← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioan

Ioan 11 — cu Coke

Ioan 11Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie20 min
Deschidere
În ceasurile liniştite ale devoţiunii zilnice ne întoarcem din nou la Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie, acel tovarăş iubit al primilor cititori metodiști. Episcopul Coke, prietenul de încredere al lui Wesley şi primul episcop metodist, deschide al unsprezecelea capitol al Evangheliei după Ioan cu acelaşi spirit reverent care a marcat întreaga mişcare metodistă. Cuvintele sale ne invită să zăbovim la mormântul lui Lazăr şi să privim slava Fiului lui Dumnezeu.
Citește

Citire

Să citim acum capitolul al unsprezecelea din Ioan într-un duh de atenţie rugătoare. Pe măsură ce povestea lui Lazăr se desfăşoară, Duhul Sfânt să ne pregătească inimile ca să primim fiecare făgăduinţă a vieţii învierii pe care Domnul Isus ne-o pune astăzi înainte.
Studiu
Coke deschide capitolul aşezând minunea în scopul ei mântuitor. Versetul 4. Ioan 11:4. Această boală nu este spre moarte, — Compară Matei 9:24 şi Marcu 5:39. Tot ce Domnul nostru putea să însemne aici era că această boală a lui Lazăr nu era menită să se sfârşească prin moartea lui, socotită ca o îndepărtare definitivă din această lume; şi într-adevăr, Domnul nostru explică atât de pe deplin mai târziu ce a înţeles prin această vorbire cu două înţelesuri, încât nimic nu poate fi obiectat în mod întemeiat: dar este un exemplu remarcabil de sinceritate şi fidelitate al evangheliştilor aici şi în locurile citate mai sus, de a consemna atât de exact chiar cuvintele lui Isus; deşi răutatea ar putea să le critice. Versetul ar putea fi astfel parafrazat: „Lui Lazăr i se îngăduie să fie bolnav prin providenţa specială a lui Dumnezeu; nu pentru ca El să aibă de gând să-l ia din lume prin moarte, cum face cu alţi oameni, ci pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit arătându-şi puterea atotputernică înviindu-l din morţi; declarând astfel că I-a dat Fiului să aibă viaţa în Sine şi să învieze pe cine voieşte; şi de aceea că putea să împlinească făgăduinţa făcută celor ce vor crede statornic în El, că îi va învia în ziua de apoi.” Astfel explică Hristos Însuşi în versetele 25 şi 26. Putem remarca din cuvintele „ci spre slava lui Dumnezeu”, că Fiul etc., care sunt paralele cu cele din Ioan 9:3, că slava lui Dumnezeu Fiul şi a lui Dumnezeu Tatăl este una şi aceeaşi; ceea ce dovedeşte limpede că Hristos este Dumnezeu. Apoi zăboveşte asupra cuvântului blând pe care Domnul nostru îl alege pentru însăşi moartea. Versetul 11. Ioan 11:11. Prietenul nostru Lazăr doarme; — Domnul nostru ar fi putut alege expresia „Lazăr doarme” în parte din delicateţe, fiind cel mai puţin şocant, când vorbea despre un prieten atât de drag; şi poate fi socotit şi ca un exemplu al acelei modestii care caracterizează toate faptele Domnului nostru. El nu spune îndată: „A murit şi Eu merg prin puterea Mea atotputernică să sfărâm legăturile mormântului şi să-l poruncesc să se întoarcă la viaţă”; ci, evitând orice paradă şi ostentaţie, alege expresia cea mai simplă şi mai smerită ce poate fi gândită: este de asemenea remarcabil că, după ce foloseşte expresia „Lazăr doarme”, Domnul nostru adaugă „Mă duc ca să-l trezesc”; dar mai târziu, când spune că a murit, Ioan 11:14, acolo se opreşte, în acord cu aceeaşi modestie, şi nu pomeneşte nimic despre învierea lui la viaţă; ca să nu pară că poartă cea mai mică umbră de ostentaţie. Coke se opreşte să remarce lacrimile care au căzut din ochii Fiului lui Dumnezeu. Versetul 35. Ioan 11:35. Isus a plâns. — S-a arătat cu acest prilej că binecuvântatul nostru Domn era stăpânit de cea mai delicată sensibilitate a patimilor omeneşti; căci, când a văzut pe Marta şi pe Maria şi pe prietenii lor în jurul Lui toţi în lacrimi, simţămintele gingaşe de iubire, de milă şi de prietenie L-au mişcat atât de mult, încât Şi-a amestecat lacrimile Sale de compătimire cu ale lor: Isus a plâns. În această durere a Fiului lui Dumnezeu era o mărinimie şi o generozitate, ca să nu spunem o blândeţe a firii, infinit mai nobilă decât aceea la care ţinteau filozofii stoici în mult lăudata lor apatie. Ar fi uşor să dezvoltăm acest exemplu izbitor al filantropiei Domnului nostru; dar acesta nu este locul pentru asemenea discuţii: şi într-adevăr, ce inimă creştină poate fi nesimţitoare la puterea acestui exemplu izbitor? Observăm doar că puterea pe care a arătat-o Isus cu acest prilej memorabil nu L-a dovedit mai puternic că este Fiul lui Dumnezeu decât lacrimile pe care le-a vărsat L-au dovedit că este Fiul omului; un om preamilostiv şi plin de îndurare, atins de simţirea slăbiciunilor noastre.
Considerați

Cugetare

În cele din urmă, el scoate la iveală confirmarea mai adâncă pe care acest semn era menit să o dea ucenicilor. Versetul 15. Ioan 11:15. Şi Mă bucur pentru voi, etc. — „Mă bucur pentru voi că nu eram în Iudeea înainte ca el să moară; căci dacă aş fi fost acolo şi l-aş fi vindecat, credinţa voastră în Mine ca Mesia ar fi trebuit să fie lipsită de acea mare întărire pe care o va primi prin faptul că Mă veţi vedea înviindu-l din morţi. Totuşi — (mai degrabă „deci”, αλλα, vezi Fapte 10:20; Fapte 26:16) — ca să vă întăresc credinţa şi să arăt marile planuri ale Tatălui Meu şi ale Mele, să mergem la el.” Astfel Isus, care ar fi putut să-l învieze pe Lazăr fără să deschidă buzele sau să se ridice de pe scaun, părăseşte locul de odihnă de dincolo de Iordan şi face o călătorie în Iudeea, unde iudeii încercase de curând să-L omoare. Motivul era că prezenţa Sa personală şi învierea lui Lazăr la viaţă înaintea atâtor martori, la Betania, unde murise şi era bine cunoscut, ar fi un mijloc, sub harul dumnezeiesc, de a-i aduce pe oamenii acelor vremuri şi ai vremurilor viitoare să creadă în învăţătura Sa, care este atât de bine potrivită să-i pregătească pentru o înviere spre viaţa veşnică — o dovadă şi un simbol admirabil al căreia le-a dat prin această mare minune.
Răspunde

Răspuns

Unde, în încercarea mea de acum, sunt invitat să cred că această boală, această durere, este spre slava lui Dumnezeu? Cum mă încurajează vederea lui Isus plângând să-mi aduc propria durere cu sinceritate înaintea Lui? În ce fel întăreşte învierea lui Lazăr nădejdea mea în învierea din ziua de apoi?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, Îţi mulţumim pentru mărturia credincioasă a slujitorului Tău Thomas Coke. Dă-ne, ca şi lui, să vedem slava Ta chiar şi în cel mai întunecat mormânt. Întăreşte-ne credinţa când răspunsurile întârzie şi lasă acelaşi Duh care l-a înviat pe Lazăr să ne asigure că şi noi vom trăi. Fie ca fiecare durere pe care o purtăm să devină un prilej ca Fiul Tău să fie slăvit şi fie ca lacrimile noastre să se amestece cu ale Lui până când bucuria va veni dimineaţa. Prin Hristos, Învierea şi Viaţa noastră, Amin.

Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →