca cuvântul sădit să aducă rod statornic în noi, spre slava numelui Tău. Amin.

Comentariul Bibliei Haydock · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →