← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Matei

Cuvântul Întrupat: Genealogia și Nașterea

Matei 1Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur22 min
Deschidere
Noul Testament nu începe cu un tunet, ci cu o lungă listă de nume: 'cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam'. Printre regi și patriarhi se află și păcătoși — Tamar, Rahab, Rut, soția lui Urie — nume pe care o familie grijulie le-ar fi omis în tăcere. Răsăritul creștin a văzut întotdeauna în acest șir omenesc prima trăsătură a marii taine pe care Părinții o numesc pogorârea lui Dumnezeu: Cuvântul cel veșnic care se smerește ca să se nască în familia noastră, cu toată rușinea ei, ca s-o vindece dinăuntru. Sfântul Ioan Gură de Aur, deschizând Omiliile sale la Matei în Antiohia, refuză să ne lase să trecem repede peste nume. El petrece trei omilii întregi asupra a ceea ce pare doar un registru — pentru că aude în el întreaga Evanghelie în miniatură: un Dumnezeu care coboară, care nu se rușinează de noi și care mântuiește nu pe cei vrednici, ci pe cei pierduți.
Citește

Citire

Citește Matei 1:18–25 — cum a avut loc nașterea lui Iisus Hristos: Maria găsită însărcinată de la Duhul Sfânt, cuvântul îngerului către Iosif tulburat în vis și Numele dat din cer — 'vei chema numele Lui Iisus, căci El va mântui pe poporul Său de păcatele lor', Pruncul care este și 'Emanuel… Dumnezeu cu noi'. Citește-l încet; această scenă liniștită este balamaua întregii istorii.
Studiu
De ce ar urmări Evanghelia neamul Domnului prin astfel de oameni? Gură de Aur vede în aceasta nu o rușine, ci însăși logica Întrupării: măreția Mântuitorului strălucește tocmai din adâncurile în care El consimte să intre. Slava Lui se arată nu prin faptul că are strămoși mari, ci smeriți și de puțină însemnătate. El nu ține rușinile noastre la distanță — le ia asupra Sa: Da, pentru aceasta a venit, nu ca să scape de rușinile noastre, ci ca să le îndepărteze. El revendică chiar și pe păcătoșii din neamul Său ca rude ale Sale: A binevoit să aibă și astfel de rude, fără să se rușineze nicidecum de relele noastre. Iar genealogia propovăduiește o a doua adevăr alături de primul — că toți cei din ea, chiar și marii strămoși, au avut nevoie de Cel la care duce: ca să arate că toți sunt sub păcat, chiar și strămoșii înșiși. Însăși forma ei spune același lucru, căci sub orice fel de cârmuire poporul a rămas neschimbat: A împărțit toate generațiile în trei porțiuni, ca să arate că nici atunci când forma de cârmuire s-a schimbat nu au devenit mai buni, ci la fel sub aristocrație, sub rege și sub oligarhie, erau în aceleași căi rele — nicio schimbare de conducători nu i-a făcut buni. Așadar Mântuitorul vine nu la o casă vrednică, ci la o lume care nu se putea mântui singură.
Considerați

Cugetare

Vezi, deci, ce fel de Dumnezeu este Acesta. El nu așteaptă în vârf ca noi să ne cățărăm; El coboară în istoria noastră reală — familia noastră, carnea noastră, rușinea noastră — ca s-o poarte. Urmărește cu câtă blândețe este tratată taina în povestire. Iosif, aflând că Pruncul este 'de la Duhul Sfânt', nu este un simplu spectator: Gură de Aur notează că, deși Iosif nu este tatăl natural, i se dă slujba și demnitatea de tată — Căci deși odrasla nu este a ta, totuși vei arăta grijă de tată față de El. Iar Numele Însuși nu este ales pe pământ, ci trimis din cer, semn al minunii: Pentru aceasta a venit și îngerul aducând numele Lui din cer, arătând iarăși că aceasta este o naștere minunată. Aceasta este inima pe care Răsăritul creștin o pictează în icoana Nașterii: peștera întunecată, ieslea, scutecele care prefigurează deja giulgiurile. Iar Numele rostit de înger ne spune exact ce fel de mântuire s-a apropiat — 'El va mântui pe poporul Său de păcatele lor', nu doar de dușmani sau de împrejurări, ci de păcatul de sub toate. Unde a intrat harul, spune Gură de Aur, începe o nouă și mai înaltă apartenență: Căci venind harul, trebuie să fie de acum multe semne ale acelei cetățenii înalte.
Răspunde

Răspuns

Unde îți odihnești în tăcere vrednicia — în neamul tău, în realizările tale, în reputația ta, în buna înregistrare pe care ți-o ții? Dumnezeu care nu s-a rușinat de păcătoșii din genealogia Sa nu se rușinează de tine; El a venit tocmai pentru ceea ce ești cel mai ispitit să ascunzi. Așadar mișcarea vieții creștine merge în aceeași direcție ca a Lui: în jos, spre smerenie, unde El poate fi găsit. După cum spune Gură de Aur, Căci nimic nu este atât de plăcut lui Dumnezeu ca a se socoti pe sine între cei din urmă. Și el întoarce aceeași smerenie chiar și asupra virtuților noastre, ca nu cumva să le adunăm ca un nou fel de mândrie: Căci tezaurul sigur al faptelor bune este a uita faptele noastre bune. Există aici o aritmetică sfântă: Socoate că n-ai făcut nimic și atunci ai făcut totul. Primește Numele din nou astăzi — nu ca un cuvânt rostit odinioară peste tine demult, ci ca pe Cel viu care a venit să te mântuiască de păcatele tale.
Roagă-te

Rugăciune

O, Cuvântule al lui Dumnezeu, care pentru noi nu te-ai rușinat de carnea noastră nici de familia noastră căzută, ci ai coborât ca să te naști din Fecioară și să porți rușinile noastre: mântuiește-mă de păcatele mele, după cum declară Numele Tău, căci Tu ești Iisus și Emanuel, Dumnezeu cu noi. Dă-mi inima smerită care nu se laudă nici cu strămoși, nici cu propriile fapte bune, ci se socotește între cei din urmă, unde Tu ești găsit. Fă-mă ca Iosif să cred ceea ce nu pot înțelege prin rațiune și să am grijă de cele ce-mi încredințezi cu evlavie. Și primind un dar atât de mare, să nu-l necinstesc, ci să port semnele acelei cetățenii înalte pe care mi-ai dat-o. Ție fie slava, împreună cu Tatăl Tău cel fără de început și cu Duhul Tău cel preasfânt, bun și de viață dătător, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →