← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor 11 — cu Benson

Faptele Apostolilor 11Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
Iubiților, ne întoarcem astăzi la capitolul al unsprezecelea din Faptele Apostolilor prin lumina statornică a Comentariului lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament. Cu grijă pastorală și fidelitate scripturistică, Benson arată cum Duhul a condus Biserica primară dincolo de vechile hotare. Expunerea sa ne invită să privim la lucrarea aceluiași Domn, care își confirmă cuvântul și își lărgește casa. Pe măsură ce ascultăm, inimile noastre să fie pregătite să primească fiecare semn nou al harului divin și să umble în unitatea pe care apostolii înșiși au învățat s-o prețuiască.
Citește

Citire

Să citim acum Faptele Apostolilor capitolul al unsprezecelea într-un duh de așteptare liniștită. Auzi cum Evanghelia trece praguri vechi și cum Biserica din Ierusalim învață să se bucure de mila mai largă a lui Dumnezeu. Citește încet, lăsând fiecare verset să se așeze în inimă și cere Duhului care a inspirat mai întâi aceste cuvinte să le deschidă din nou pentru învățătura și mângâierea noastră.
Studiu
Benson deschide relatarea arătând surprinderea cu care a fost primit în Ierusalim. Versetele 1-3. Faptele Apostolilor 11:1-3. Apostolii și frații au auzit cu mare surprindere că și neamurile primiseră Cuvântul lui Dumnezeu. Nu numai iudeii risipiți prin țările neamurilor și neamurile care se convertiseră la religia iudaică, ci și neamurile necircumcise cu care până atunci se socotise că este nelegiuit să ai vreo legătură, auziseră și primiseră Evanghelia și fuseseră chiar botezate și primite în comuniunea Bisericii, fără a li se cere să se supună circumciziei și rânduielilor Legii lui Moise; această veste i-a alarmat peste măsură, căci nu fuseseră încă înștiințați de împrejurările particulare ale întâmplării. Benson arată apoi cum Petru repetă cu răbdare viziunea și împlinirea ei. Versetele 4-15. Faptele Apostolilor 11:4-15. Dar Petru a expus de la început viziunea pe care o avusese, care fusese în mod evident menită să-l îndemne la o asemenea îngăduință, și le-a dat o relatare deplină a tuturor amănuntelor, cu cea mai mare exactitate și simplitate. Nici nu i-a trecut prin minte să se supere că este întrebat sau să ceară să fie tratat ca infailibil. Și răspunde cu și mai multă blândețe, pentru că era vorba de un lucru pe care el însuși nu-l crezuse ușor. Vezi aceste versete explicate în notele la Faptele Apostolilor 10:11-33; Faptele Apostolilor 10:44. Benson consemnează apoi acceptarea finală a fraților și lauda adusă lui Dumnezeu. Când au auzit aceste lucruri, au tăcut, fiind pe deplin mulțumiți pentru moment, până când controversa a fost reaprinsă de unii zeloși aprigi, Faptele Apostolilor 15:1-5; și L-au slăvit pe Dumnezeu pentru o manifestare atât de minunată a harului Său, zicând: Așadar, Dumnezeu le-a dat și neamurilor, neamurilor sărace, neștiutoare, necircumcise, disprețuite și idolatre, pocăință spre viață. Nu numai că le-a făcut oferte, ci a lucrat-o cu har în inimile unora dintre ei. Aici este limpede că vorbesc despre cei cărora li s-a dat această pocăință ca despre niște persoane care, după părerea lor, se aflau mai înainte într-o stare de moarte spirituală; în care condiție, probabil, socoteau că se află toate persoanele necircumcise; și, fără îndoială, trebuie să înțeleagă că îi includ și pe neamurile idolatre, ca fiind cele mai evident și mai sigur aflate în această stare.
Considerați

Reflecție

Benson subliniază avertismentul solemn împotriva împotrivirii la conducerea clară a Duhului. Ei întrebase numai despre faptul că mâncase cu neamurile, dar el îi lămurește și cu privire la botezarea lor; și arată că a făcut bine mergând la Corneliu, nu numai prin porunca lui Dumnezeu, ci și prin urmare, pogorârea Duhului Sfânt. Și cine suntem noi ca să ne împotrivim lui Dumnezeu? În special prin stabilirea unor reguli ale comuniunii creștine care exclud pe oricine El a primit în Biserica celor întâi născuți de la închinarea împreună cu Dumnezeu. O, de ar cugeta toți cârmuitorii Bisericii cât de îndrăzneață este această uzurpare a autorității Domnului suprem al Bisericii! O, de nu li s-ar pune în socoteală păcatul de a se împotrivi astfel lui Dumnezeu acelora care, poate cu o intenție bună, dar cu o dragoste exagerată față de propriile lor forme, au făcut și fac neîncetat acest lucru! Benson încheie secțiunea cu o observație simplă despre natura pocăinței adevărate. Observă, cititorule, că pocăința adevărată este o trecere de la moartea spirituală la viața spirituală și duce la viața veșnică.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în propria mea viață sunt ispitit să limitez întinderea harului lui Dumnezeu? 2. Cum mă învață disponibilitatea smerită a lui Petru de a fi întrebat să primesc și eu îndreptarea? 3. Ce pas de generozitate ascultătoare ar putea să ne îndemne astăzi Duhul în comuniunea noastră?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, îți mulțumim pentru călăuzirea răbdătoare pe care ai dat-o primilor Tăi slujitori și pentru lumina pe care ai păstrat-o pentru noi în martori credincioși ca Joseph Benson. Dă-ne aceeași promptitudine de a ne supune când Duhul Tău merge dincolo de așteptările noastre. Păzește-Ți Biserica de orice barieră mândră care ar împiedica pe cei pe care Hristos i-a primit. Umple-ne de aceeași bucurie care a umplut Ierusalimul când neamurilor li s-a dat pocăință spre viață. Fie ca mâinile noastre să fie deschise în ajutorare și inimile noastre lărgite în dragoste, prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →